Obligație de a face. Decizia 796/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.796
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- -
Grefier - escu
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de petenții și, ambii domiciliați în comuna, nr.328, cod poștal -, județul și intimații CONSILIUL LOCAL și COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, cod poștal -, județul P, împotriva deciziei civile nr.330 din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în comuna, nr.237, cod poștal -, județul P și intimații intervenienți A și G, ambii domiciliați în comuna, nr.237, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții petenți asistată de avocat din cadrul Baroului P reprezentat de același avocat, intimatul și intimații intervenienți a și G reprezentați de avocat din cadrul Baroului P, lipsind recurenții pârâți Consiliul Local și Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar.
Recursul petenților este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei, conform chitanței nr.-/14.10.2009 și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, ce au fost anulate la dosar, iar recursul intimaților Consiliul Local și Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar este scutit de plata taxei de timbru.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Părțile prezente, având cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții petenți, susține oral motivele de recurs, arătând în esență că decizia atacată este nelegală, deoarece ei au arătat la ambele instanțe că trebuie modificate coordonatele dimensiunilor laturilor proprietăților, cu raportare la planul de parcelare cadastrală a intravilanului localității pentru a li se întregi suprafața de teren trecută în titlul de proprietate emis conform Legii 18/1991, întrucât în prezent, stăpânesc mai puțin decât au în titlu.
De asemenea, arată că instanța a greșit când a apreciat că terenul lor trebuie să aibă 9,56 mld eschidere, când în realitate acesta are o deschidere de 10
Solicită admiterea recursului, în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru refacerea raportului de expertiză, iar în subsidiar, admiterea recursului și stabilirea corectă a limitelor de proprietate, conform aliniamentului roșu stabilit de către expert. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Referitor la recursul formulat de intimații Consiliul Local și Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar, solicită respingerea ca nefondat, având în vedere că în mod corect instanța i-a obligat la plata cheltuielilor de judecată, aceștia având culpă datorită refuzului soluționării litigiului, cheltuieli care sunt justificate, reprezentând onorariile experților desemnați în cauză.
Avocat, având cuvântul pentru intimați, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei instanței de apel ca legală și temeinică.
Solicită a se constata că linia de hotar dintre proprietățile părților a fost stabilită prin sentința civilă nr.2781/2000 a Judecătoriei Ploiești, definitivă și irevocabilă, linie de hotar reținută și de instanța de apel în decizia pronunțată.
Arată, de asemenea, că acțiunea petenților este nefondată, întrucât se solicită modificarea hărții cadastrale, având în vedere contractul lor de vânzare cumpărare, ori normele legale în vigoare impun invers, ca la perfectarea actelor de vânzare cumpărare să fie avută în vedere cadastrală.
Mai mult, solicită a se avea în vedere că petenții nu au solicitat niciodată anularea titlului lor de proprietate, acte de proprietate care sunt conforme cu cadastrală.
Referitor la raportul de expertiză întocmit în cauză, arată că aliniamentul cu roșu evidențiază decât dorința recurenților petenți, iar celălalt aliniament reflectă realitatea din teren.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sub nr. 16281/2004, petenții și au chemat în judecată pe intimații Agenția Națională de cadastru și Publicitate Imobiliară P, Comisia locală pentru aplicarea legilor fondului funciar și Consiliul local, solicitând să se dispună modificarea planului cadastral al comunei, în ceea ce privește proprietatea lor, în sensul stabilirii corecte a dimensiunilor sale.
În motivarea plângerii, petenții au arătat că sunt beneficiarii reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, pentru suprafața totală de teren de 1 ha și 3547 mp, pe raza comunei, iar din această suprafață, în intravilan, au primit 747 mp.
Petenții au mai precizat că în contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1974, când au cumpărat imobilul în care locuiesc și în prezent, a fost trecută suprafața de teren reală, respectiv 800 mp, însă reconstituirea s-a făcut doar pentru 747 mp, dar nici această suprafață de teren nu o au în realitate, deoarece planul cadastral este eronat întocmit, la strada principală trebuind să aibă o deschidere de 10,30, însă pe plan este trecută o lungime mai mică, fapt ce influențează asupra ariei proprietății lor.
