Obligație de a face. Decizia 854/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 854
Ședința publică de la 21 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 39 din 8 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 7497 din 30 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât prin procurator asistat de avocat cu delegație de substituire pentru avocat și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul pârât, arată că motivele de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv hotărârea recurată s-a dat cu aplicarea greșită a legii.
Susține că s-a depus copie a chitanței privind taxa de timbru în cuantum de 30 lei și pe cale de consecință, cele reținute în decizia recurată, privind neîndeplinirea obligației achitării taxei de timbru, nu sunt fondate.
De asemenea arată că nu s-a stabilit de expert cauza înclinării stâlpilor.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 7497 din 30.10.2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul.
A fost obligat pârâtul să aducă la poziția verticală un număr de 20 stâlpi de beton din gardul edificat de acesta ce desparte proprietățile părților, stâlpi ce au fost identificați în raportul de expertiză întocmit de expert
A fost anulat ca netimbrat capătul de cerere din cererea reconvențională formulată de, având ca obiect obligația de a face.
S-au constatat nule capetele de cerere 2 și 3 din cererea reconvențională, având ca obiect pretenții.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 322 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr.39 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât împotriva sentinței civile nr.7497 din 30.10.2007 pronunțată de Judecătoria Tg J în dosarul civil nr-.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că în mod corect s-a anulat cererea reconvențională, întrucât pârâtul nu a timbrat capătul de cerere în obligație de a face, și nu și-a precizat cuantumul pretențiilor solicitate.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că au fost formulate în termenul legal obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit la prima instanță, și că în apel s-a făcut dovada achitării taxei de timbru aferentă tuturor capetelor de cerere din reconvențională.
O altă critică a vizat faptul că instanța de apel a consemnat trunchiat în decizia recurată faptele petrecute anterior dezbaterilor, în ședință publică, și a omis să menționeze faptul că procuratorul pârâtului a depus la dosar concluzii scrise.
A solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate, și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătorie pentru soluționarea în fond a cererii reconvenționale.
La dosarul cauzei s-au depus:autorizație de construcție nr.904 din 4.10.2007, certificat - din 24.06.2008, concluzii scrise formulate de, delegație de substituire a doamnei avocat.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare la data de 27.08.2008, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul pârât a depus prin procurator concluzii scrise, în cuprinsul cărora a invocat nerespectarea principiilor fundamentale ale rolului activ al judecătorului și al dreptului de acces la o instanță.
Recursul este nefondat, și se va respinge, pentru următoarele considerente:
Criticile referitoare la raportul de expertiză, formulate prin motivele de apel, și apoi reiterate prin recurs, nu pot fi primite, întrucât au fost depuse tardiv.
Potrivit art. 212, alin.2, Cod pr. civ. expertiza contrarie trebuie cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării.
Prin urmare, pârâtul avea obligația să formuleze eventuale obiecțiuni față de raportul de expertiză la termenul ce a urmat depunerii lucrării, respectiv la data când cauza a fost soluționată în primă instanță, respectiv la data de 30.10.2007.
Întrucât criticile au fost formulate ulterior, prin cererea de apel, după prima zi de înfățișare care a urmat și după ce au fost puse concluzii în fond, eventuala neregularitate a actului s-a acoperit, în condițiile art. 108, alin.3, Cod pr. civ. și nu mai poate face obiect de analiză în căile de atac.
Cât privește sancțiunile anulării ca netimbrat a capătului de cerere din cererea reconvențională având ca obiect obligația de a face și a nulității celorlalte petite din reconvențională, în pretenții, Curtea apreciază că acestea au fost aplicate în mod legal.
Atât prin încheierea de ședință din 3.09.2007, cât și prin cea din 18.09.2007, prima instanță a dispus ca pârâtul să precizeze valoarea pretențiilor și să timbreze la valoare, iar în ceea ce privește obligația de a face, i s-a menționat în mod expres suma pe care trebuia să o achite cu titlu de taxă de timbru.
Pârâtul nu s-a conformat acestor obligații, astfel că în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 21 din legea 146/1997 și a dispozițiilor art. 133, alin.1 din Codul d e pr. civ.
Chitanța depusă în original în apel la fila 8 atestă plata de către pârât a unei sume de 30 lei, cu titlu de taxă de timbru, anterior soluționării cauzei de către Judecătorie, însă nu face dovada că a fost achitată în dosarul mai sus menționat, iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi conținut mențiuni în acest sens, este evident că nu a fost depusă la dosar în primă instanță, astfel că sancțiunile aplicate au fost dispuse cu respectarea legii.
Ultima critică adusă de recurentul pârât este, de asemenea, nefondată. Din practicaua deciziei civile recurate reiese că apelantul pârât a lipsit de la dezbateri, dar a fost reprezentat de procuratorul și de avocat ales.
Concluziile orale în fața instanței de apel au fost puse de avocat, cu respectarea dispozițiilor art. 68, alin.4, Cod pr. civ. iar lipsa mențiunii din practica a depunerii de concluzii scrise de către procurator este o simplă omisiune, care nu a fost de natură să producă vreo vătămare părții reprezentate, câtă vreme concluziile scrise au fost anexate la dosar ( fila 10 ), și au fost avute în vedere de Tribunal la pronunțarea deciziei.
Nu s-a încălcat dreptul de acces la o instanță, reglementat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, și de art. 21 din Constituție, întrucât acest drept nu este unul absolut, ci prin natura sa este supus unor limitări și condiții din partea statelor, una dintre acestea fiind costurile procedurilor. Numai în situația în care acestea ar fi excesiv de ridicate, devenind împovărătoare pentru posibilitățile financiare ale solicitantului, se poate pune în discuție o eventuală descurajare în fapt a liberului acces la justiție, or, în cauză, suma ce i-a fost impusă pârâtului, pentru soluționarea obligației de a face a avut un caracter modic, de 19 lei. Cu privire la cererea în pretenții, instanța nu calculat taxa de timbru, căci titularul cererii nu și-a îndeplinit obligația de evaluare a pretențiilor.
Instanța a dat dovadă de rol activ, potrivit art. 129, cod pr. civ. punându-i în vedere pârâtului, prin apărător calificat, să-și îndeplinească obligațiile procesuale, sub sancțiunile prevăzute de lege.
Față de cele ce preced, se apreciază că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentul pârât, și că nu este incident niciunul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304, pct. 1-9, Cod pr. civ. astfel că, văzând și dispozițiile art. 312, Cod pr. civ. recursul declarat se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 39 din 8 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 7497 din 30 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-/2 ex. /24.10.2008
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Costinela Sălan, Oana Ghiță
