Obligație de a face. Decizia 810/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 810/R/2008
Ședința publică din 7 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
: -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC M SRL, împotriva deciziei civile nr. 305/A din 6 decembrie 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamantul G, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se constată lipsa părților, iar la a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat G, avocat, și reprezentantul pârâtei recurente SC M SRL, avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 martie 2008, prin registratura instanței, reclamantul intimat Gad epus la dosar întâmpinare redactată personal, la care a anexat și o completare la întâmpinare, precum și un set de acte.
De asemenea, se constată că la data de 3 aprilie 2008, prin registratura instanței, reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare la care a anexat și o completare la întâmpinare, câte un exemplar din acestea înmânându-se reprezentantului pârâtei recurente SC M SRL, care învederează instanței că are cunoștință despre conținutul acestora și nu dorește lăsarea cauzei la o strigare ulterioară pentru a le lectura.
Reprezentantul pârâtei recurente SC M SRL depune la dosar chitanța care atestă achitarea unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, recursul fiind astfel legal timbrat.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității punctului 3 din motivele de recurs, punct fundamentat exclusiv pe aspecte de netemeinicie, respectiv pe descrierea și administrarea probelor admise în cauză, acesta intrând sub incidența art. 304 pct. 10 și 11.proc.civ. în prezent abrogate.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită în temeiul art. 304 pct. 3, 4, 7, 8 și 9. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei recurate, în sensul admiteri apelului și anulării sentinței primei instanțe raportat la necompetența materială a acesteia. De asemenea, în temeiul art. 304 pct. 4.proc.civ. cerere admiterea recursului, casarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și, pe cale de consecință, respingerea ca inadmisibilă a acțiunii, instanța încălcând competențele unui organ administrativ. Totodată, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9.proc.civ. pune concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței primei instanțe, cu consecința respingerii acțiunii introductive de instanță ca nefondată, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. În ceea ce privește excepția invocată din oficiu de către instanță, respectiv excepția inadmisibilității punctului 3 din motivele de recurs, solicită respingerea acesteia, arătând că, deși a făcut într-adevăr trimitere la anumite probe, totuși aceste trimiteri le-a făcut doar pentru a sublinia faptul că hotărârea recurată intră sub incidența prevederilor art. 304 pct. 7.proc.civ.
Reprezentantul reclamantului intimat G solicită respingerea recursului ca nefundat. În ceea ce privește excepția inadmisibilității punctului 3 din motivele de recurs, solicită admiterea acesteia, deoarece recursul fiind o cale extraordinară de atac hotărârea recurată se poate cerceta doar prin prisma motivelor de legalitate, nu și a celor de netemeinicie, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată, arată că acestea vor fi solicitate pe cale separată, motiv pentru care nu le solicită în prezentul litigiu. Arată reprezentantul reclamantului intimat că instanța de judecată nu a nesocotit atribuțiile organului administrativ, care nici nu se impunea a fi citat în cauză, față de obiectul dedus judecății, respectiv, obligație de a face decurgând dintr-o faptă ilicită.
În replică reprezentantul pârâtei recurente susține că hotărârea pronunțată contravine unei Hotărâri a Consiliului Local al municipiului B M, iar dacă reclamantul intimat dorea putea să o atace conform art. 4 din Legea nr. 554/2004.
În replică reprezentantul reclamantului intimat arată că în actualul cadru procesual nu se impune verificarea legalității Hotărârii Consiliului Local al municipiului B M, având în vedere că ne aflăm în prezența răspunderii civile delictuale, și că autorizația de construire în baza căreia pârâta recurentă a începută lucrările de construire a fost anulată, și oricum art. 4 din legea nr. 554/2004 permite ca excepția de nelegalitate a unui act administrativ să fie invocată oricând.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2763/28.05.2007, pronunțată de Judecătoria Baia -M în dosar nr- (nr. în format vechi 6793/2005), s-a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtă; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta SC România SRL și, în consecință, pârâta a fost obligată să ridice un zid de sprijin corespunzător, conform unei documentații tehnice complete ce se va întocmi de pârâtă, cu obținerea vizelor necesare conform Legii nr. 50/1991 și a Legii nr. 10/1995, lucrări ce vor fi executate de o firmă specializată, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, începând cu data expirării a 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe și până la executarea lucrării; s-au respins cererile reclamantului privitoare la amenda civilă și daune; pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului 3.444 lei cheltuieli de judecată, respectiv, să achite expertei 4.365 lei diferență onorariu expert.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că reclamantul este proprietarul unui imobil casă și teren situat în B M,-, cu str. - -, loc unde pârâta a primit autorizația de construire nr. 145/27.04.2005, în vederea construirii unui ansamblu de locuințe. Acest teren este situat în, cu cote de nivel, în zona vecinătății cu casa reclamantului și unde diferențele de nivel sunt mai mari.
