Obligație de a face. Decizia 860/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 860/CM
Ședința publică din data de 9 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
- -
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenții pârâți SPITALUL ORĂȘENESC H, cu sediul în-, județul C și, domiciliat în Hârșova,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 792/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă G, domiciliată în C,-, județul C, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentul pârât Spitalul Orășenesc Hârșova, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/5.12.2008, depusă la dosar, pentru intimata reclamantă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 10339/9.12.2008, depusă la dosar, lipsind recurentul pârât.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recursul formulat de Spitalul Orășenesc Hârșova este declarat în termen și motivat, iar recursul formulat de este unul declarativ și nu este motivat.
Apărătorul intimatei reclamante depune la dosar întâmpinare, din care un exemplar îl comunică apărătorului recurentului Spitalul Orășenesc Hârșova.
Apărătorul recurentului pârât Spitalul Orășenesc Hârșova solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
La reapelarea cauzei, se prezintă pentru recurentul pârât Spitalul Orășenesc Hârșova, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/5.12.2008, depusă la dosar, pentru intimata reclamantă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 10339/9.12.2008, depusă la dosar, lipsind recurentul pârât.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului pârât Spitalul Orășenesc Hârșova, având cuvântul, solicită admiterea recursului și rejudecând să se dispună modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond a dispus suspendarea contractului individual de muncă pentru continuarea studiilor, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 148 Codul muncii. Mai arată că potrivit art. 42 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007, contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părților, în cazul concedierilor fără plată, pentru studii sau pentru interese personale, până la 90 de zile calendaristice pe an sau până la 6 luni pe an, cumulat sau fracționat în maxim 3 tranșe. Apreciază că dreptul intimatei la concediul pentru continuarea studiilor este limitat la 90 zile pentru anul 2007 și la cel mult 6 luni pentru anul 2008 și nu cum a dispus instanța de fond pe durata de 3-5 ani cât durează de doctorat.
Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de Spitalul Orășenesc Hârșova, arătând că la data de 16.03.2006, la solicitarea intimatei, recurentul pârât a suspendat contractul individual de muncă în temeiul art. 51 alin. 1 lit. "a" Codul muncii, respectiv pe perioada concediului maternal și în continuare pe durata concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani. Mai arată că în această perioadă a susținut un examen de admitere la cursurile de doctorat, unde a fost admisă și când a încheiat cu instituția de învățământ superior un contract pentru perioada 1.10.2007-30.09.2008, perioadă ce urma a fi prelungită pentru fiecare an de studii contractat. Totodată, arată că a solicitat recurentului pârât să opereze modificări în carnetul de muncă și să-i comunice o copie a carnetului de muncă conținând aceste modificări, pentru a putea face dovada suspendării contractului de muncă în fața instituției de învățământ. Precizează că angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai cu acordul sindicatului sau după caz, cu acordul reprezentanților salariaților și numai dacă absența salariatului ar prejudicia grav desfășurarea activității. Consideră că prezentul recurs a rămas fără obiect, întrucât prin decizia recurentei pârâte s-a acceptat ulterior suspendarea contractului în anul 2007 și 2008.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr-, reclamanta Gas olicitat în contradictoriu cu pârâții Spitalul Orășenesc Hârșova și - manager al spitalului, obligarea acestora să emită decizia privind cererea sa de întrerupere a concediului pentru creșterea copilului, emiterea deciziei privind cererea sa de suspendare a raporturilor de muncă în conformitate cu art. 51 lit. "d" din Codul muncii, înscrierea în carnetul de muncă a acestor decizii precum și obligarea la plata daunelor morale în cuantum de 3.000 lei în solidar. De asemenea a solicitat comunicarea unei copii a carnetului de muncă și cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că la data de 16.03.2006, ca urmare a solicitării sale, prin decizia nr. 30, Spitalul Orășenesc Hârșova a decis suspendarea contractului său individual de muncă în conformitate cu art. 51 lit. "a" din Codul muncii. Urmare a admiterii la cursurile de doctorat cu frecvență, organizate de Universitatea C, a solicitat întreruperea concediului de creștere a copilului și suspendarea contractului individual de muncă în condițiile art. 51 lit. "d" din Codul muncii pentru a putea continua pregătirea profesională.
