Obligație de a face. Decizia 815/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE, DE CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.815/DOSAR NR-
Ședința publică din 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif- - - - JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - - judecător
- - JUDECĂTOR 3: Mihail
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat depârâții șiîmpotriva deciziei civile nr.12/A pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 23 ianuarie 2009 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 2 iunie 2009 și apoi la 9 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.5822 din 06.06.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr- a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta C în contradictoriu cu pârâții și și în consecință aceștia au fost obligați ca în prima ședință a Consiliului Local de după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești să prezinte scuze publice reclamantei pentru afirmațiile vătămătoare din ședința Consiliului Local din 27.04.2007.
În caz de neexecutare, instanța i-a obligat pe fiecare dintre pârâți, la plata, în folosul statului, a unei amenzi de 1000 lei pe zi de întârziere, socotită de la data expirării termenului arătat mai sus.
Cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și.
Prin decizia civilă nr.12/A/2009 Tribunalul Brașova respins apelul și a păstrat sentința instanței de fond.
Pentru a se pronunța astfel, s-a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut existența unei fapte materiale ofensatoare atâta timp cât patru din cei cinci martori audiați în cauză au declarat că apelanții - pârâți și "au țipat" sau "au folosit un ton mai ridicat", reproșându-i intimatei reclamante că nu își îndeplinește în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, că materialele întocmite de aceasta nu sunt bine făcute, sunt superficiale, că ascunde acte, cerându-i totodată să își dea demisia. de mai sus au fost aduse intimatei reclamante într-o ședință a Consiliului Local, după ce materialele întocmite de aceasta fuseseră verificate de o comisie de specialitate.
Afirmațiile făcute de apelanții pârâți în ședința de consiliu din 27.04.2007 au adus atingere dreptului intimatei - reclamante la onoare și reputație, provocându-i o suferință de ordin afectiv.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții și invocând motivele reglementate de art.304 pct.7 tezele a II-a și a III-a și art.304 pct.9 teza finală, cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată cu privire la motivul reglementat de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, existența unor motive contradictorii și a unor motive străine de natura pricinii constând în faptul că instanța de apel a reținut pe de o parte că nu este sesizată cu stabilirea modului de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu ale reclamantei iar pe de altă parte a conchis implicit asupra acestei situații din moment ce a reținut fapta calomnioasă.
Întrucât existența calomniei și a efectului ei vătămător asupra demnității persoanei se stabilește în raport de modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu ale persoanei vătămate, în speță ale reclamantei.
De asemenea, instanța de apel a reținut că pârâții au cerut demisia reclamantei fără să se efectueze o cercetare prealabilă.
Ori, demisia în înțelesul art.79 Codul muncii nu are nici o legătură cu procedura instituită de art.267 Codul muncii.
Cu privire la motivul reglementat de art.304 pct.9 Cod procedură civilă se arată că instanța de apel a reținut greșit existența unei fapte materiale ofensatoare, reținând greșit aplicarea prevederilor art.54-55 din Decretul nr.31/1954 și art.40 din Legea 188/1999.
De altfel, având în vedere atribuțiile reclamantei reglementate de Legea 51/2006 și cele ale pârâților reglementate de Legea 215/2001 și în cazul în care s-ar reține o faptă săvârșită împotriva părții potrivnice, aceasta nu este comisă "fără drept" așa cum se prevede în art.54 și art.55 din Decretul nr.31/1954.
Ultima critică se referă la faptul că art.65 din Decretul 31/1954 prevede doar facultatea și nu obligația instanței de judecată de obligare a făptuitorului la plata unei amenzi în folosul statului pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligației instituite în sarcina sa prin hotărârea judecătorească.
Prin urmare, întrucât o asemenea obligație poate fi stabilită în funcție de circumstanțele cauzei, în măsura în care s-ar reține fapta materială ofensatoare, repararea prejudiciului nepatrimonial poate avea loc și fără obligarea la plata amenzii.
Prin întâmpinarea formulată de intimata reclamantă se solicită respingerea recursului întrucât instanțele au reținut corect starea de fapt și de drept a cauzei deduse judecății.
Examinând decizia în raport cu motivele de recurs, curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând decizia prin prisma motivului reglementat de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, curtea reține neaplicabilitatea dispozițiilor menționate întrucât hotărârea recurată nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Astfel, temeiul juridic al acțiunii îl constituie prevederile art.54-55 din Decretul nr.31/1954.
Prin prisma acestor prevederi, instanța de apel a analizat fapta reclamată în sarcina recurenților pârâți și nu prin prisma prevederilor Codului muncii, respectiv a modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu de către reclamantă sau a motivului pentru care aceasta trebuie să-și dea demisia.
Prin referire la procedura cercetării prealabile, instanța de apel nu și-a întemeiat soluția pe acest considerent ci a justificat motivul pentru care înlătură apărarea pârâților în sensul că existența faptei calomnioase este în strânsă legătură cu modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu de către instanța reclamantă, precizând că această situație ca de altfel și motivul pentru care recurenții au cerut demisia reclamantei ca fiind incompetentă, se analizează potrivit reglementărilor legale din domeniul jurisdicției muncii.
Analizând recursul și prin prisma motivului reglementat de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, curtea reține că instanțele au făcut o aplicare corectă a prevederilor art.54-55 din Decretul 31/1954.
Fapta reținută de instanță în sarcina pârâților este săvârșită "fără drept" conform prevederilor legale menționate, întrucât, astfel cum se constată, aceștia au avut o atitudine recalcitrantă, defăimătoare la adresa reclamantei, confirmată prin materialul probator administrat, atitudine ce excede limitele normale ale unei dezbateri.
Cât privește aplicarea de către instanță a prevederilor art.55 din Decretul 31/1954, curtea reține că aplicarea acestei amenzi este lăsată la aprecierea instanței, însă pârâții pot să restabilească dreptul atins conform hotărârii judecătorești, în termenul legal, pentru a nu se aplica plata amenzii pe fiecare zi de întârziere în folosul statului.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 (1) Cod procedură civilă curtea va respinge recursul și va menține ca legală hotărârea recurată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.12/23.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - pentru - - -
aflată în concediu de odihnă,
semnează președintele instanței,
GREFIER,
Red. /02.07.2009
Dact. /16.07.2009
- 2 exemplare -
Jud. apel -,
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