Din concluziile expertizelor întocmite în cauză de expert și, concluzii care sunt identice, rezultă faptul că se impunea, pe baza studiului geotehnic efectuat, execuția zidului de sprijin, experții apreciind că apariția degradărilor și a fisurilor la casa familiei reclamantului s-ar datora cedării-tasării neuniforme a terenului de fundare pe care pârâta a făcut săpături. Având în vedere panta M spre sud și caracteristicile terenului la care s-au făcut săpături de către pârâtă, fără a fi luate alte măsuri de sprijinire a terenului, terenul a fost deranjat din echilibrul taluzului și s-au produs deplasări ale acestuia.
apărute la casa reclamantului sunt în elementele de rezistență, respectiv, pereți demisol și pereți parter, și fundații, unele fisuri fiind vizibile și din interiorul casei. În interior s-au mai constatat fisuri la pereții interiori, la buiandrugi și grinzi, toate acestea fiind elemente de rezistență.
În exterior, în zonele de vest, există fisuri în elevația pereților terasei, trotuarele de acces sunt deplasate, trotuarele de protecție zona sud sunt deplasate cu 5- 10 cm de clădire și sunt crăpate.
Nici până la acest moment pârâta nu deține o documentație de execuție completă și clară privind modul de realizare a săpăturilor și de sprijinire a versantului, chiar dacă Inspectoratul de Stat în Construcții M, prin nota de constatare din 28.08.2005, a dispus să se stabilească termene urgente de execuție pentru ca posibilele alunecări de teren să nu se agraveze.
Cu toate acestea, pe tot parcursul execuției lucrărilor pârâta nu a ținut cont de nici o constatare a nici unui organ de specialitate, completarea la expertiza întocmită de ing. relevând faptul că lucrările au fost executate fără simț de răspundere și fără respectarea celor mai minime dispoziții de șantier.
propuse de ambii experți sunt în sensul necesității stabilizării versantului prin execuția unui zid de sprijin pentru care trebuie întocmită o documentație tehnică completă, vizată de verificatorul de proiect, cu respectarea Legii nr. 50/1991 și a Legii nr. 10/1995.
Față de această stare de fapt, în temeiul art. 1075. civ. acțiunea a fost apreciată ca fiind întemeiată, fiind admisă ca atare.
Petitul privind obligarea pârâtei la plata unei amenzi civile în favoarea statului, a fost respins în temeiul art. 580 alin. 3.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâta SC ST M SRL, solicitând respingerea acțiunii, pe motiv că reclamantul nu justifică un interes în promovarea acesteia, iar printr-o precizare a motivelor de apel a invocat necompetența materială a instanței de fond, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a pr.civ.
La termenul de judecată din data de 6 septembrie 2007, tribunalul a respins excepția de necompetență invocată, motivat pe faptul că prezenta cauză are caracter civil, obiectul ei constând în îndeplinirea unor obligații ale pârâtei, rezultând din fapta ilicită a acesteia, iar nu dintr-o obligație comercială, iar calitatea pârâtei de comerciant nu atrage în nici un caz competența instanței comerciale.
Tribunalul Maramureș, prin decizia civilă nr. 305/A/06.12.2007, pronunțată în dosar nr-, a respins ca nefondat apelul pârâtei, care a fost obligată la 2.000 lei cheltuieli de judecată în apel, reținând în motivarea deciziei împrejurarea că reclamantul justifică pe deplin un interes în promovarea acțiunii în obligație de a face, întrucât proprietatea sa a suferit din cauza lucrărilor de construcție necorespunzătoare executate de pârâtă în aval, el având la îndemână toate acțiunile în justiție pentru a-și proteja dreptul de proprietate.
În mod corect prima instanță a apreciat că degradările la casa reclamantului s-au datorat lucrărilor de construcții executate de pârâtă, fără a deține o documentație de execuție completă și clară privind modul de realizare a săpăturilor și sprijinirea versantului nordic, soluția fiind aceea de ridicare a unui zid de sprijin, care, pe lângă faptul că va opri deplasarea versantului și degradarea în continuare a casei reclamantului, va proteja și ansamblul de blocuri ce se construiesc în zonă.
Prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a anulat autorizația de construire a pârâtei, iar lucrările de construcție au fost sistate, dar, independent de soarta construcțiilor, versantul trebuie consolidat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC M SRL, invocând în motivarea recursului prevederile art. 304 pct. 3, 4, 7, 8 și 9.pr.civ.
1. În temeiul art. 304 pct. 3.pr.civ. s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, admiterea apelului și anularea sentinței primei instanțe, raportat la necompetența materială a acesteia.
2. În temeiul art. 304 pct. 4.pr.civ. s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, admiterea apelului, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
3. În temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 pr.civ. s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului și schimbarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
1. În legătură cu primul motiv de recurs, s-a arătat că prima instanță era necompetentă material să judece cauza, prin prisma art. 2 pct. 1 lit. a pr.civ. întrucât aceasta are natură comercială, dat fiind că pârâta este comerciant, iar delictul săvârșit de un comerciant se încadrează în dispozițiile art. 4 Cod comercial, în cauză fiind incidente și dispozițiile art. 46 Cod comercial.
În sprijinul acestui motiv de recurs s-a invocat și sentința civilă nr. 5421/09.11.2007 a Judecătoriei Baia Mare, prin care s-a admis excepția de necompetență a Judecătoriei Baia -M pe același temei, precum și doctrina în materie.
2. În legătură cu cel de-al doilea motiv de recurs, s-a arătat că atât prima instanță, cât și instanța de apel, prin soluționarea acțiunii au depășit atribuțiile puterii judecătorești, încălcând competențele autorității administrative publice locale, având în vedere că potrivit art. 1 și 2 din Legea nr. 50/1991, coroborat cu art. 4 din aceeași lege, competența emiterii autorizației de construire aparține autorității publice locale, respectiv primarului. Prin obligarea recurentei de a ridica un zid de sprijin, instanța a preluat competența Primarului municipiului B M, care nici un a fost introdus în cauză, hotărârea nefiindu-i deci opozabilă.
3. În legătură cu cel de-al treilea motiv de recurs, s-a arătat că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și prin urmare a pronunțat o hotărâre dată cu aplicarea eronată a legii, respectiv, a analizat structura probațională aferentă cauzei în mod discriminatoriu, îndepărtând din motivare probele administrate în favoarea recurentului și bazându-și argumentația doar pe probațiunea administrată de către intimat.
Adresa nr. 993/27.09.2007 a M, expertiza judiciară geotehnică a prof. dr. ing., atestat, expertiza tehnică în disciplina structuri de rezistență a ing., atestat, adresa nr. 05/2005 a Asociației Constructori Români, adresa nr. 869/05.09.2007 cu punctul de vedere al proiectantului inițial, ing., însușit de verificatorul de proiecte ing., adresa nr. 721/07.10.2005 și nota de constatare nr. 56-514/28.08.2005 a . M, concluzionează că, construirea unui zid de sprijin este total inoportună, raportat la faptul că săparea fundațiilor ar distruge structura actuală a terenului.
În momentul de față, arată recurenta, chiar peretele blocului construit de către recurentă are atributul de zid de sprijin, iar în plus, există o culpă directă a reclamantului intimat în producerea fisurilor propriei locuințe prin colectarea și drenarea incorectă și nefuncțională a infiltrațiilor de pe versantul de deasupra casei acestuia.
În contextul atâtor înscrisuri emise de către autorități competente în materie apare aberantă poziția instanței de apel, care consideră oscilantă poziția M care, chipurile, adoptă soluția tehnică propusă de ing..
Este evident, arată recurenta, că instanța de fond a confundat noțiunea de zid de sprijin provizoriu, până la edificarea fundațiilor unui imobil, cu zidul de sprijin definitiv care, chipurile, ar trebui construit potrivit dispozițiilor hotărârii judecătorești atacate.
Atât instanța de apel cât și instanța de fond au respins în mod eronat excepția lipsei de interes a reclamantului intimat în susținerea acțiunii introductive de instanță, având în vedere că interesul acestuia nu îndeplinește cumulativ condițiile de a fi legitim, personal, născut și actual, în contextul în care recurenta nu are o autorizație de construire a unui zid de sprijin, iar în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, intimatul solicită desființarea construcțiilor edificate de recurentă, abordând deci contradictoriu acțiunile simultane de desființare și construire pe același teren.
În speță, concluzionează recurenta, nu sunt îndeplinite nici condițiile art. 1169. civ.