La termenul de judecată din data de 10.05.2005 petenții au solicitat introducerea în cauză în calitate de intimat a Serviciului Comunitar pentru cadastru și agricultură al comunei.
Intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Paf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precizând că aceste atribuții de modificare a planurilor cadastrale ale localităților, aparțin serviciilor comunitare de cadastru și agricultură. Pe fondul cauzei, intimatul Pas olicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Paf ost admisă prin încheierea de ședință din data de 05.05.2006.
La termenul de judecată din data de 30.09.2005, numiții, a și G au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, deoarece, în eventualitatea admiterii plângerii, s-ar aduce atingere dreptului lor de proprietate asupra unui teren aflat în vecinătatea proprietății petenților.
Intervenienții au arătat că prin sentința civilă nr. 2781/2000 pronunțată de Judecătoria Ploiești, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului, le-a fost admisă acțiunea în revendicare, dispunându-se grănițuirea celor două proprietăți, iar în cadrul procesului respectiv s-a efectuat și o expertiză topo care a concluzionat că reclamanții din prezenta cauză ocupă în mod nelegal o suprafață de teren ce le aparține.
Se mai precizează că prin promovarea prezentei acțiuni se încearcă, în realitate, anularea efectelor acelei hotărâri judecătorești prin obținerea pe cale legală a măririi frontului stradal.
Prin încheierea de ședință din data de 30.09.2005, constând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 49.pr.civilă, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție.
Prin sentința civilă nr. 6995/28.09.2006 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost respinsă plângerea formulată de petenții și, ca fiind neîntemeiată, iar cererea de intervenție în interes propriu formulată de, și Gaf ost admisă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond reținut că în anul 1974 petenții au dobândit, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7528/05.08.1974, o suprafață de teren de 800 mp, situată în intravilanul comunei, însă acest teren a fost preluat de stat.
S-a mai reținut că, ulterior, în urma aplicării prevederilor în materia fondului funciar, petenților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 1,3547 ha pe raza comunei, din care 747 mp teren intravilan, emițându-se pe numele acestora titlul de proprietate nr. 8800/27.06.1994, însă această suprafață de teren intravilan nu coincide cu terenul dobândit anterior, deoarece, la reconstituire, s-a aplicat cota de reducere prevăzută de Legea nr. 18/1991.
Intervenienții sunt proprietarii unui teren în suprafață de 776 mp, situat în intravilanul comunei, conform titlului de proprietate nr. 15562 din 07.04.1994.
Se mai arată că, potrivit planului cadastral al comunei, terenul stăpânit de petenți ar trebui să aibă o deschidere la stradă de 9 m, iar în adâncime de 8 m, însă, prin prezenta acțiune, petenții au solicitat modificarea acestor cote, după cum urmează: 10,30 la stradă și 10,60 în adâncime.
Instanța de fond a mai reținut că, printr-o hotărâre irevocabilă, respectiv sentința civilă nr. 2781/12.03.2001 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a stabilit că hotarul dintre părți trebuie să corespundă planului cadastral al comunei, or, majorarea cotelor potrivit solicitărilor reclamanților, ar conduce la o modificare a proprietăților și a hotarului dintre acestea.
Apreciază instanța de fond că reclamanții încearcă modificarea unei situații de fapt și de drept ce a fost stabilită, în mod irevocabil, printr-o hotărâre judecătorească, fapt ce contravine prezumției absolute de adevăr al unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Ca o consecință a respingerii acțiunii principale, instanța a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, a și
Împotriva acestei sentințe, dar și a încheierii de ședință din data de 30.09.2005, au declarat recurs petenții și care au arătat că prima instanță nu a făcut o apreciere corectă a probatoriilor și nu a fost preocupată de situația de fapt dedusă judecății, în motivare nefiind cuprinsă soluționarea problemei de fond ce consta în neconcordanța vădită între planul cadastral și suprafața trecută în titlul de proprietate emis pe numele lor.
