Obligație de a face. Decizia 846/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 846
Ședința publică de la 03 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Doru Octavian Pîrjol
Judecător:
Grefier
****************************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.110/C/20.021.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.-
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul- reclamant și consilier juridic pentru intimata SC ROMÂNIA SA B, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Recurentul- reclamant precizează că doi dintre membrii completului de judecată ar fi incompatibili însă arată că nu formulează cerere de recuzare împotriva acestora. Are însă o cerere de formulat în sensul că în urmă cu două săptămâni i s-a modificat carnetul de muncă de către intimata pârâtă, însă i s-a refuzat eliberarea unei copii, așa încât solicită instanței să dispună a se solicita de la ITM copia acestui act.
Reprezentantul intimatei, consilier juridic arată că nu este de acord cu proba solicitată în raport de obiectul cauzei.
Instanța apreciază că cererea formulată de recurent nu are legătură cu cauza de față, motiv pentru care o respinge și nemaifiind alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterile pe fond.-
Recurentul - reclamant având cuvântul a susținut motivele de recurs scrise și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fondul cauzei a se admite acțiunea așa cum a fost formulată sub toate capetele de cerere. În subsidiar solicită trimiterea cauzei la tribunal pentru a fi judecată într-un complet specializat de litigii de muncă. Într-un alt subsidiar solicită reținerea cauzei pentru rejudecare și judecarea cauzei de către Curtea de apel Bacău.-Solicită obligarea la cheltuieli de judecată.
A susținut că instanța de fond a dat o soluție nelegală și netemeinică în sensul că:
- instanța nu a analizat suficient acest conflict de muncă în sensul că dacă plata drepturilor salariale și daunele cominatorii i s-au făcut lunar prin terțul poprit până în 2006 trebuia să i se facă în continuare chiar dacă îndeplinea doar funcția de lider de sindicat. În calitatea sa de lider de sindicat pe societate a fost supus unui regim de creditor al SC până în 2005 iar după fuziunea prin absorbție din 2005 rezultat SC care a fost debitoare prin poprire până în iulie 2006. Fără a dezvolta motivul încetării popririi s-a considerat îndreptățit a solicita drepturile bănești garantate ca protecție a legii nr.54/2003, art.10 și art.12 deoarece motivele încetării activității nu țineau de persoana lui. Invocă în susținerea motivelor de recurs Legea nr.67 - art.1, 4 10,15 care îi acordă protecție cal ider de sindicat și instanța ar fi trebuit să țină cont de această lege.-
- instanța a dat o hotărâre greșită cu încălcarea și aplicarea greșită a legii nr.54/2003, legea 53/2003, legea nr.67/2006 și legea contractului colectiv de muncă național și cel pe societate privind capitolul protecției liderilor de sindicat.-
- instanța a dat dovadă de subiectivism și de solidarizare a deciziilor nr- și -, fiind același complet de judecată prin respingerea cererilor ca nefondate.
- deasemeni instanța i-a încălcat drepturile motivat de faptul că nu a fost alcătuit un complet de judecată specializat în litigii de muncă, potrivit dispozițiilor legale, pentru a judeca cauza sa.-
Reprezentanta intimatei SC având cuvântul solicită respingerea recursului ca fiind nefundat, susținând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în raport de probele administrate. Solicită a fi avute în vedere argumentele menționate în întâmpinare.-
S-au declarat dezbaterile închise.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.110 din 20.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț,în dosarul nr-, au fost respins ca neîntemeiate: excepția de inadmisibilitate a acțiunii; excepția autorității de lucru judecat și excepția prescripției dreptului la acțiune.
S-a respins ca nefondată cererea reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâtele SC ROMÂNIA SA - Sucursala R și SC ROMÂNIA SA B, pentru drepturi salariale și ca nefondată cererea precizată a reclamantului pentru daune materiale.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Potrivitart. 223alin. (1) din Codul muncii, reprezentanților aleși în organele de conducere ale sindicatelor li se asigură protecția legii contra oricăror forme de condiționare, constrângere sau limitare a exercitării funcțiilor lor, iar conform alin. (2) alart. 223, pe toată durata exercitării mandatului, precum și pe perioada de doi ani de la încetarea acestuia reprezentanții aleși în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediați pentru motive care nu țin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce țin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariații din unitate.
Reține că reclamantul a formulat, la data de 13-08-2008, pretenții bănești în baza calității avute de lider sindical.
Excepțiile invocate de pârâtă sunt de fond, absolute, în legătură cu condițiile de exercițiu ale acțiunii, fiind reglementate prin norme imperative, motiv pentru care în baza art.137 Cod procedură civilă se va opri în cele ce urmează asupra acestora.