Prin întâmpinarea și completarea la întâmpinare, formulate în cauză, reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând în motivarea întâmpinării întregul istoric al cauzei și multiplele demersuri pe care reclamantul intimat a fost nevoit să le facă la organele administrative abilitate și la instanțele judecătorești pe a-și salva casa de la prăbușire ( 14-21, 135-142).
Recursul este nefondat.
1. În legătură cu primul motiv de recurs, referitor la incidența în cauză a prevederile art. 304 pct. 3.pr.civ. Curtea constată că acesta nu este fondat, pentru motivele ce urmează a fi expuse.
Cererea introductivă de instanță formulată de reclamant este una tipic civilă, având ca obiect o obligație de a face, respectiv de obligare a pârâtei la ridicarea unui zid de sprijin corespunzător, fundamentul acțiunii reclamantului constituindu-l fapta delictuală săvârșită de pârâta intimată, delict care, a provocat degradări la imobilul proprietatea reclamantului și care impune și justifică totodată necesitatea ridicării zidului de sprijin.
Această obligație tipică de a face este întemeiată din punct de vedere juridic pe prevederile art. 1075. civ. însă, reclamantul putea foarte bine să invoce și prevederile art. 998. civ. care constituie fundamentul juridic al răspunderii civile delictuale și care îndreptățește pe cel căruia i-a fost cauzat un prejudiciu, să-l oblige pe cel vinovat de cauzarea acelui prejudiciu, la a-l repara.
În nici un caz nu poate fi reținut caracterul comercial al cauzei, în considerarea prevederilor art. 4 și art. 46 Cod comercial - conform susținerilor recurentei -, având în vedere următoarele:
Potrivit art. 4 Cod comercial, text legal care reglementează faptele de comerț subiective, se socotesc ca fapte de comerț, pe lângă cele enumerate la art. 3 Cod comercial, celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă, sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul.
Art. 3 Cod comercial enumeră actele și operațiunile considerate, datorită naturii lor și pentru motive de ordine publică, fapte de comerț obiective.
Pe lângă faptele de comerț obiective enumerate de art. 3 Cod comercial, a căror comercialitate este independentă de calitatea persoanei care le săvârșește, art. 4 Cod comercial reglementează faptele de comerț subiective, care dobândesc caracter comercial datorită calității de comerciant a persoanei care le săvârșește.
Este adevărat că art. 4 Cod comercial instituie o prezumție de comercialitate pentru toate obligațiile comerciantului, dar nu este mai puțin adevărat că în realitate, cu excepțiile menționate expres de lege, obligațiile comerciantului vor avea caracter comercial atât dacă sunt obligații contractuale, cât și dacă derivă din fapte ilicite cum ar fi: gestiunea de afaceri, îmbogățirea fără just temei, plata nedatorată, etc.
Prezumția de comercialitate este însă înlăturată dacă obligația are un caracter civil, însă, față de împrejurarea că legea nu precizează ce anume se înțelege prin acte civile, se consideră că trebuie avute în vedere actele de drept privat care prin structura și funcția lor esențială nu se pot referi la activitatea comercială și rămân civile indiferent de persoana care le săvârșește, comerciant sau necomerciant, din această categorie făcând parte și actele juridice sau faptele juridice privind imobilele care, în concepția Codului comercial, au caracter civil.
Art. 46 Cod comercial, despre care face vorbire recurenta, reglementează categoriile de probe cu care pot fi probate obligațiunile comerciale și liberațiunile, astfel încât acesta nu-și găsește aplicare în speță.
În realitate recurenta dorea să invoce prevederile art. 56 Cod comercial, text legal care prevede că actul juridic care este comercial numai pentru una din părți este supus legii comerciale, afară de dispozițiunile referitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel.
Curtea constată însă că nici acest text legal nu este aplicabil în cauză, întrucât faptele de comerț unilaterale sau mixte, despre care face vorbire art. 56 Cod comercial, sunt supuse legii comerciale afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
În speță, este vorba despre o acțiune civilă, având ca obiect o obligație tipică de a face, întemeiată pe prevederile art. 1075. civ. incidența acestui text legal înlăturând aplicarea art. 56 și art. 4 Cod comercial.
De altfel, prin prisma art.56 Cod comercial, legea comercială ar reglementa numai actul juridic încheiat între părți, în ipoteza în care una dintre acestea ar fi comerciant, ceea ce înseamnă că încheierea actului respectiv și executarea acestui act ar fi supuse dispozițiilor legii comerciale.
