Obligație de a face. Decizia 79/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 79/AS
Ședința publică din data de 27 mai 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. 2, județul C, împotriva sentinței civile nr. 8 din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăSC SA, cu sediul în,-, județul C, având ca obiect asigurări sociale - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant, personal, lipsind intimata pârâtă SC SA.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință prin care grefierul de ședință învederează că la data de 19 mai 2008, prin poștă, intimata pârâtă a depus întâmpinare la recurs, un exemplar al acesteia fiindu-i comunicat recurentului reclamant la data de 20 mai 2008, după care:
Întrebat fiind, recurentul reclamant arată că a primit un exemplar al întâmpinării la recurs depusă de intimata pârâtă și că a luat cunoștință de conținutul acesteia.
Instanța, pune în discuție excepția nulității recursului invocată în temeiul dispozițiilor art. 3021Cod procedură civilă de către intimata pârâtă pe calea întâmpinării depuse la dosar, motivând că în cererea de recurs nu au fost indicate denumirea și sediul intimatei pârâte și că aceasta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiată recursul, precum și dezvoltarea lor.
Recurentul reclamant, referitor la excepția nulității recursului invocată de intimată, solicită respingerea acesteia având în vedere că în cererea de recurs a indicat motivele de recurs și faptul că sediul intimatei pârâte este în localitatea iar din actele de la dosar rezultă că aceasta are sediul în,-.
Instanța, deliberând asupra excepției nulității recursului invocată, pe calea întâmpinării, de intimata pârâtă în temeiul dispozițiilor art. 3021Cod procedură civilă, respinge această excepție având în vedere că dispozițiile art. 3021alin. 1 lit. a Cod procedură civilă au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 176/2005 a Curții Constituționale și față de împrejurarea că în cererea de recurs au fost invocate motivele de nelegalitate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 3021alin. 1 lit. c Cod procedură civilă.
Întrebat fiind, recurentul reclamant arată că nu are acte noi de depus sau cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu mai sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea motivelor de recurs.
Recurentul reclamant, având cuvântul asupra recursului, critică hotărârea recurată învederând că instanța de fond a reținut că pârâta a recunoscut faptul că el a lucrat în regim de 10 ore pe zi, conform Decretului nr. 180/1979 și că a fost plătit pentru cele 2 ore efectuate suplimentar cu o retribuție mai mare de 25% și, cu toate acestea i-a respins cererea prin care a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei adeverințe care îi este necesară la recalcularea pensiei.
Referitor la arhiva societății arată că nu este vinovat că aceasta a fost inundată sau că a suferit un incendiu, vinovată de aceste situații fiind conducerea societății, care avea obligația să asigure păstrarea arhivei în condiții optime.
Mai arată că la filele 10 - 16 în dosarul de fond a depus copii ale statelor de plată întocmite pentru un alt coleg al său pentru aceeași perioadă și care îi dau dreptul acestuia să beneficieze de recalcularea pensiei însă, în ce îl privește pe el, nu poate beneficia de acest drept.
Având în vedere că prin probele depuse la dosar a făcut dovada că a lucrat la societate în regim prelungit de 10 ore pe zi dar nu poate beneficia la recalcularea dreptului de pensie de sporul de 25% plătit pentru cele 2 ore suplimentare, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea intimatei pârâte la eliberarea unei adeverințe în care să-i fie menționate toate sporurile de care a beneficiat. Depune concluzii scrise însoțite de un set de înscrisuri despre care arată că se află la dosarul cauzei.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să elibereze copiile statelor de plată pentru perioada 1 august 1986 - 1 august 1991 sau să avizeze calculele făcute de tehnician normator
Arată reclamantul că, deși a lucrat la această unitate, pârâta refuză sistematic eliberarea acestor copii pe motiv că arhiva societății este incompletă cu toate că i-a eliberat adeverința nr. 1437/ din 9 octombrie 2006 pentru anii 1990 - 1991.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța iar pe fondul cauzei, a arătat că este în imposibilitate de a depune copii ale statelor de plată pentru că arhiva societății este incompletă, iar datele găsite au fost menționate în adeverința nr. 389 din 14 martie 2006.
Precizează, de asemenea, că i s-au eliberat reclamantului adeverința nr. 323 din 4 martie 2005 și nr. 1437/2006, care cuprindeau toate sporurile cu caracter permanent de care a beneficiat în perioada 1986 - 1991.
