Obligație de a face. Decizia 82/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 82
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Marin Covei
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului civil formulat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 455 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 6532/17 iunie 2005, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 4864/2004, în contradictoriu cu reclamantul, pârâții și, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, reprezentat de avocat, intimații pârâți, reprezentați de avocat, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul reclamant, a susținut motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, în raport de care a pus concluzii în principal de admitere a recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
Într-o teză subsidiară a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și a sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Avocat pentru intimații pârâți, a solicitat respingerea recursului ca nefundat, menținerea deciziei și a sentinței ca temeinice și legale cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
La data de 19 februarie 2004, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței să îl oblige să desființeze gardul din BCA, amplasat pe de acces dinspre str. -, respectiv - - și să dispună rectificarea în sensul radierii înscrierilor trecute în Cartea funciară cu nr. 23041/21.07.2003, în baza art. 36 pct. 4 din Legea 7/1996, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii au arătat că locuiesc de peste 30 ani în C, str. l - -, iar în anul 1996, pârâtul a cumpărat de la un teren în suprafață de 435 mp, conform actului autentic nr. 315/03.10.1996. Acest teren a fost dobândit de de la în baza nr. 1326-59004; inițial terenul a avut o formă dreptunghiulară, iar ulterior parcela și-a schimbat dimensiunea și s-a inclus în Cartea funciară un teren care include o parte din comună de acces, respectiv 2 lățime și 5-6 lungime și a construit un gard din BCA pe de acces.
La 25.03.2004, pârâtul a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
La data de 20.08.1997 a încheiat un act adițional sub nr. 1831, prin care s-au rectificat dimensiunile și vecinătățile terenului.
Din memoriul tehnic efectuat a rezultat că ocupa în realitate 431 mp, față de 435 mp, cât are în acte.
In cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică, asupra căruia s-au formulat obiecțiuni de către părți.
Prin sentința civilă nr. 6532 din 17 iunie 2005, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 4864/2004, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții și, împotriva pârâților și.
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâților suma de 3.500.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 315/1996, a înstrăinat lui suprafața de teren de 435 mp cu lungimea de 23,57 și lățimea de 18,45, situată în C,- bis -, iar prin contractul autentic nr. 614/1996, și au înstrăinat pârâților terenul dobândit prin contractul respectiv.
Prin actul adițional nr. 1831/20.08.1997 s-au făcut rectificări cu privire la lățimea terenului, care este de 17,31 și lungimea terenului care este de 0,3, cu privire la ieșirea către - - și cu privire la vecinătăți.
Prin nr. 20693/2002 a Judecătoriei Craiovas -a constatat valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare încheiate între reclamant și pentru suprafața totală de teren de 564 mp din C,-, jud.
Din proba cu acte și din expertiza tehnică întocmită în cauză, instanța a reținut că gardul împrejmuitor este construit pe terenul pârâtului, fiind în conformitate cu actul său de proprietate și că pârâtul deține în fapt suprafața de teren de 423,61 mp, mai puțin cu 11,39 mp față de actul său de proprietate și că nu s-a constatat o modificare a formei terenului pârâtului.
Pe cale de consecință, a fost respins și capătul de cerere privind rectificarea înscrierilor din Cartea funciară.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și, criticând-o sub aspectul soluționării capătului de cerere privind rectificarea Cărții funciare și arătând că instanța nu a analizat cauza pe fond, fiind aplicabile dispozițiile art. 297 civ. întrucât rezolvarea cererii nu poate fi acoperită cu motivarea în fapt adusă obligației de a face.
C de-al doilea motiv de apel privește capătul de cerere în obligație de a face, apelanții arătând că pârâții au realizat gardul pe de acces și că raportul de expertiză întocmit de expertul a fost criticat de ei.
Intimații și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat. Au arătat că dispozițiile art. 297 civ. sunt aplicabile în situația soluționării cauzei doar pe excepție și nu își găsesc incidența în speță și că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor cauzei.
S-au depus la dosar: adresa nr. 76262/25.10.2005 a Primăriei Municipiului C, nr. 7596/2000 a Judecătoriei Craiova.
In calea de atac devolutivă a apelului s-a încuviințat efectuarea unei expertize topografice, pentru identificarea terenului deținut în prezent de intimați, pentru a se preciza dacă există o modificare a formei terenului raportat la actele de proprietate pentru verificarea documentației cadastrale, precum și pentru identificarea, în funcție de planurile existente la Primărie și stabilirea configurației sale actuale.
Raportul de expertiză a fost efectuat de expert, fiind depus la dosar la data de 2 martie 2007, expertul asistent, propus de apelanți, exprimându-și punctul de vedere printr-un raport separat pe care l-a depus la dosar la 11 iunie 2007.