Se mai susține că, potrivit expertizei refacere întocmită de expert, planul cadastral le acordă suprafață mult prea mică decât aceea stabilită prin titlu, deoarece din punct de vedere matematic, prin aplicarea coordonatelor în teren, li se rezervă o alta suprafață.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 7/1996 cu modificările și completările ulterioare, planul cadastral al unei localități conține reprezentarea grafică a elementelor din registrele cadastrale, care trebuie să coincidă cu detaliile din titlurile sau actele de proprietate ale deținătorilor.
Recurenții - petenți au menționat faptul că, deși li se recunoaște un drept asupra unui teren de 776 mp, li se "expropriază" încă o suprafață din ceea ce li s- recunoscut după aplicarea legilor fondului funciar, cu precizarea că în cererea de intervenție formulată în cauză nu era cuprinsă nicio solicitare a intervenienților în legătură cu proprietatea lor, ci doar o apărare.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinări, dar s-au prezentat în fața instanței și au solicitat respingerea căii de atac exercitate, ca fiind neîntemeiată.
La primul termen de judecată, instanța, constatând că în cauză nu este incident criteriul valorii obiectului litigiului, dar nici vreo altă dispoziție specială care să instituie calea de atac a recursului, a calificat calea de atac exercitată în cauză ca fiind apel, cu consecința soluționării de primii doi membrii ai completului de judecată investit prin repartizare aleatorie.
La data de 02.03.2007, apelanții au depus la dosar o completare a motivelor de apel, solicitând ca în temeiul art. 295 alin.2 pr.civilă să se dispună refacerea și completarea probatoriilor administrate la prima instanță cu o nouă expertiză în specialitatea topometrie - cadastru.
La termenul din 30.03.2007, apelanții au precizat că nu mai susțin motivul de apel suplimentar, ci numai criticile din cererea inițială, însă, prin încheierea pronunțată la acea dată, în baza art.295 cu aplicarea art.129 alin.5 pr.civilă, în aplicarea principiului rolului activ, tribunalul a ordonat efectuarea unei noi expertize în specialitatea topografie, cadastru și geodezie.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 330 din 5 mai 2009, a respins apelul declarat de petenții și, împotriva încheierii din data de 30.09.2005, pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat și a admis apelul declarat de aceeași apelanți împotriva sentinței civile nr.6995/28.09.2006 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a chimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată și precizată de petenți, obligând intimații-pârâți Consiliul Local - Serviciul Comunitar de Cadastru și Agricultura și Comisia Locală de Fond Funciar să procedeze la modificarea planului cadastral al Comunei în ceea ce privește imobilul proprietatea apelanților-petenți, situat în intravilanul Comunei, sat, nr. 328, jud.P, prin stabilirea dimensiunilor corecte ale acestuia, conform raportului de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expert și schiței anexă la acesta, pe aliniamentul A-B-C-D-E-A, astfel: pe latura A-E, la dimensiunea de 9,56.; pe latura B-C, la dimensiunea de 8,62.; pe latura A-B, la dimensiunea de 83,15; pe latura C- E, la dimensiunea de 84,8.
Prin aceeași decizie, s-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intimații-intervenienți, ca fiind neîntemeiată, s-a menținut în rest sentința, ca fiind legală și temeinică și au fost obligați intimații-pârâți Consiliul Local - Serviciul Comunitar de Cadastru și Agricultura și Comisia Locală de Fond Funciar la plata, în solidar, la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la instanța de fond, dar și a sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, espingându-se cererea intimaților intervenienți de acordare a cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește apelul declarat împotriva încheierii din 30.09.2005, pronunțată de Judecătoria Ploiești, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a încuviințat în principiu cererea de intervenție formulată de, a și G, atât timp cât au justificat îndeplinirea condițiilor instituite de art. 49 pr. civilă, având interesul de a participa în litigiul promovat de petenți, pentru că imobilul deținut în proprietate se învecinează cu acela al părților adverse, urmărind conservarea întinderii dreptului lor de proprietate.
S-a mai arătat că intervenienții au formulat cererea în termen și că aceasta avea legătură cu acțiunea principală, care nu este strict personală, pentru a determina inadmisibilitatea intervenției. Este adevărat că cei trei intervenienți au solicitat doar respingerea acțiunii petenților ca fiind nefondată, motiv pentru care calificarea corecta a cererii lor era aceea de cerere de intervenție accesorie, iar nu principală, în cazul amândurora fiind, însă, necesară justificarea unui interes propriu.