În drept a invocat art. 1, 7, 8, 10, 12, 16 și 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 1073-1975 Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii. De asemenea a invocat necompetența instanței de contencios administrativ.
Pârâtul Spitalul Orășenesc Hârșova a invocat de asemenea, prin întâmpinare, necompetența instanței de contencios administrativ. De asemenea a invocat inadmisibilitatea acțiunii prin prisma prevederilor art. 8 din Legea nr. 54/2004 și a temeiului de drept invocat de reclamantă. În privința fondului cauzei, acest pârât a solicitat respingerea acțiunii. În motivare a arătat că reclamanta a solicitat întreruperea concediului fără a solicita însă și încetarea suspendării raporturilor de muncă și fără a solicita un alt concediu, pentru care, de altfel, nu are aprobarea conducerii instituției. A mai arătat că angajatorul poate respinge cererea de acordare a unui concediu pentru formare profesională. În același sens s-a arătat că reclamanta nu a formulat o cerere pentru acordarea unui concediu de formare profesională, cu sau fără plată, nu a indicat durata stagiului de pregătire, data de începere și instituția organizatoare. În sfârșit, s-a arătat că reclamanta are obligația de a activa în cadrul spitalului cel puțin 5 ani ca medic specialist însă, până în prezent, nu a prestat nici o zi de muncă în cadrul acestui spital.
Prin încheierea nr. 865/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială și de contencios administrativ s-a constatat natura litigiului ca fiind un litigiu de muncă și în consecință cauza a fost trimisă la Secția civilă unde a primit nr-.
La termenul din 11.06.2008 instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului față de prevederile art. 282 din Codul muncii, neexistând raporturi de muncă stabilite între reclamantă și această persoană fizică.
Prin sentința civilă nr. 792/19.06.2008 Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta G în contradictoriu cu pârâții Spitalul Orășenesc Hârșova și.
A fost obligat pârâtul să emită decizie privind întreruperea concediului pentru creșterea copilului, suspendarea contractului individual de muncă al reclamantei pentru continuarea studiilor conform dispozițiilor art. 51 lit. "d" din Codul muncii și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
A fost respinsă cererea de obligare la plata daunelor morale, ca nefondată și cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Din copia contractului de muncă nr. 5/28.02.2000 depusă de pârât se constată că reclamanta este angajată ca medic rezident în cadrul Spitalului Orășenesc Hârșova (la data angajării rezultă că reclamanta se numea ).
Potrivit actului adițional nr. 5/28.02.2000 reclamanta este obligată să funcționeze în cadrul acestui spital ca specialist o perioadă de minimum cinci ani de la obținerea specializării, sub sancțiunea plății unei sume egale cu 36 de salarii medii pe economie la valoarea din perioada renunțării la post.
Prin dispoziția nr. 30/16.03.2006, emisă de conducerea spitalului, s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantei, începând cu data de 19.03.2006 în temeiul art. 51 lit. "a" din Codul muncii.
Sub nr. 4157/01.10.2007 a fost înregistrată o cerere a reclamantei adresată conducerii spitalului.
În cuprinsul acesteia, reclamanta a informat mai întâi conducerea spitalului că începând cu data de 01.10.2007 are calitatea de doctorand cu bursă, la cursuri cu frecvență, la Facultatea de medicină din cadrul Universității "" Reclamanta a arătat în continuare că, având în vedere această situație, solicită întreruperea concediului pentru creșterea copilului și suspendarea contractului de muncă conform art. 51 alin. 1 lit. "d" din Codul muncii.
Din contractul de studii nr. 1026/01.10.2007 încheiat de reclamantă cu Universitatea "" C, rezultă că aceasta a fost admisă la studii doctorale în cadrul Facultății de medicină.
Prin cererea înregistrată sub nr. 4157/01.10.2007 reclamanta a solicitat în mod expres "întreruperea concediului pentru creșterea copilului".