Prin decizia nr.455 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul formulat de apelanții și.
Au fost obligații apelanții către intimat la plata sumei de 350 RON cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut în considerentele deciziei că primul motiv de apel prin care se invocă necercetarea fondului cu privire la capătul de cerere în rectificare tabulară este neîntemeiat, deoarece acest capăt de cerere are caracter accesoriu față de cererea principală și urmează soarta juridică a acesteia.
Nefondat s-a apreciat și cel de al doilea motiv de apel, motivându-se că soluția judecătoriei în sensul că pârâții dețin terenul în conformitate cu actele de proprietate, schița de parcelare și documentația cadastrală, fără a fi modificată forma terenului este confirmată, în cauză, și de probatoriul administrat în faza apelului, respectiv de expertiza efectuată de.
S-a apreciat că punctul de vedere exprimat de expertul asistent nu poate fi însușit de instanță, întrucât expertul a concluzionat că lățimea actuală a nu permite folosirea acesteia în condiții normale și nu respectă dimensiunile admise de actele normative în vigoare, existând totodată posibilitatea lărgirii aleii, prin compensarea unei suprafețe de teren de 24 mp. pe care pârâții ar deține-o ilegal ce ar rezulta din retragerea gardului.
Propunerea expertului de retragere a gardului de către intimați, excede obiectivelor fixate și nu poate fi luată în considerare la soluționarea cauzei.
În speță, esențială este respectarea de către intimați pârâți a limitelor proprietății lor și nu asigurarea unei anumite lățimi a aleii de acces, întrucât ei nu pot fi expropriați pentru o parte din terenul pe care îl au în proprietate în cadrul prezentului proces civil.
Reclamantul a formulat recurs împotriva ambelor hotărâri pe care le-a criticat pentru nelegalitate arătând că deși capătul de cerere privind rectificarea cărții funciare are alt obiect și a fost întemeiat pe alte prevederi legale, diferit de cel privind obligația de a face, instanța de fond, în mod greșit, nu a motivat respingerea acestuia, conform dispozițiilor art.261, pct.5 Cod procedură civilă. A mai susținut recurentul reclamant că hotărârea pronunțată în apel cuprinde motive străine de natura pricinii, deoarece nu s-a pus în discuție o eventuală expropriere pentru rezolvarea litigiului.
Recursul este nefundat.
Prin acțiunea promovată reclamanții au solicitat obligarea pârâtului să desființeze gardul amplasat pe de acces, arătând că inițial terenul a avut formă dreptunghiulară, iar ulterior parcela și-a schimbat dimensiunea și s-a înscris în Cartea Funciară un teren care include o parte din comună de acces, respectiv 2 lățime și 5-6 lungime.
Instanța de fond prin sentința menținută în apel a respins acțiunea formulată de reclamanți reținând în considerentele hotărârii că nu s-a constata o modificare a formei terenului pârâtului.
Pe cale de consecință, a fost respins și capătul de cerere privind rectificarea înscrierilor din Cartea Funciară.
Într-adevăr înscrierile în Cărțile Funciare au ca temei juridic dispozițiile art.36 din Legea nr.7/1996, însă, în cauză, respingerea capătului de cerere privind rectificarea, solicitată de reclamanți, este consecința respingerii acțiunii principale, așa încât critica privind nemotivarea soluției date cestui capăt de cerere nu este întemeiat.
În considerentele sentinței pronunțate la fond și menținută în apel, sunt prezentate motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, făcându-se trimitere la probele administrate și prevederile legale aplicabile în cauză.
Astfel, se motivează că potrivit probelor administrate, în cauză, nu a fost modificată forma terenului, și că lărgirea căii de acces nu se poate realiza decât dacă se afectează dreptul de proprietate a celor ce dețin terenuri limitrofe alei respective.
Motivarea instanței în sensul că nu pot fi expropriațe părțile, pentru o parte din terenul pe care îl au în proprietate, pentru redimensionarea alei de acces, nu este de natură a duce la concluzia că s-a pus în discuție, în cadrul prezentului proces civil, o eventuală expropriere pentru rezolvarea litigiului.
Așa fiind, nici critica, formulată în recurs, în sensul că hotărârile pronunțate în cauză cuprind motive străine de natura pricinii nu este întemeiată.
În considerarea celor prezentate recursul este nefundat și va fi respins.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 Cod procedură civilă recurentul urmează a fi obligat la cheltuieli de judecată către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 455 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 6532/17 iunie 2005, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 4864/2004, în contradictoriu cu reclamantul, pârâții și.
Obligă recurentul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimații și.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Emilian Lupean, Marin Covei