Cu privire la excepția prescripție dreptului material la acțiune, reține: cauze de întrerupere ale prescripției dreptului material la acțiune sunt potrivit art. 16 din 167/1958: recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel in folosul căruia curge prescripția, cererea de chemare in judecată și un act începător de executare. Or, în cauză, în perioada 2003-2006 reclamantul a încasat drepturile salariale prin executare silită - poprire, context în care apreciază, reținând și art. 12 din Legea nr. 167/1958, că nu a operat prescripția - sens în care, urmează a respinge excepția invocată în acest sens de către pârâtă.
- în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, reține că pârâta a invocat sentința civilă nr. 378/2003 a Tribunalului Neamț - fila 219 și sentința civilă nr.267/2008 a Tribunalului Neamț - fila 91; Hotărârile judecătorești invocate au ca obiect contestația la decizia 70/2003 și respectiv obligație de a face.
Potrivit art. 1201 cod civil este autoritate de lucru judecat atuncicând a douacerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este intre același părți. Atâta timp cât între acțiunea de față și cele mai sus menționate nu există identitate de cauză nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat; astfel, în speță reclamantul face referire la art. 223 Codul muncii respectiv invocă calitatea de lider sindical în timp ce în dosarele în care s-au pronunțat deciziile mai sus menționate s-a analizat cererea privind încheierea contractului individual de muncă corespunzător clauzelor contractului colectiv de muncă, cererea de daune determinate de efectele negative ale neîncheierii acestuia precum și legalitatea deciziei prin care s-a dispus încetarea de drept a contractului individual de muncă. Față de acestea va respinge excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiată.
- în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii, instanța, de asemenea o apreciază ca neîntemeiată, în speță, neputându-se reține lipsa unor condiții prealabile ce pot afecta exercițiul dreptului la acțiune. Argumentele invocate de câtre pârâtă în acest sens pot viza eventual condiții de fond ale dreptului și nu de exercițiu a acțiunii. În acest context va respinge excepția ca neîntemeiată.
Revenind la cererea reclamantului reține instanța că prin decizia 70/2002 emisă de SC SRL s-a dispus încetarea contractului de muncă al reclamantului în temeiul art. 130 lit. b din Codul muncii - decizie ce a fost anulată prin sentința civilă 142 /2002 a Tribunalului Neamț; prin aceasta s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior desfacerii contractului de muncă. Prin decizia 909/2002 completată cu dec 1/22-01-2003 s-a dispus reintegrarea reclamantului începând cu 1-04-2002. Ulterior în baza dec 70/29-08-2003 activitatea reclamantului a încetat în baza art. 56 lit. c din Codul muncii, societatea fiind dizolvată și radiată din registrul comerțului
Prin sentința civilă 378/2003 a Tribunalului Neamțs - respins cu autoritate de lucru judecat contestația reclamantului împotriva deciziei 70/2003 reținându-se totodată că acesta nu se află sub incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr.54/2003 și 223 Codul muncii.
Ceea ce caracterizează speța de față este faptul că încetarea contractului de muncă al reclamantului a intervenit ca urmare a dizolvării societății. Dizolvarea societății s-a dispus în temeiul art.222 din L 31/1990;
Potrivitart. 56lit. c din Codul muncii, contractul individual de muncă încetează de drept ca urmare a dizolvării angajatorului, persoană juridică, de la data la care persoana juridică își încetează existența - ipoteză care nu este avută în vedere de către art.223 Codul muncii.
În acest context s-a apreciat că pretențiile bănești solicitate și justificate de către reclamant prin protecția pe care ar fi trebuit să îi fie asigurată de către angajator sunt nefondate și au fost respinse.
Împotriva sentinței civile mai sus menționată a declarat în termen legal recurs reclamantul, criticând hotărârea:
- completul de judecată nu a fost alcătuit potrivit dispozițiilor legale - judecătorii care au făcut parte din completul de judecată nu erau specializați în litigii de muncă;
- hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe - cauza trebuia soluționată de alți judecători de la o instanță egală în grad;
- hotărârea a fost pronunțată în lipsa pârâtei SC ROMÂNIA SA;
- instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura, înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia deoarece în acel nr.1802/C/2003 din care a rezultat sentința civilă nr.378/2003 a Tribunalului Neamț la care se referă instanța, calitatea contestatorului era de maistru principal și nu de lider de sindicat, deci sub acest aspect nu sunt îndeplinite prevederile art.1201 Cc (nu sunt îndeplinite cumulativ cele 3 condiții cerute).