Cum acordarea concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani a constituit cauza care a determinat suspendarea contractului individual de muncă al reclamantei, în condițiile în care reclamanta alege să nu mai beneficieze de acest tip de concediu, măsura suspendării contractului de muncă nu mai poate subzista întrucât nu mai are nici un fundament, suspendarea putând numai atât cât durează cauza care a determinat-o, respectiv efectuarea concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani.
Tribunalul a apreciat că cererea formulată de reclamantă a fost clară și fără echivoc în privința intenției sale de a întrerupe concediul de creștere a copilului și chiar și în ceea ce privește încetarea suspendării contractului individual de muncă pentru acest motiv, de vreme ce solicită suspendarea acestuia pentru alt motiv. Faptul că reclamanta nu folosește un limbaj juridic nu îi poate fi imputat, esențial fiind a rezulta cu claritate intenția acesteia.
Ca urmare, pârâtul avea obligația de a dispune încetarea suspendării contractului pentru motivul prevăzut de art. 51 alin. 1 lit. "a" din Codul muncii.
În conformitate cu art. 149 (1) din Codul muncii, salariații au dreptul să beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare profesională. Așadar angajatorul nu poate refuza exercitarea acestui drept și nici nu îl poate limita. Singura opțiune a angajatorului este fiind dacă acordă un concediu cu plată sau fără plată astfel cum rezultă din prevederile art. 152 din Codul muncii.
În cazul concediilor pentru formare profesională fără plată, art. 150 (1) din Codul muncii stabilește că acestea se acordă la solicitarea salariatului, pe perioada formării profesionale pe care salariatul o urmează din inițiativa sa. Așadar, simpla solicitare a angajatului este suficientă.
Potrivit art. 150 (2) din Codul muncii, angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai cu acordul sindicatului sau, după caz, cu acordul reprezentanților salariaților și numai dacă absența salariatului ar prejudicia grav desfășurarea activității.
Pârâtul nu a probat astfel de împrejurări deși sarcina probei îi revenea în conformitate cu art. 287 din Codul muncii.
Este adevărat că în conformitate cu art. 151 (1) din Codul muncii cererea de concediu fără plată pentru formare profesională trebuie să fie înaintată angajatorului cu cel puțin o lună înainte de efectuarea acestuia și trebuie să precizeze data de începere a stagiului de formare profesională, domeniul și durata acestuia, precum și denumirea instituției de formare profesională.
S-a constatat însă că reclamanta a indicat data de începere a stagiului de formare profesională, domeniul precum și denumirea instituției de formare profesională iar durata acestuia este cunoscută, fiind vorba de studii doctorale cu frecvență, în sensul că durata de este prevăzută de art. 12 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare și art. 7 din nr.HG 567/2005 privind organizarea și desfășurarea studiilor universitare de doctorat.
Desigur, în măsura în care nu este respectat termenul de o lună pentru formularea cererii, angajatorul poate invoca faptul că, nefiind încunoștințat în acest termen legal, nu a putut lua măsurile necesare pentru înlocuirea angajatului sau reorganizarea activității și ca urmare absența acestuia ar prejudicia grav desfășurarea activității, desigur dacă sun probate și alte elemente concrete în acest sens.
În cauză, însă, reclamanta oricum nu se afla în activitate, aflându-se în timpul concediului de creștere a copilului, astfel încât un astfel de refuz al angajatorului nu se poate justifica.
Nu pot fi primite nici argumentele că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a activa cinci ani ca medic specialist în cadrul Spitalului Orășenesc Hârșova întrucât contractul individual de muncă fiind suspendat, această obligație a reclamantei subzistă în conformitate cu art. 49 alin. 3 din Codul muncii, această obligație urmând a fi executată după încetarea suspendării contractului individual de muncă.
În ceea ce privește obligarea pârâtului Spitalul Orășenesc Hârșova la plata de daune morale se constată că reclamanta nu a probat în niciun fel faptul că ar fi suferit astfel de daune.
