Obligație de a face. Decizia 802/2008. Curtea de Apel Brasov

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 802/R/

Ședința publică din 09 septembrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Rodica Popa

JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma

JUDECĂTOR 3: Cristina

Grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intervenienta AJOFM B, împotriva sentințe civile nr. 1038/M din data de 23 mai 208, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 8 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9 septembrie 2008.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față:

Prin sentința civilă nr. 1038/M/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr- a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune.

A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ȘI PROTECȚIE și în consecință:

S-a constatat că raporturile de muncă dintre părți au încetat prin demisie, în baza art.79 alin.7 din Codul Muncii și nu în baza art.55, lit. b din Codul Muncii.

A fost obligată pârâta să efectueze cuvenitele modificări conform celor de mai sus în carnetul de muncă al reclamantului,la poziția privind temeiul legal al încetării raportului juridic de muncă dintre părți.

A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate" în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea,modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă".

În speță însă nu este vorba despre a decizie unilaterală a angajatorului privind încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, ci este vorba de acordul ambelor părți, așa cum s-a menționat în carnetul de muncă(art.55 lit. b din Codul Muncii ) sau, eventual din inițiativa salariatului, așa cum pretinde acesta din urmă prin acțiunea introductivă (art.79 din Codul Muncii ). În nici unul din cele două cazuri termenul de contestație nu este de 30 de zile calendaristice ci este termenul general de prescripție, de trei ani prevăzut de art.283 alin.2 din Codul Muncii.

Față de aceste considerente instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că:

Reclamantul a fost încadrat în muncă, pe durată nedeterminată, în funcția de agent pază, la societatea pârâtă începând cu data de 15.03.2005. Raporturile de muncă dintre părți au încetat la data de 01.02.2007 conform art.55 lit. b din Codul Muncii (acordul părților). Din același înscris mai rezultă că reclamantul a fost angajat în funcția de portar la Universitatea Transilvania B, la data de 13.02.2007, cu un salariu mai mare decât cel avut la societatea pârâtă.

Examinând dispozițiile legale referitoare la speța de față, instanța constată că potrivit dispozițiilor art.79 alin.1 din Codul Muncii,prin demisie se înțelege actul unilateral de voință a salariatului care,printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, iar alin.3 din același articol menționează că salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.

Este adevărat că din înscrisul de la fila 27 dosar, înregistrat sub nr.3237/5.02.2007 la Inspectoratul Teritorial d e Muncă, rezultă că reclamantul a cerut încetarea raportului de muncă prin acordul ambelor părți, în conformitate cu prevederile art.55 lit. b din Codul Muncii, începând cu data de 01.02.2007.

Pe acest înscris este mențiunea "Se aprobă" din data de 01.02.2007, cu semnătura și ștampila societății pârâte.

Din cele de mai sus rezultă că nu s-a respectat termenul de preaviz înscris în contractul individual de muncă (15 zile), prevăzut de alin.4 al art.79 din Codul Muncii ci angajatorul a fost de acord cu încetarea raporturilor de muncă cu data depunerii cererii, 01.02.2007.

În drept, potrivit dispozițiilor art.79 alin.7 din Codul Muncii, contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunțării totale sau parțiale de către angajator la termenul respectiv.

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța a admis cererea introductivă, așa cum a fost formulată.

În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, potrivit căreia, reclamantul, îndeplinind condiția de a fi șomer în vârstă de peste 45 de ani, angajatorul (pârâta) a solicitat acordarea subvenției prevăzută de lege pentru această categorie de șomeri, sens în care a fost încheiată convenția nr.152/11.04.2005 iar prin semnarea acestei convenții, ȘI PROTECȚIE B și-a asumat obligația de a menține raporturile de muncă ale reclamantului cel puțin 2 ani de la data angajării, instanța a apreciat că nu este întemeiată.

Așa cum recunoaște intervenienta, raporturile de muncă dintre părți trebuiau menținute cel puțin în perioada 15.03.2005 - 15.03.2007.

În realitate, contractul individual de muncă a încetat la data de 01.02.2007 din inițiativa salariatului, (demisie), așa cum s-a stabilit mai sus deci cu o lună și 15 zile anterior termenului din 15.03.2007. Această stare de fapt rezultă și din procesul verbal încheiat în data de 27.03.2008.

În drept,potrivit dispozițiilor art.49 alin.1 din Codul d e procedură civilă, oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane iar alin.2 al aceluiași articol stipulează că intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său.

Instanța a constatat că intervenienta nu a invocat un drept al său, așa cum este menționat în alineatul 2 al art.49 Cod procedură civilă ci a invocat o convenție încheiată cu pârâta referitoare la subvențiile acordate acesteia,or în speță, este vorba de dreptul reclamantului de a înceta din inițiativa sa raporturile de muncă cu angajatorul, conform dispozițiilor art.79 din Codul Muncii.