Faptul că instanța leagă speța de față de încetarea de drept a urmare a dizolvării societății cu raportarea la prevederile art.222 din legea nr.31/1990 este o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății deoarece;
- încetarea de drept a conform art.56 ( c), este tot o formă de concediere(orice formă de îndepărtare de la locul de muncă se numește concediere), această condiție este precizată în Secțiunea a II- aa L egii nr.53/2003, art.58 (1-2) pe care instanța a omis de aol ua în calcul.
- în sensul interpretării stricte a noțiunii de concediere se află și prevederile art.56 ( c) din Legea nr.53/2003 în baza căreia face vorbire și se susține Hotărârea atacată la pag.8, paragraf 4 instanța invocând nemotivat în drept ipoteza ca această formă a încetării de drept a nu ar fi fost luată în calcul de prevederile art.223 Codul Muncii, care conform celor spuse mai sus nu este adevărat.
- în situația în care încetarea de drept a este cuprinsă ca formă de concediere conform prevederilor legale Secțiunea a II -a art.58 (2) a legii n 53/2003, instanța se afla într-o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății, încercând să schimbe natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al cadrului legal ( art.223 din Legea nr.53/2003).
- dacă instanța a pus la îndoială prev.art.223 a Legii nr.53/2003 cu intepretarea prin ipoteza făcută cu privire la actul juridic dedus judecății, atunci ar fi trebuit ca să analizeze celelalte temeiuri de drept invocate de mine în acțiune precum și art.10 art.12 din Legea Specială nr.54/2003 ( legea sindicatelor) cât și articolele privind protecția garantată liderilor de sindicat negociate în CCM pe societate prevederi legale de drept la care instanța nu s-a raportat.-
Aceiași protecție garantată liderului de sindicat este și legea nr.67/2006 conform prevederilor prev.de art.1, art.4 (1-b,c,d,e); art.10 și art.15, pe care instanța ar fi trebuit o analizeze ținând cont de aprofundarea deciziei de încetare de drept a conf.art.56 ( c) și pe care instanța de recurs trebuie să o aibă în vedere la admiterea recursului.-
- hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind lipsită de temei legal.
Analizând sentința civilă recurată sub aspectul motivelor de recurs dar și din oficiu, în temeiul art.304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În cauza de față, au fost admise cererile de abținere formulate de toți judecătorii secției civile a Tribunalului Neamț, întrucât reclamantul a formulat plângere penală împotriva fiecărui judecător, astfel încât nici un judecător nu a mai fost compatibil să judece cauza.-
Completul care a judecat și soluționat cauza a fost legal constituit, potrivit dispozițiilor legale ale aprobat prin Hotărârea nr.387/2005 a care dispune că:
"Incidentele procedurale referitoare la compunerea completelor de judecată se vor soluționa cu respectarea normelor de procedură și a normelor de repartizare aleatorie a cauzelor.
Incidentele procedurale referitoare la toți membrii completului de judecată, precum incompatibilitatea, recuzarea sau abținerea, se vor soluționa de completul cu numărul imediat următor, care judecă aceeași materie. Dacă în materia respectivă nu există decât un singur complet de judecată, incidentele procedurale referitoare la toți membrii completului vor fi soluționate de completul imediat următor, indiferent de materia în care se judecă.
Dacă în urma soluționării incidentelor procedurale prevăzute la alin.(2) se constată că, din motive prevăzute de lege, completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza nu este în măsură să judece, dosarul se repartizează aleatoriu. -
În situația în care incidentele procedurale se referă la o parte din membrii completului de judecată, soluționarea acestora se va face de către un complet constituit prin includerea judecătorului sau a judecătorilor stabiliți prin planificarea de permanență, pe materii, realizată cel puțin semestrial. Completul de judecată astfel constituit va păstra cauza pentru judecată în situația în care, în urma soluționării incidentelor procedurale, se va stabili că judecătorul sau judecătorii cu privire la care s-au invocat incidentele procedurale nu pot participa la judecarea cauzei.-
Planificarea de permanență se face de președintele instanței sau, după caz, de președintele secției, cu acordul colegiului de conducere, ținându-se cont de completele de judecată din care face parte judecătorul având prioritate asigurarea timpului necesar studierii dosarului. În cadrul planificării de permanență se vor avea în vedere și situațiile în care judecătorii lipsesc din instanță.
