Obligație de a face. Decizia 849/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.849/
Ședința publică din 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în com. jud. G, împotriva sentinței civile nr.500/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC SA, cu sediul în G,-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurentul - reclamant avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la fila 15 dosar, și pentru intimatul - pârât SC SA, consilier juridic în baza delegației depusă la fila 16 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată fixat în recurs;
Curtea acordă cuvântul asupra excepției de nulitate a cererii de recurs invocată de intimată prin întâmpinare.
Reprezentantul intimatei solicită a se lua act că renunță la excepția invocată. Nu are cereri de formulat.
Apărătorul recurentului depune la dosar o adeverință emisă de societatea intimată, la cerere unei persoane aflată într-o situație similară cu cea a reclamantului. Se comunică și reprezentantului intimatei copie de pe acest înscris. Precizează că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului pentru considerentele expuse în scris, modificarea sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii eliberarea adeverinței așa cum s-a solicitat. Apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală. Din actele depuse la dosar rezultă că reclamantul a desfășurat activitate în grupa I-a de muncă. Prin adresă atestă prestarea muncii către această societate. În această situație pârâta avea la îndemână ori înscrierea în carnetul de muncă al recurentului a acestei adeverințe ori eliberarea unei adeverințe care să ateste o asemenea situație. Art. 13 din Decretul 92/1976 lămurește această situație. Motivația instanței de fond că nu au existat înscrisuri nu este reală. Solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat. Reclamantul a fost salariatul societății și s-a prezentat cu o adeverință eliberată de în care era menționată grupa I-a de muncă. Reclamantul a lucrat tot timpul la, nu a prestat activitate la
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 500/17.03.2009 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SA
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea înregistrată sub nr- din 29.01.2009 pe rolul Tribunalului Galați, astfel cum a fost precizată, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SA obligarea pârâtei să emită o adeverință care să ateste că în perioada 01.03.1979-01.04.2001 reclamantul a beneficiat de grupa I de muncă, potrivit Ordinului 50/1990 pct 16,17.
Motivându-și în fapt acțiunea, a arătat că a fost salariatul pârâtei în funcția de macaragiu, că a fost detașat în cadrul G și a desfășurat activitate care se încadrează în aceleași condiții cu cele ale personalului de bază.
În acest sens, a emis adeverința 40321/2002 care a atestat că reclamantul a desfășurat activitatea în apropierea uzinei chimice, iar societatea pârâtă trebuia să facă cuvenitele înregistrări și să elibereze adeverința cu grupa I de muncă.
În drept, a invocat Ordinul 50/1990.
În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri: adeverințe( f 4, 19-22), copie a carnetului de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în conformitate cu art. 15 din Ordinul 50/1990 al Ministerului Muncii și Protecției Sociale societatea a stabilit activitățile și personalul care se încadrează în grupele de muncă, iar reclamantul nu se încadrează în nici una din ele în perioada indicată în acțiune. A mai arătat că reclamantul nu a fost detașat la G, fapt dovedit de mențiunile din carnetul de muncă.
A depus la dosar înscrisuri.
La termenul din 16.02.2009, când instanța a solicitat precizarea obiectului acțiunii, respectiv dacă reclamantul solicită să se constate de către instanță că a desfășurat activitate în grupa I de muncă sau dacă solicită eliberarea adeverinței care să ateste acest aspect, reclamant, prin apărătorul său a precizat că solicită eliberarea adeverinței.
În consecință, față de principiul disponibilității, instanța va ține seama de obiectul cererii astfel cum a fost indicat de reclamant.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost salariatul societății pârâte. temeiul juridic în baza căruia societatea poate fi obligată la eliberarea unor adeverințe este art. 40 din legea 53/2003.
Potrivit art. 40 din legea 53/2003,
(2) Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații:
h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Reclamantul a solicitat eliberarea unor adeverințe care să cuprindă încadrarea în grupa I de muncă. Pârâta, în baza acestei obligații legale, trebuie să verifice actele din arhiva sa și să elibereze adeverințele solicitate numai în măsura în care ele corespund cu situația din documente.
Or, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă că pentru perioada respectivă reclamantul a beneficiat de încadrarea în grupa I de muncă. Reclamantul nu a solicitat încadrarea retroactivă, prin hotărâre judecătorească în grupa I de muncă.