Reclamanta nu a propus și nu a produs probe în acest sens. Simplul refuz al angajatorului de a da curs cererii acesteia nu este suficient pentru a conduce la concluzia că reclamantei i s-a produs o suferință, prezenta hotărâre constituind oricum o satisfacție morală suficientă.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată s-a constatat că efectuarea acestora nu a fost dovedită.
Împotriva sentinței civile nr. 792/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța au formulat recurs pârâtul și pârâtul Spitalul Orășenesc Hârșova.
Cu privire la recursul pârâtului:
Potrivit art. 303 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntru termenului de recurs.
În conformitate cu prevederile art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2.
Având în vedere faptul că recurentul pârât nu a depus la dosar în termen legal motivele pentru care critică hotărârea primei instanțe, Curtea a constatat nul recursul potrivit dispozițiilor legale invocate mai sus.
Recurentul pârât Spitalul Orășenesc Hârșova a invocat următoarele motive de recurs:
Instanța de fond a dispus suspendarea contractului individual de muncă pentru continuarea studiilor cu încălcarea și aplicarea greșită a legii respectiv a prevederilor art. 148 Codul muncii.
Potrivit art. 148 (1) Codul muncii, pentru rezolvarea unor situații personale salariații au dreptul la concedii fără plată.
(2) Durata concediului fără plată se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Față de aceste prevederi urmează a se avea în vedere că potrivit art. 42 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007 nr. 2678/2005 "(1) Contractul individual de muncă poate fi suspendat prin acordul părților, în cazul concediilor fără plată, pentru studii sau pentru interese personale, după cum urmează:
a) până la 90 zile calendaristice pe an pentru situații personale sau studiu;
b) până la 12 luni pentru angajare în străinătate;
c) pentru alte situații, cu avizul organizațiilor sindicale.
(2) În toate cazurile menționate mai sus se va solicita anterior aprobării cererii de concediu fără avizul reprezentanților organizațiilor sindicale afiliate organizațiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă".
Pentru a beneficia de acest concediu angajatul trebuie potrivit art. 151 alin. 1 Codul muncii să înainteze "Cererea de concediu fără plată pentru formare profesională trebuie să fie înaintată angajatorului cu cel puțin o lună înainte de efectuarea acestuia și trebuie să precizeze data de începere a stagiului de formare profesională, domeniul și durata acestuia, precum și denumirea instituției de formare profesională". Potrivit art. 150 alin. 2 Codul muncii "Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai cu acordul sindicatului sau, după caz, cu acordul reprezentanților salariaților și numai dacă absența salariatului ar prejudicia grav desfășurarea activității".
Contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007-2009 nr. 591/2007 prevede în art. 40 (1), contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părților, în cazul concediilor fără plată, pentru studii sau pentru interese personale, după cum urmează:
a) până la 6 luni pe an, cumulat sau fracționat în maximum 3 tranșe, pentru situații personale sau studiu:
b) pentru alte situați, cu acordul organizațiilor sindicale.
(2) În toate cazurile menționate mai sus se va solicita anterior aprobării cererii de concediu fără plată acordul reprezentanților organizațiilor sindicale afiliate organizațiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Urmează să se constate că textul de lege prevede acordul ambelor părți și nu obligativitatea angajatorului (este o facultate și nu o obligație) la acordarea acestui concediu pe de o parte și durata maximă pentru care poate fi acordat.
Instanța de fond își motivează sentința pe prevederile art. 12 din Legea nr. 228/2004 privind organizarea studiilor universitare și art. 7 din HG nr. 567/2005 privind organizarea și desfășurarea studiilor universitare de doctorat. Urmează să se constate că potrivit textelor de lege invocate durata studiilor de doctorat este de 3-5 ani, iar un angajat în sistemul sanitar potrivit contractului colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007-2009 nr. 591/2007 poate beneficia de până la 6 luni pe an de concediu fără plată pentru studiu.
Articolul 12 din Legea nr. 228/2004, " universitare de doctorat au, de regulă, o durată de 3 ani. În situații speciale, când tematica abordată necesită o perioadă mai mare de studiu sau experimentare, durata poate fi prelungită cu 1-2 ani, cu aprobarea senatului universitar, la propunerea conducătorului de doctorat".