Planificarea de permanență se face pentru fiecare zi. În cazul în care incidentele procedurale prevăzute la alin.(4) nu se soluționează în ziua în care au fost invocate, întregirea completului se face cu judecătorul sau judecătorii din planificarea de permanență din ziua în care acestea au fost invocate. Dacă incidentul procedural se invocă între termenele de judecată, în alcătuirea completului intră judecătorul sau judecătorii din lista de permanență aferentă zilei în care s-a stabilit termenul de judecată. -
În caz de absență, compunerea completului de judecată se va realiza prin participarea judecătorilor din planificarea de permanență, desemnați conform alin.(4) și (5), întocmindu-se în acest sens un proces verbal.
În cazul existenței, într-o singură zi, a mai multor incidente procedurale sau a situațiilor de absență a membrilor completului de judecată, soluționarea acestora se face, prin rotație, de judecătorii aflați pe planificarea de permanență din acea dată, în ordinea înregistrării".-
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, acesta este nefundat, având în vedere că, în situația în care nu sunt judecători care să participe la judecarea unei cauze, din cadrul unei secții,nu are loc o strămutare a cauzeipotrivit dispozițiilor art.37 Cod procedură civilă - întrucât nu sunt realizate cerințele impuse de acest text, iar reclamantul nu a formulat o cerere de strămutare și nu există o hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție în acest sens.
La al treilea motiv de recurs, reclamantul a arătat că prima instanță a pronunțat hotărârea în lipsa pârâtei, însă acest aspect nu i-a pricinuit reclamantului nici o vătămare, iar procedura de citare cu această parte a fost legal îndeplinită, prezența prin reprezentant în instanță nefiind obligatorie.
Și critica adusă sentinței recurate privind interpretarea greșită a actului dedus judecății, faptul că s-a schimbat natura înțelesul lămurit și vădit neînțeles al acestuia, este nefondată.-
Dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, reglementează situația în care judecătorul fondului a procedat la interpretarea unui act juridic dedus judecății, cu toate că nu avea dreptul să o facă, clauzele stipulate fiind clare și precise.-
În cauza de față nu se poate reține că, judecătorul nu a respectat convențiile legale făcute, ce au putere de lege între părțile contractante și pe care acesta trebuie să le aplice astfel cum au fost concepute și redactate de părți și nici nu a procedat la interpretarea actului în alte condiții, nu a schimbat "natura" actului său" înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia" prin nesocotirea sau aplicarea greșită a regulilor de interpretare a clauzelor vreunei convenții a părților.
În mod corect instanța a analizat obiectul cererii deduse judecății: pretenții bănești solicitate de în baza calității de lider de sindicat la SC SRL, procedând la analizarea pretențiilor lui, pornind de la situația de fapt, probată prin înscrisurile administrate la dosar, coroborat cu argumentele de drept incidente în speță și anume:
Reintegrarea lui la SC SRL începând cu 01.04.2002, conform deciziei nr.909/02.08.2002, astfel cum a fost modificată prin decizia nr.1/22.01.2003;
Încetarea de drept a contractului de muncă al lui cu SC SRL la data de 27.08.2003, conform art.56 lit.c din Codul Muncii, ca urmare a dizolvării societății SRL și radierii acesteia din evidențele Registrului Comerțului la 27.08.2003 8decizia 70/29.08.2003; încheierea și certificatul de radiere eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, care atesta că la data de 26.08.2003, ORC Nar adiat SC SRL );
Legalitatea încetării al lui, confirmată de Tribunalul Neamț prin sentința civilă nr.378/C/2003 pronunțată în dosarul nr.1802/2003, irevocabilă. În această sentință s-a reținut că nu se afla sub incidența dispozițiilor art.10 din Legea nr.54/2003, respectiv art.223 din Codul Muncii, invocate și în acea acțiune, întrucât acesta nu a fost concediat, ci i-.a încetat de drept contractul de muncă.-
În ceea ce privește ultimul motiv de recurs prin care recurentul critică sentința primei instanțe în sensul ci aceasta este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii și acesta este nefondat.-
Hotărârea instanței de fond a fost motivată în fapt și în drept, considerentele hotărârii permit identificarea normelor juridice care susțin rezolvarea dată litigiului iar pe de altă parte, instanța a evocat norme de drept substanțial incidente situației de fapt în cauză,pe care nu le-a interpretat însă, eronat,în afara "literei sau spiritului lor" pentru a se putea susține o greșită interpretare a legii.
Față de cele mai sus reținute, Curtea apreciază sentința civilă recurată ca fiind temeinică și legală, motiv pentru care în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul potrivit dispozitivului prezentei.-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat, promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.110/C/20.021.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 3 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.sent.,
Red.dec./5-6-august 2009
Tehn.red.EG/20 august 2009.-
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