Este irelevantă împrejurarea că pârâta recurentă ar avea ca obiect de activitate construirea de imobile - deși o atare dovadă nu a fost făcută prin prezentarea actelor constitutive ale societății pârâte -, câtă vreme obligația pârâtei de a executa zidul de sprijin derivă din fapta ilicită a acesteia, reclamantul fiind îndreptățit, în temeiul art. 1075. civ. (și chiar în temeiul art. 998. civ. - ), să solicite repararea prejudiciului pe care pârâta i l-a cauzat.
În consecință, Curtea constată că natura juridică a prezentei cauze este civilă, iar nu comercială, fiind vorba despre o tipică obligație civilă de a face.
Împrejurarea că o altă instanță, inferioară Curții de Apel Cluj, respectiv Judecătoria Baia -M, ar fi dispus declinarea de competență în favoarea Secției Comerciale și de contencios Administrativ a Tribunalului Maramureș, într-o altă cauză, în care recurenta de azi este parte alături de reclamant și de Municipiul B M, nu poate fi primită ca un argument în susținerea primului motiv de recurs invocat, întrucât, pe de o parte, în acea cauză obiectul acțiunii îl constituia obligarea recurentei la desființarea construcțiilor - afirmativ, dar nedovedit, acesta fiind obiectul de activitate al recurentei - iar pe de altă parte Curtea de Apel Cluj nu împărtășește opinia Judecătoriei Baia -M, opinând în sensul că și respectiva cauză avea tot caracter civil, în realitate fiind vorba tot despre o obligație de a face.
Faptul că prin edificarea acestui zid de sprijin ar fi uzitate, conform susținerilor recurentei, resursele financiare ale societății, resurse care erau destinate realizării unor locuințe ce urmau să fie comercializate, în nici un caz nu poate constitui un argument în sprijinul ideii acreditate de recurentă, conform căreia prin aceasta s-ar conferi prezentei cauze caracter comercial, recurenta având posibilitatea să aloce alte resurse edificării respectivului zid de sprijin, iar nu resursele destinate construirii locuințelor.
2. În legătură cu cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 4.pr.civ. Curtea constată că nici acesta nu este fondat, având în vedere urătoarele argumente:
Art. 304 pct. 4.pr.civ. permite casarea unei hotărâri recurate, dacă instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Recurenta susține că prin dispoziția instanței, de obligare a pârâtei la edificarea zidului de sprijin a versantului, instanța ar fi încălcat competențele autorității administrative publice locale, concomitent cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Ei bine, o atare afirmație este cel puțin hilară, având în vedere că nu autoritatea administrativă publică locală este obligată prin dispozitivul hotărârii la edificarea zidului de sprijin al versantului, ci pârâta recurentă.
Împrejurarea că edificarea acestui zid de sprijin va trebui făcută sub condiția obținerii de către pârâtă a documentației tehnice complete prevăzută de Legea nr. 50/1991 și de Legea nr. 10/1995, de asemenea nu echivalează cu o subrogare a instanței în competențele Primarului municipiului B M, având în vedere, pe de o parte, că instanța nu s-a pronunțat în sensul că hotărârea ține loc de autorizație de construire, respectiv de documentație tehnică completă, iar pe de altă parte, nu instanța este cea care va emite autorizația și documentația tehnică necesară.
Nu se impunea împrocesuarea în cauză a organului administrativ abilitat să elibereze autorizația de construire a zidului de sprijin al versantului, așa cum nefundat susține recurenta, pentru simplul motiv că obiectul prezentei cauze nu îl constituie obligarea la emiterea autorizației de construire.
Argumentul adus de recurentă în sprijinul motivului 2 de recurs, referitor la neluarea de către instanță în considerare a adresei nr. 993/27.09.2007, urmează să fie înlăturat de către C, întrucât intră sub incidența art. 304 pct. 10.pr.civ. text legal abrogat prin art. I pct. 1111din nr.OUG 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005.
Oricum, simpla emitere a unei adrese de către un funcționar al Inspectoratului de Stat în Construcții M, nu impietează în nici un fel asupra competențelor de emitere a autorizației de construire și a documentației tehnice complete în condițiile Legii nr. 50/1991, coroborat cu dispozițiile Legii nr. 10/1995.
3. În ceea ce privește motivul 3 de recurs, Curtea constată că acesta intră sub incidența excepției inadmisibilității - excepția invocată de instanță la termenul de judecată din 7 aprilie 2008 -, întrucât se încadrează în prevederile art. 304 pct. 10 și 11.pr.civ. în prezent abrogate.