Față de cele ce preced, în baza art. 296, cu aplicarea art. 49 și următoarele cod pr. civilă, tribunalul a respins apelul declarat împotriva încheierii din 30.09.2005, ca fiind nefondat.
Pe fondul cauzei, instanța de apel a reținut că prin titlul de proprietate nr.8800/27.06.1994 eliberat de Comisia Județeana P de fond funciar s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea apelantei-petente, în calitate de moștenitoare a defunctului, pentru suprafața de 1 ha și 3547 mp, pe raza comunei, din care 747 mp. în intravilanul acelei unități administrativ teritoriale, fila 10 dosar fond.
S-a mai reținut că, la stabilirea acestei măsuri reparatorii, potrivit Legii nr.18/1991, Comisia Locala a Comunei de fond funciar a avut în vedere contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7258/05.08.1974 prin care petenții au dobândit de la dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 800 mp, precum și casa existentă pe respectivul teren.
La rândul său, intervenientul a beneficiat de măsura reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 5476 mp, tot pe raza Comunei, fiindu-i atribuit în intravilan suprafața de 776 mp, prin titlul de proprietate nr. 15562/07.04.1994.
Instanța de apel a mai reținut că între apelanți și intervenienți s-a purtat un litigiu, soluționat prin sentința civilă nr.2781/2001 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care s-a stabilit linia de graniță dintre proprietățile acestor părți, respectiva hotărâre fiind definitivă și irevocabilă conform deciziei nr.66/16.01.2002 Tribunalului Prahova.
Din raportul de expertiza tehnică în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, întocmit în faza procesuală a apelului de expert, rezultă că apelanții-petenți stăpânesc, în prezent, în intravilanul comunei, suprafața de 835 mp, delimitată pe conturul A-B-C-D-E-A, în vreme ce intervenienții dețin suprafața de 777 mp, pe aliniamentul C-D-E-F-G-H-
Tribunalul a constatat că din verificările realizate de expert, prin utilizarea unei aparaturi performante, constând în examinarea comparativă și suprapunerea planului cadastral ce a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate, schițelor de plan anexă la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7258/05.08.1974 și raportului de expertiza întocmit de expert, ce a stat la baza pronunțării sentinței nr. 2781/2001 a Judecătoriei Ploiești, au demonstrat existenta unor erori materiale în ceea ce privește dimensiunile, configurația terenurilor și calculul suprafețelor, existând neconcordanță între distanțele din teren și cele menționate în actele de proprietate.
Astfel, expertul a constatat că linia de graniță existentă în fapt între proprietățile părților, respectă sentința civilă nr.2781/2001 a Judecătoriei Ploiești, fiind evidențiată pe aliniamentul CDE în schița anexă la raportul de expertiză, a cărui analiză demonstrează faptul că dimensiunile reale ale laturilor terenului aparținând apelanților-petenți sunt următoarele: pe latura A-E, ce reprezintă ieșirea la drumul public - 9,56; pe latura B-C, 8,62; pe latura A-B, dimensiunea 83,15; pe latura C- dimensiunea 84,8.
În schimb, potrivit copiei hărții cadastrale a Comunei, proprietatea din intravilan a apelanților-petenți figurează ca având la strada o lățime de 9, iar în partea din spate o lățime de 8, constatându-se deci existenta unor diferențe considerabile, raportat la modalitatea în care proprietățile părților sunt amplasate, inclusiv construcțiilor cu destinație de casa de locuit pe care le dețin.
Se mai arată că, deși expertul evidențiat pe schița de plan și linia de hotar dintre proprietatea petenților și aceea a intervenienților, ce ar rezulta prin luarea în considerare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7258 din 05.08.1974, acest aspect nu va fi luat în considerare la adoptarea unei soluții în prezenta cauză, atât timp cât terenurile deținute de părți au făcut obiectul Legii nr. 18/199.
