Obligație de a face. Decizia 858/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 858
Ședința publică de la 21 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 211 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN C, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, pentru intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN C, lipsind recurenta reclamantă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul intimatei pârâte UNIVERSITATEA DIN C arată că imobilul a fost transferat de la Universitate la cu bonul de mișcare nr. 16/2007, așa încât, imobilul din litigiu a intrat sub incidența HG123/1993 modificată și completată prin HG47/1999.
Astfel, imobilul nu poate fi înstrăinat chiriașilor și nu poate fi închiriat altor persoane decât salariaților proprii ca și locuință de serviciu.
Precizează că imobilul a fost construit în 1976 ca și cămin studențesc, iar destinația și regimul juridic de cămin studențesc, așa cum apare în evidențele contabile ale instituției, nu s-au schimbat.
Pune concluzii de respingere a recursului și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de apel.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 9447/215/26.04.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta UNIVERSITATEA DIN C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta să-i vândă în temeiul Legii nr.85/1992 locuința situată în C,-,.A,.3,.3, județul
În motivarea cererii a arătat că pentru locuința indicată au fost încheiate contracte de închiriere succesive, iar reclamanta împreună cu familia locuiesc în calitate de chiriași în această locuință - proprietatea pârâtei, calitate în care au solicitat încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în condițiile Legii nr.85/1992.
La data de 30.05.2007 pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca netemeinică și nelegală.
A susținut că obligarea de a vinde locuința în cauză nu se încadrează în prevederile art.7 din Legea nr.85/1992 și că eventuala înstrăinare a acesteia este de competența exclusivă a consiliului de administrare al instituției respective.
Mai mult, potrivit art.166 alin.4 din Legea Învățământului nr.84/1995, baza materială a instituțiilor de învățământ superior de stat și de cercetare științifică este de drept proprietatea acestora, dreptul de dispoziție, ca și component al dreptului de proprietate, aparținându-le.
Prin sentința civilă nr.13322 din 15.10.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta.
S-a reținut că imobilul face parte integrantă dintr-un cămin studențesc și potrivit dispozițiilor art.166 alin.1, 2 și 43din Legea nr.84/1995 republicată, acesta nu poate fi înstrăinat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta a criticat modul de interpretare a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 85/92, în speță fiind îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, locuința fiind construită din fondurile unității.
A arătat că reclamanta are calitatea de chiriaș la momentul înregistrării cererii de cumpărare, iar locuința nu este una de intervenție.
În privința regimului juridic al imobilului, apelanta a susținut că aceasta este locuință de serviciu, și nu cămin studențesc, așa cum a reținut prima instanță, contractul de închiriere fiind accesoriu al contractului de muncă.
Astfel, a susținut că în mod greșit s-a apreciat ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile art.166 din Legea nr. 85/1995.
Prin decizia civilă nr.211 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta UNIVERSITATEA DIN
S-a reținut că, așa cum reiese din contractele de închiriere depuse la dosarul cauzei (nr. 93 BM/02.02.2004), reclamanta deține în calitate de chiriaș locuința situată în C,- A, cămin,. A, etaj III,. 3 și că aceasta are destinația de locuință de serviciu - anexă la contractul individual de muncă.
Că, în art. 6 din contractul de închiriere s-a prevăzut în mod expres încetarea contractului de închiriere în termen de 60 zile de la încheierea contractului de muncă al locatorului.
Pe de altă parte, din înscrisurile depuse de pârâta intimată, a rezultat că acesteia i-au fost predate în anul 1978 în cadrul proiectului "Dezvoltare Stațiunea Didactică " două cămine studențești, or, așa cum rezultă din dispozițiile art. 166, alin. 2 din Legea învățământului nr. 84/1995, căminele fac parte din baza materială a învățământului de stat, fiind de drept proprietatea instituțiilor de învățământ superior de stat și de cercetare științifică, transferul acestora neputându-se face decât cu aprobarea Guvernului, la propunerea Ministrului Educației și Cercetării, fără plată și numai în interes public.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 166 alin. 6 din Legea Învățământului nr.84/1995, închirierea bunurilor, inclusiv a terenurilor disponibile temporar aflate în patrimoniul instituțiilor de învățământ superior de stat sau în administrarea acestora, se poate face pe bază de contract încheiat în conformitate cu prevederile legale, cu revizuire anuală, închirierea făcându-se cu prioritate pentru activități de învățământ.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că instanța de apel nu a procedat corect la analizarea actului juridic dedus judecății și a aplicat în mod greșit legea.