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă

În speță nu s-au cerut cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intervenienta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă

În susținerea recursului se învederează că instanța de fond a aplicat greșit legea, interpretând eronat și voința reclamantului care a cerut expres încetarea raportului de muncă prin acordul părților și în baza art. 55 lit. b din Codul Muncii, iar mențiunea "se aplică" a angajatorului confirmă acest acord.

Greșit a interpretat tribunalul și împrejurarea că intervenienta nu invocă un drept al său prin cererea formulată, ignorând că aceasta are obligația de a recupera subvenția acordată pârâtei pentru angajarea reclamantului - precizează recurenta.

În subsidiar se reiterează temeiurile respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune.

În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, art. 49 și 300 alin. 2, 312 din același act normativ, art. 85 alin. 1 și 4, art. 83 alin. 2 din Legea nr.76/2002.

Intimata pârâtă SC Pază și Protecție SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a recurentei întrucât acesteia nu i s-a recunoscut la fon calitatea de intervenientă. Pe fond, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului.

Examinând cu precădere și în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, excepția invocată, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 49 alin. 2 din Codul d e procedură civilă intervenientul principal trebuie să urmărească prin intrarea sa într-un proces, valorificarea unui drept propriu.

Intervenienta din cauza de față are obligația legală (art. 85 alin. 4 din Legea nr.76/2002) de a recupera sumele acordate cu titlu de subvenție angajatorilor în carul programului de stimulare a încadrării în muncă a șomerilor, în situația în care nu se respectă o anumită perioadă de angajare.

În speță, pârâta l-a angajat pe reclamant în condițiile art. 85 alin. 1 din Legea nr.76/2002 și a primit subvenția legală pentru acesta, având obligația de a menține raportul de muncă cel puțin 2 ani. Potrivit art. 83 alin. 2 din același act normativ, dacă raportul de muncă încetează anterior termenului de 2 ani și în temeiul art. 55 lit. b din Codul Muncii (între alte temeiuri de drept), angajatorul are obligația de a restitui subvenția acordată plus dobânda de referință a BNR agenției pentru ocuparea forței de muncă.

Cum în cauza de față, reclamantului i-a încetat raportul de muncă în temeiul art.55 lit. b din Codul Muncii, este evident că intervenienta are un interes și drept subiectiv legal afirmat în recuperarea subvenției acordate de către ea angajatoarei pârâte. Aceasta înseamnă că sunt întrunite cerințele art. 49 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, calitatea procesuală a intervenientei fiind pe deplin justificată și consecutiv, calitatea de recurentă nemulțumită de soluția fondului. Ca urmare, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active de recurentă invocată de către intimata pârâtă, ca nefondată.

În ceea ce privește temeinicia și legalitatea recursului, instanța reține următoarele.

Din cererea formulată de reclamant la 1 februarie 2007 și purtând asupra încetării raportului său de muncă, rezultă neechivoc voința lui juridică cu privire la această chestiune, respectiv "încetarea raportului de muncă prin acordul ambelor părți în conformitate cu prevederile articolului 55 litera B din Codul Muncii " (fila 27 dosar fond).

Aceste mențiuni aprobate de conducerea angajatorului nu pot fi nicidecum interpretate ca referitoare la o demisie și la alt temei de drept, respectiv art. 79 alin. 7 din Codul Muncii.

Eroarea invocată de reclamant în acțiunea introductivă de instanță nu poate fi reținută, având în vedere că aceasta s-a născut nu la data formulării cererii de încetare a raportului de muncă sau la data operării acesteia în carnetul de muncă, ci numai după efectuarea controlului de către intervenientă la sediul pârâtei și constatarea debitului de 3833,86 lei pentru nerespectarea Legii nr. 76/2002 (proces - verbal de constatare din 27 martie 2008, acțiune în justiție introdusă la 22 aprilie 2008).

În consecință și față de cele ce preced, instanța va reține că cererea reclamantului nu este fondată și trebuia respinsă.

Pentru atingerea acestei finalități, făcând aplicațiunea art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă coroborat cu art. 312 din același act normativ, instanța va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată în sensul admiterii cererii de intervenție, respingerii cererii de chemare în judecată, cu menținerea modului de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge excepția lipsei calității procesuale a recurentei;

Admite recursul declarat de intervenienta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B împotriva sentinței civile nr. 1038/M/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov și în consecință,

Modifică în parte susmenționata sentință, în sensul că:

Admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă

Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Pază și Protecție SRL

Menține dispoziția purtând asupra respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 09 septembrie 2008.

Președinte,

pt. - - aflată în delegație, semnează vicepreședinte instanță

Judecător,

- - -

Judecător,

-

Grefier,

Red./12.09.2008

Tehnoredact./17.09.2008/ 3 ex.

Jud. fond ,

Președinte:Rodica Popa
Judecători:Rodica Popa, Daniel Marius Cosma, Cristina

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 802/2008. Curtea de Apel Brasov