În altă ordine de idei, instanța a reținut că, atât timp cât linia ce delimitează în prezent proprietățile părților respectă grănițuirea realizată prin sentința nr.2781/ 2001, omologarea raportului de expertiza întocmit de expertul nu poate constitui o încălcare a puterii de lucru judecat respectivei hotărâri judecătorești, fără a-i prejudicia în vreun fel pe intimații-intervenienți care, prin intervenția voluntară în prezentul proces, au urmărit să conserve tocmai situația de fapt existentă, stabilită în baza litigiului derulat anterior între părți.
Instanța a apreciat că, în cauză, constatările din raportul de expertiză, ca mijloc de probă cu caracter științific, referitoare la existenta unor erori sub aspectul dimensiunilor, configurației și calculului suprafețelor terenului, nu au fost combătute prin alte dovezi susceptibile a demonstra existenta unei alte situații de fapt sau de drept.
De asemenea, s-a constatat că, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că planul cadastral întocmit la nivelul Comunei cu prilejul operațiunilor de punere în posesie și care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate în favoarea apelantei și a intervenientului, nu corespunde realității existentă la fața locului, dar nici sentinței nr.2781/2001 a Judecătoriei P, definitivă și irevocabilă prin care s-a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți învecinate.
În condițiile în care Serviciul Comunitar de Cadastru și Agricultură din cadrul Consiliului local nu a remediat această deficiență, a cărei existență i-a fost cunoscută, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal din 12.04.2002, dar și din poziția exprimată pe parcursul derulării prezentului proces, tribunalul a apreciat că instanței civile îi revine competența de a corecta erorile constatate, astfel încât planul cadastral să fie corespunzător situației reale de fapt și de drept, permițând părților să efectueze formalitățile de publicitate imobiliară, prin intabularea drepturilor lor de proprietate.
Împotriva deciziei Tribunalului Prahova au formulat recurs, Consiliul local și Comisia locală de fond funciar.
Recurenții și au criticat decizia pentru următoarele motive:
Susțin recurenții că au arătat la ambele instanțe că trebuie modificate coordonatele dimensiunile laturilor proprietății lor, cu raportare la planul de parcelare cadastrală a intravilanului localității, pentru a li se întregi suprafața de teren trecută în titlul de proprietate emis conform Legii nr. 18/2991, întrucât, în prezent, stăpânesc mai puțin decât au în titlul de proprietate, în condițiile în care comisia locală, în loc să le reconstituie 800 mp, le-a reconstituit doar 747 mp.
O altă critică se referă la expertiza efectuată în apel, dar care nu a lămurit situația laturilor terenului proprietatea lor, deschiderea la stradă a proprietății, care trebuia să fie de 10 m, și nu cea indicată în dispozitivul deciziei, astfel că, expertul a formulat concluzii confuze.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, cu refacerea probei cu expertiză topo, iar în subsidiar, admiterea recursului și stabilirea corectă a limitelor de proprietate, conform traseului roșu stabilit de expert.
Consiliul Local și Comisia locală de fond funciar au formulat recurs împotriva deciziei Tribunalului Prahova, pentru următoarele motive:
Consideră că în mod greșit au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată, considerându-se că se află în culpă întrucât planul parcelar este eronat întocmit, fără a se avea în vedere că suprafața reconstituită prin titlul de proprietate, în temeiul Legii fondului funciar, este corectă, respectiv 1 ha și 3547 mp.
Susțin recurenții că instanța de apel nu a avut în vedere faptul că măsurătorile la emiterea titlului de proprietate s-au efectuat de către reprezentanții OCOTA, și nu de către Consiliul local sau Comisia locală.
De asemenea, se arată că instanța de judecată nu a avut în vedere că între recurenții și vecinii lor, intervenienți în această cauză, au existat litigii având ca obiect terenul din prezentul dosar și în care Consiliul local și Comisia locală nu au fost parte.
Se solicită admiterea recursului și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză nu s-au formulat întâmpinări până la data judecății.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursurile sunt nefondate, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la recursul formulat de reclamanții și, Curtea va reține că este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este nefondată prima critică a reclamanților, că ambele instanțe au greșit când au respins atât acțiunea, cât și apelul, întrucât, în prezent, stăpânesc mai puțin decât au în titlul de proprietate, deoarece, în realitate, prin titlul de proprietate nr. 8800/1994 li s-a reconstituit acestora dreptul de proprietate pentru suprafața de 747 mp intravilan, or, din raportul de expertiză întocmit în apel d e expert reiese că aceștia stăpânesc 835 mp.