S-au anexat întâmpinării copii ale adeverințelor nr. 323/2005, nr. 389/2006 și nr. 1437/2006.
Prin sentința civilă nr. 8 din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă acțiunea reclamantului ca fiind nefondată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamantul a fost angajat al (fostă Întreprindere de pentru Construcții, fosta Centrală Dunăre Marea Neagră din subordinea Ministerului Transporturilor și ) în funcția de tehnician normator în perioada 1 august 1977 -1 iulie 1992, perioadă care a fost menționată atât în fișa de pensie înregistrată la Direcția pentru probleme de muncă și ocrotire socială, cât și în carnetul de muncă.
Ulterior, angajatorul a eliberat adeverințe în care a indicat sporurile primite de reclamant: de vechime și de condiții grele (adeverința nr. 323 din 4 martie 2005 și nr. 1437 din 9 octombrie 2006) salariile brute pentru perioada ianuarie 1990 - septembrie 1991 (adeverința nr. 389 din 11 august 2006).
Din precizările pârâtei, instanța a reținut că, potrivit Decretului nr. 180/1979 al Consiliului de Stat, întreg personalul angrenat în lucrările ui Dunăre Marea Neagră se supunea unui program de lucru de 10 ore - program normal - pentru care, în locul retribuției suplimentare pentru cele două ore suplimentare s-a acordat o retribuție mai mare cu 25%, care se va menționa în adeverințele anexate dosarului de pensionare (filele 14-15 dosar Tribunal C).
După cum arată pârâta în adresa 1570 din 23 octombrie 2007 (fila 6, dosar Judecătoria Constanța ), arhiva societății a fost inundată în anul 1986, pentru ca anul următor să sufere un incendiu.
Aceste incidente au dus la degradarea sau distrugerea unor acte, astfel că, se află în imposibilitatea prezentării statelor de plată.
Întrucât pârâta a eliberat reclamantului adeverințe din care au reieșit salariile obținute și sporurile acordate - pentru perioada pentru care s-au regăsit în arhive aceste date - a fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la eliberarea unor copii de pe statele de plată din moment ce acestea nu mai există în materialitatea lor.
Cu privire la cererea de "avizare a recalculării salariilor întocmite de tehnicianul normator G", instanța a constatat că pentru susținerea acestui capăt de cerere, reclamantul a depus copiile unor documente întocmite de G ce ar conține salariile primite în perioada 1986 - 1989.
Referitor la datele privind activitatea desfășurată în baza unui contract individual de muncă instanța a constatat că, dispozițiile art. 11 și art. 20 alin. 1-3 din Decretul nr. 92/1976 presupun existența unor acte originale în arhiva unității cu privire la activitatea desfășurată de salariat, în baza cărora să se poată atesta perioada lucrată, funcția, retribuția și alte drepturi.
În lipsa unor astfel de documente originale, angajatorul nu are obligația de a certifica, aviza, etc. calcule efectuate de altcineva atât timp cât legea impune condiția expresă a extragerii informațiilor din fondul arhivistic existent.
Conducerile unităților răspund de întocmirea, completarea, păstrarea si evidența carnetelor de muncă, organizarea corespunzătoare a arhivelor si compartimentelor de lucru respective, în vederea satisfacerii operative a cererilor pentru eliberarea actelor privitoare la activitatea desfășurata în cadrul raporturilor de muncă.
Pentru aceste motive, cererea reclamantului a fost respinsă în totalitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant, care criticat soluția instanței de fond prin prisma aplicării greșite a legii.
În acest sens, se arată că, deși instanța reține că reclamantul a lucrat peste programul normal și că trebuia să beneficieze de spor de 25%, cu toate acestea, este de acord cu pârâta, care refuză să-i elibereze adeverință în acest sens.
Potrivit Decretului nr. 92/1976, pârâta avea obligația să păstreze arhivele pentru a răspunde cererilor salariaților de a le elibera adeverințe privind activitatea în muncă. Nu este vinovat salariatul și nu trebuie să fie acesta prejudiciat pentru că societatea angajatoare nu s-a preocupat de buna gestionare a arhivei.
Pentru aceste motive, recurentul consideră că hotărârea tribunalului este nelegală și netemeinică și solicită modificarea ei în sensul admiterii cererii sale astfel cum a fost formulată.