Ca urmare a abrogării acestor texte legale în recurs nu mai pot fi invocate nici un fel de aspecte de netemeinicie ale hotărârii recurate, care să implice o reanalizare ori o reproducere sau schimbare a stării de fapt, o reapreciere a probațiunii administrate în cauză, etc. instanța de recurs fiind datoare să se raporteze la starea de fapt reținută de primele două instanțe și să verifice dacă legea în vigoare a fost corect aplicată la acea situație de fapt.
Se impun însă a fi făcute câteva precizări în legătură cu acest motiv de recurs, dat fiind următoarele:
În primul rând, reprezentantul recurentei a susținut că a invocat probele indicate în acest motiv de recurs pentru a dovedi faptul că hotărârea instanței de apel ar intra sub incidența art. 304 pct. 7.pr.civ. respectiv, ar cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Curtea constată însă că, pe de o parte, hotărârea instanței de apel se axează în considerentele sale pe probațiunea avută în vedere și de instanța de fond, arătând că seria de înscrisuri emanând de la diferite organe de specialitate și expertiza extrajudiciară de care se prevalează pârâta, nu pot fi luate în considerare, nefiind acceptate de reclamant.
Deci, instanța de apel a făcut trimitere și la aceste probe, considerentele pe care instanța de apel și-a întemeiat soluția nefiind nici contradictorii, nici străine de natura pricinii.
În al doilea rând, chiar dacă instanța de apel ar fi omis să se pronunțe asupra acestor înscrisuri și asupra expertizei extrajudiciare depusă de pârâtă, această situație oricum nu ar fi putut fi cenzurată de către instanța de recurs, întrucât intra sub incidența art. 304 pct. 10.pr.civ. în prezent abrogat.
Tot în susținerea punctului 3 din motivele de recurs, recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 8.pr.civ. și pct. 9.pr.civ. Curtea constatând că aceste texte legale nu își găsesc aplicare în speță.
Art. 304 pct. 8.pr.civ. vizează ipoteza în care se poate modifica hotărârea recurată pentru că instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Or, în speță, între părți nu a fost încheiat nici un act juridic care să fi fost dedus judecății, astfel încât instanța nu avea un contract supus judecății a cărui natură ori înțeles lămurit și vădit neîndoielnic, să le fi schimbat, fundamentul acțiunii reclamantului având ca obiect o obligație civilă tipică de a face, a cărei necesitate de executare derivă din obligativitatea reparării prejudiciului ce i-a fost cauzat reclamantului de către pârâtă.
Nu este prezent nici motivul reglementat de art. 304 pct. 9.pr.civ. câtă vreme hotărârea a fost pronunțată cu temei legal și cu aplicarea corectă a legii, respectiv a prevederile art. 1075. civ. iar alte texte legale, pretins încălcate de către instanța de apel, nu au fost invocate de către recurentă.
Deși recurenta a invocat prevederile art. 1169. civ. totuși aceasta nu a arătat ce anume afirmații ale reclamantului nu au fost dovedite în instanță, astfel încât, Curtea urmează să înlăture și acest motiv de recurs.
Nu poate fi primită susținerea recurentei, în sensul că instanța a făcut confuzie între un zid de sprijin provizoriu și unul definitiv, câtă vreme, în cauză nu s-a pus nici un moment problema edificării doar a unui zid de sprijin provizoriu - caracterul provizoriu al unui asemenea zid de sprijinire a versantului fiind de neconceput, datorită situației dramatice creată în zonă prin alunecarea acestui versant -, situație care poate fi remediată doar prin edificarea unui zid de sprijin definitiv.
Nefondat este și motivul de recurs referitor la lipsa interesului reclamantului în promovarea cererii introductive de instanță, având în vedere că reclamantul - a cărui locuință a suferit degradări tocmai datorită săpăturilor necontrolate efectuate de pârâtă în zonă - justifică un interes legitim juridic, născut și actual, personal și direct în a-și apăra locuința și proprietatea prin toate mijloacele juridice posibile.
Constatându-se așadar că soluția instanței de apel este legală, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse, Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
Reclamantul intimat, prin reprezentantul său, a arătat că nu solicită cheltuieli de judecată în prezenta cauză, întrucât înțelege să le solicite pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M SRL BMî mpotriva deciziei civile nr. 305/A din 6 decembrie 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./dact.
2 ex./10.04.2008
Jud.apel: /
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