Adeverința 40321/2002 eliberată de, invocată de reclamant privește o altă persoană și nu poate avea valoare probatorie pentru reclamant, cu atât mai mult cu cât, din adresa 110/2009 eliberata de se menționează că nu mai dețin documente care să evidențieze locurile de muncă în care a lucrat reclamantul.
Față de aceste considerente, instanța a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Prima instanță nu a observat că pentru perioada respectivă s-au folosit de către intimata pârâtă instituțiile prevăzute de art. 67 din Legea nr. 10/1972 în sensul că salariații acesteia efectuau activitate în cadrul unei alte societăți.
Lipsa unui înscris care să ateste această situație care să emane de la pârâta intimată nu poate duce la concluzia că aceste instituții nu erau operaționale în condițiile în care prin adresa G se atesta prestarea muncii către această societate.
În situația eliberării adeverinței de către G care îndeplinea toate condițiile de valabilitatea, pârâta avea la îndemână ori înscrierea în carnetul de muncă al reclamantului a acestei adeverințe ori eliberarea unei adeverințe care să ateste o asemenea situație, potrivit disp. art. 13 din Decretul nr. 92/1976.
În același mod a procedat pârâta cu colegii reclamantului cărora le-au fost eliberate asemenea adeverințe și care s-au aflat în situații similare.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Nu a indicat nici un temei de drept a cererii de recurs.
Intimata SA Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică. Reclamantul a fost încadrat în grupa a II-a de muncă societatea achitând CAS-ul datorat pentru această grupă de muncă. de asemenea, adeverința eliberată de SA G nu putea fi luată în considerare, fiind în contradicție cu evidențele societății.
A depus la dosar adeverința nr. 110 1930/19.06.2009 eliberată de SA G prin care se atestă că recurentul nu a fost identificat în evidențele lor de personal în perioada 01.03.1979-01.04.2001.
Recurentul a depus la dosar adeverința nr. 1624/17.06.2002 eliberată de către pârâtă din care rezultă că salariatul, având meseria de macaragiu și mecanic utilaje, a fost încadrată în grupa I-a de muncă conform Ordinului nr. 50/1990 pct. 16 și 17, în procent de 100% în perioada 01.03.1979-01.04.2001.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din carnetul de muncă al reclamantului recurent, acesta a fost salariatul pârâtei SA G în funcția de macaragiu. Deși recurentul afirmă că a fost detașat la SA G, din copia cărții sale de muncă nu rezultă această situație de fapt iar prin adresa nr. 110/657/09.02.2009, această societate a comunicat pârâtei faptul că nu mai dispune de documente în arhivă care să evidențieze locurile de muncă și lucrările în care reclamantul a lucrat ca macaragiu între anii 1979-2001 astfel că a fost infirmat conținutul adeverinței nr. 40321/79/25.03.2002 de care s-a prevalat reclamantul în probarea acțiunii.
Din analiza cuprinsului înscrisului ce se află depus la fila 19 din dosarul de fond rezultă că un alt salariat, și-a desfășurat activitatea în grupa I-a de muncă și nicidecum reclamantul.
Tot la acest salariat se referă și adeverința nr. 1624/17.06.2002 eliberată de către pârâtă.
Pârâta a emis decizia nr. 76/C/20.08.1991, în vederea aplicării Ordinului nr. 50/1991 prin care a stabilit activitățile și personalul care se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă conform anexei 1. În această anexă sunt menționate exact activitățile și personalul ce se încadrează în grupa I-a de muncă, reclamantul recurent fiind încadrat în grupa a II-a de muncă.
Eliberarea unei adeverințe se face pentru a se atesta o situație reală, așa cum rezultă din evidențele societății. Ori, atât timp cât din evidențele societății a rezultat că reclamantul a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în perioada reclamantă, pârâta nu avea posibilitatea de a atesta o altă situație astfel că în mod corect s-a respins acțiunea ca fiind nefondată.
Mai mult, în recurs, pârâta intimata a depus o altă adeverință eliberată de către SA G, nr. 110/930/19.06.2009din care rezultă că reclamantul nu a fost salariatul societății și nu a fost identificat în evidențe de personal în perioada 01.03.1979-01.04.2001
În consecință, față de considerentele arătate, se va respinge recursul ca nefondat în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în com. jud. G, împotriva sentinței civile nr.500/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /07.10.2009
:DC/2 ex/07.10.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