Articolul 7 din nr.HG 567/2005 (1), "Durata ciclului de studii universitare de doctorat este, de regulă, de 3 ani. În situații speciale, durata poate fi prelungită cu 1-2 ani, în condițiile prevăzute de lege.".
Din coroborarea textelor de lege invocate urmează să se constate că dreptul intimatei la concediul pentru continuarea studiilor este limitat la 90 zile pentru anul 2007 și la cel mult 6 luni pentru anul 2008 și nu așa cum a dispus instanța de fond pe durata de 3-5 ani cât vor de doctorat. Legislația privind și desfășurarea studiilor universitare de doctorat nu prevede suspendarea contractului individual de muncă pe durata efectuării acestora.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Din copia carnetului de muncă nr. 5/28.02.2000 rezultă că reclamanta era angajată ca medic rezident în cadrul Spitalului Orășenesc Hârșova.
Prin dispoziția nr. 30/16.03.2006 emisă de conducerea spitalului s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantei începând cu 19.03.2006 în temeiul art. 51 lit. "a" din Codul muncii.
Prin cererea nr. 4157/1.10.2007 reclamanta a informat conducerea spitalului că începând cu 1.10.2007 are calitatea de doctorand cu bursă, la cursuri cu frecvență la Facultatea de Medicină din cadrul Universității C și a solicitat întreruperea concediului pentru creșterea copilului și suspendarea contractului de muncă conform art. 51 alin. 1 lit. "d" din Codul muncii.
Din contractul de studii nr. 1026/1.10.2007 încheiat de reclamantă cu Universitatea C, rezultă că aceasta a fost admisă la studii doctorale în cadrul Facultății de Medicină.
Potrivit art. 51 alin. 1 lit. "d" din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa salariatului în situația concediului pentru formare profesională.
În conformitate cu art. 149 alin. 1 din Codul muncii, salariații au dreptul să beneficieze la cerere, de concedii pentru formare profesională.
Concediile fără plată pentru formare profesională se acordă la solicitarea salariatului pe perioada formării profesionale pe care salariatul o urmează din inițiativa sa (art. 150 alin. 1 Codul muncii ).
Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai cu acordul sindicatului sau, după caz, cu acordul reprezentanților salariaților și numai dacă absența salariatului ar prejudicia grav desfășurarea activității.
Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că angajatorul poate respinge solicitarea salariatului cu acordul sindicatului și numai în mod excepțional dacă absența salariatului ar prejudicia grav desfășurarea activității.
Ori, angajatorul nu a făcut dovada existenței acordului sindicatului pentru respingerea cererii și dovada că absența salariatei ar prejudicia grav desfășurarea activității, în condițiile în care reclamanta oricum nu se afla în activitate, aflându-se în timpul concediului de creștere a copilului, contractul individual de muncă fiind suspendat în baza dispozițiilor art. 51 alin. 1 lit. "a" din Codul muncii.
Este adevărat că cererea reclamantei nu îndeplinea toate condițiile de formă în sensul că nu a solicitat concediul fără plată pentru formare profesională cu o lună înainte și nu a indicat durata acestuia, însă reclamanta oricum se afla în concediul pentru creștere a copilului, iar în ceea ce privește durata concediului, angajatorul trebuia să îl aprobe cu respectarea prevederilor nr.HG 250/1992 republicată, a nr.HG 567/2005, care reglementează durata concediului fără plată, prevederi care erau cunoscute atât salariatei cât și angajatorului.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată nul recursul civil declarat de recurentul pârât, domiciliat în Hârșova,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 792/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu recurentul pârât SPITALUL ORĂȘENESC H, cu sediul în-, județul C și intimata reclamantă G, domiciliată în C,-, județul
Respinge recursul civil declarat de recurentul pârât SPITALUL ORĂȘENESC H, cu sediul în-, județul C, împotriva aceleași sentințe civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.
PREȘEDINTE: Maria Apostol | JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu Jelena Zalman | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud. / 8.01.2009
Tehnoredact.gref.
2 ex./ 9.01.2009.
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Jelena Zalman