Prin întâmpinare, intimata SC SA solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât societatea a eliberat reclamantului adeverințe în care este evidențiată atât retribuția tarifară cât și sporurile de care acesta a beneficiat.
Mai arată intimata că, la calcularea pensiei, nu sunt necesare veniturile brute, așa că în mod corect s-a reținut incidența Decretului nr. 180/1979 al Consiliului de Stat potrivit căruia la Centrala Canal Dunăre - Marea Neagră, programul de lucru era de 10 ore iar retribuția era pentru program normal de lucru. S-a acordat în acest sens retribuție tarifară mai mare pentru condiții grele de muncă iar sporul pentru condiții grele a fost evidențiat în adeverințele eliberate.
Analizând sentința recurată în raport de materialul probator administra,t Curtea constată că recursul este întemeiat.
Reclamantul a solicitat instanței să oblige unitatea pârâtă să-i elibereze copie de pe statele de plată din perioada 1 august 1986 - 1 august 1991, întrucât aceste date îi sunt necesare la calcularea corectă a pensiei.
Întrucât societatea a invocat distrugerea acestor documente în urma incendiului și a inundării arhivei din anii 1986 - 1987, reclamantul a solicitat
avizarea statelor de plată întocmite de tehnicianul normator al societății - G - așa cum s-a procedat și în cazul altui angajat, dar societatea a refuzat și acest lucru motivând că nu are această competență.
Un prim aspect care trebuie lămurit în această cauză vizează perioada pentru care reclamantul reclamă eliberarea documentelor, respectiv 1986 - 1991.
Atâta vreme cât incendiul, respectiv, inundarea arhivei, au avut loc în anul 1986, nu se justifică în niciun fel refuzul de a elibera adeverința pentru activitatea desfășurata ulterior acestei perioade, respectiv 1987 - 1991.
Un alt aspect invocat de reclamant se referă la refuzul nejustificat de a aviza statele de plata refăcute de un angajat al societății, în condițiile în care, aceeași unitate a avizat favorabil statele de plată refăcute pentru un alt angajat.
Cu acea ocazie, societatea a făcut precizări în dosarul aflat pe rolul instanței (dosar 155/CA/2001) și a arătat că "statele de plată întocmite de normatorul G sunt corecte, cu atât mai mult cu cât acesta este cunoscut ca un bun profesionist ".
Același "bun profesionist" a întocmit și pentru reclamantul din prezenta cauza statele de plată, astfel că unitatea pârâtă trebuia să-și revizuiască din nou "competența" în materie de avizare.
Nu poate fi reținută apărarea pârâtei cu privire la lipsa de interes a reclamantului în obținerea salariilor brute din acea perioadă pentru că, potrivit dispozițiilor art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 "numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile care a contribuit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de ".
Așadar, nu poate fi vorba de o lipsă de interes a reclamantului în obținerea unor adeverințe care să ateste diferențiat, salariul brut și sporurile de care a beneficiat în toată perioada lucrată (în raport de care a achitat contribuția de asigurări sociale) deoarece punctajul la pensie este stabilit în baza acestor date.
În anexa la Decretul Consiliului de Stat nr. 180/1979 se prevede "retribuție tarifară mai mare pentru condiții grele; spor de șantier " iar în art. 71 din Legea nr. 57/1974, se prevedea pentru personalul care lucrează la Dunăre - Marea Neagră "în locul retribuției pentru 2 ore suplimentare, o retribuție mai mare cu 25%".
Nici în carnetul de muncă al reclamantului și nici în adeverințele eliberate de pârâtă nu rezultă sporurile de care a beneficiat reclamantul, astfel că, în raport de aspectele reținute mai sus, Curtea constată că este îndreptățită cererea reclamantului, urmând ca în baza art. 312 Cod procedură civilă, să admită recursul și să modifice sentința recurată în sensul admiterii cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. 2, județul C, împotriva sentinței civile nr. 8 din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăSC SA, cu sediul în,-, județul
Modifică în tot sentința în sensul că:
Admite acțiunea. Obligă pârâta să elibereze copii de pe statele de plată sau adeverință cu sporurile de care a beneficiat reclamantul în perioada 1 august 1986 - 1 august 1991.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/26.06.2008
gref. -
4 ex./26.06.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