Același expert precizează, la fila 3 din expertiză, că între proprietatea apelanților și cea a intervenienților, linia existentă respectă grănițuirea efectuată prin sentința civilă nr. 2781/2001 a Judecătoriei Ploiești.
Prin sentința civilă nr. 2781/2001 a Judecătoriei Ploiești, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de intervenienții și G, s-a dispus grănițuirea proprietății acestora de cea a recurenților, în cadrul procesului respectiv stabilindu-se că reclamanții din prezenta cauză au ocupat în mod ilegal o suprafață de teren ce aparținea intervenienților.
Referitor la cea de-a doua critică, ce vizează expertiza efectuată în apel, care nu ar fi lămurit situația laturilor terenului proprietatea lor, Curtea va reține că și această critică este nefondată, întrucât, așa cum s-a mai arătat, recurenții stăpânesc mai mult teren decât au în titlul de proprietate, iar prin sentința civilă nr. 2781/2000 a Judecătoriei Ploieștis -a stabilit linia de hotar dintre proprietatea acestora și cea a vecinilor lor, și
În realitate, recurenții, prin acțiunea formulată, urmăresc să pună în discuție dispozițiile sentinței civile nr.2781/2001 a Judecătoriei Ploiești, prin care s-a stabilit care este granița dintre proprietatea recurenților și cea a intervenienților.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Cu privire la recursul formulat de Consiliul local și Comisia locală de fond funciar, Curtea va reține că este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Critica ce vizează obligarea în mod greșit la plata cheltuielilor de judecată, urmează a fi respinsă, întrucât instanța de apel a avut în vedere dispozițiile art. 274 pr.civilă, potrivit căruia, partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească, la cerere, cheltuielile de judecată. Este știut că pentru a se evita obligarea la plata cheltuielilor de judecată de către pârât, în cauza de față Consiliul Local și Comisia locală, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să recunoască pretențiile reclamantului, recunoașterea să fie efectivă, recunoașterea trebuie făcută în fața primei instanțe, iar pârâtul să nu fi fost pus în întârziere înainte de sesizarea instanței sau să nu fie, de drept, în întârziere.
În cauza de față, reprezentanții Consiliului local și ai Comisiei locale de fond funciar nu au fost prezenți la niciun termen de judecată la instanța de fond, iar în instanța de apel au fost prezenți începând cu data de 1.10.2008.
Ca atare, recurenții-pârâți sunt în culpă procesuală pentru că, așa cum s-a arătat mai sus, nu au recunoscut, în primă instanță, pretențiile apelanților, fiind incidente, astfel, dispozițiile art. 274 pr.civilă.
Susținerile recurenților că măsurătorile pentru emiterea titlului de proprietate s-au efectuat de reprezentanții OCOTA și că nu s-a avut în vedere existența unor litigii între recurenții și vecinii lor, nu are relevanță, în condițiile în care, așa cum s-a mai arătat, aceștia nu îndeplinesc condițiile pentru a fi exonerați de plata cheltuielilor de judecată și, mai mult, Serviciul de Cadastru și Agricultură din cadrul Consiliului local al comunei nu a remediat deficiența în ceea ce privește modificarea planului cadastral care nu corespunde cu realitatea existentă la fața locului și constatată cu prilejul operațiunilor de punere în posesie și emitere a titlului de proprietate, situație cunoscută de aceștia, conform procesului-verbal din 12.04.2002.
În baza art. 312 alin. 1 pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de petenții și, ambii domiciliați în comuna, nr.328, cod poștal -, județul și de intimații CONSILIUL LOCAL și COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR împotriva deciziei civile nr.330 pronunțată la 5 mai 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în comuna, nr.237, cod poștal -, județul P și cu intervenienții A și G, ambii domiciliați în comuna, nr.237, cod poștal -, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
- - - - - -
Grefier,
escu
Red. ES
Tehnored.PJ
9 ex/29.10.2009
16281/2004 Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
a., R
Operator date cu caracter personal
nr.notificare 3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa Elena