A arătat că titularul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu este Universitatea din C, astfel că aceasta poate dispune de el în mod exclusiv și perpetuu în cadrul și cu respectarea dispozițiilor legale.
A precizat că susținerea pârâtei în sensul că nu poate dispune de acest bun, deoarece bunul face parte din baza materială a Stațiunii Didactice, nu este conformă cu realitatea, Stațiunea Didactică având numai calitatea de detentor.
Recurenta a mai arătat că susținerea pârâtei conform căreia căminul studențesc este bază materială de studiu, este lipsită de suport probator, actele de la dosar și în mod deosebit contractul de închiriere, excluzând în mod categoric utilizarea imobilului în scopul menționat.
A susținut că locuința în litigiu se încadrează în prevederile art. 1 din Decretul - lege nr.61/1990, astfel că poate face obiectul unui contract de vânzare - cumpărare, fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 7 din Legea nr.85/1992.
Că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 11din nr.HG47/1999 de modificare și completare a HG nr.123/1993 privind organizarea și funcționarea stațiunilor didactice din structura învățământului superior agricol.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că în cauză nu subzistă nici unul dintre motivele de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod pr. civilă, hotărârea recurată nefiind afectată de nelegalitate.
Deși recurenta reclamantă motivează expres că hotărârea tribunalului este nelegală, fără să susțină că aceasta este și netemeinică, concret criticile invocate prin motivele de recurs vizează și aspecte de netemeinicie.
Aceste aspecte de netemeinicie bazate, în principal, pe modalitatea de interpretare a materialului probator, nu pot forma obiect de cenzură pentru instanța de recurs, întrucât prin abrogarea prevederilor art. 304 pct. 11 Cod pr. civilă, în prezent nu există temei legal pentru exercitarea controlului judiciar.
Cât privește susținerile referitoare la nelegalitatea hotărârii criticate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Atât din titulatura Legii nr.85/1992, cât și din cuprinsul acesteia rezultă că obiectul de reglementare al legii îl constituie locuințele, art. 7 din actul normativ citat stipulând că se vor vinde locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la intrarea în vigoare a legii.
Art. 2 din Legea nr.114/1996 - legea locuinței, definește locuința ca fiind construcția alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare, care satisfac cerințele de locuit ale unei persoane sau familii.
Așadar, prin Legea nr.85/1992 legiuitorul a avut în vedere doar locuințele, nu și imobilele cu altă destinație, precum căminele studențești.
În speță, s-a demonstrat că imobilul în care este situată camera ce a fost închiriată reclamantei are destinația de cămin studențesc și prin urmare, nu poate forma obiectul unui contract de vânzare - cumpărare în baza Legii nr.85/1992, așa cum corect au reținut și instanțele anterioare.
Închirierea temporară a unor încăperi din Căminul studențesc din C nu schimbă natura juridică a imobilului, atâta timp cât nu au intervenit acte de schimbare a destinației.
Prin urmare, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr.85/1992, susținerea recurentei sub acest aspect fiind neîntemeiată.
Mai mult, potrivit prevederilor art. 166 alin. 2 din Legea nr.84/1995 - Legea Învățământului, căminele fac parte din baza materială a învățământului de stat, fiind de drept proprietatea instituțiilor de învățământ superior de stat și de cercetare științifică universitară.
În conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. 6 raportat la art. 166 alin. 5 din aceeași lege, închirierea bunurilor aflate în patrimoniul instituțiilor de învățământ superior de stat sau în administrarea acestora, se face cu prioritate pentru activități de învățământ și numai pe bază de contract încheiat în conformitate cu prevederile legale, cu revizuire anuală, iar transferul acestora se face decât cu aprobarea Guvernului la propunerea Ministrului Educației și Cercetării, fără plată și numai în interes public.
Având în vedere dispozițiile legale citate, susținerea recurentei în sensul că pârâta poate dispune în mod exclusiv și perpetuu de bunul în litigiu, nu se confirmă.
Critica recurentei reclamante, privitoare la inaplicabilitatea dispozițiilor art. 5 alin. 11din HG nr.47/1999 de modificare și completare a nr.HG123/1993 este irelevantă din punct de vedre juridic, câtă vreme în litigiul de față nu se află o locuință în sensul legii care să atragă incidența Legii nr.85/1992, ci un cămin studențesc ce nu face obiect de reglementare al acestei legi.
Așa fiind, recursul este nefondat și în baza art. 312 alin.1 Cod pr. civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 211 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă UNIVERSITATEA DIN
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
31.10.2008
Jud.fond -
Jud.apel
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Costinela Sălan, Oana Ghiță
