Obligație de a face. Decizia 874/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 874
Ședința publică de la 26 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 3: Camelia Drăghin
Grefier - -
***********************************
La ordine a venit spre soluționare cererea de revizuire formulată de revizuienții și împotriva deciziei civile nr. 143C din 5 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat:av. pentru revizuienții lipsă și av. și consilier juridic pentru intimata - - M, lipsă fiind ceilalți intimați.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Av. depune la dosar înscrisuri din care rezultă că revizuientul este la zi cu plata cheltuielilor de întreținere. Precizează că nu mai are alte cereri și solicită cuvântul pe fond.
Consilier juridic depune la dosar pentru intimată înscrisuri care au fost înmânate în prealabil și apărătorului revizuienților.
Av. precizează că a luat cunoștință de actele depuse de reprezentantul - - și nu solicită termen pentru a lua cunoștință de ele.
Av. solicită acordarea cuvântului pe fond și amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Av.. având cuvântul pe fondul revizuirii precizează următoarele:
În momentul în care Curtea de Apel Constanțaa pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită, s-a produs o inechitate juridică, în sensul că este anormal ca 14 chiriași să-și cumpere locuințele, iar doi dintre ei să nu poată să facă acest lucru, deși locuiesc în aceste garsoniere de peste 20 de ani.
La momentul pronunțării deciziei, Curtea de Apel Constanțas -a pronunța asupra ceva ce nu s-a cerut, astfel că intimata nu a cerut niciodată să se constate încheiat contractul de închiriere pentru cei doi revizuienți.
Ambii revizuienți locuiesc în aceste garsoniere, așa cum a precizat deja, de peste 20 de ani, iar în prezent nu au o altă posibilitate locativă.
La data promovării acțiunii, ambii revizuienți aveau contracte de închiriere perfect valabile pentru locuințele de serviciu, astfel fiind stabilită natura juridică a imobilului.
În cazul familiei, care locuiește acolo și este la zi cu plata chiriei și a întreținerii - plăți ce sunt încasate de intimată - care nu ar putea face acest lucru dacă nu ar exista un contract de închiriere valabil.
Curtea de Apel Constanțas -a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut.
În ceea ce îl privește pe intimatul, în momentul în care pe parcursul procesului s-a admis recursul pentru 14 din cei 16 recurenți, acesta a fost scos abuziv din locuință.
La momentul promovării acțiunii și familia avea contract de închiriere pentru această locuință.
Trebuie analizat dacă beneficiază de prevederile Legii 185/1992 republicată și cei care nu au lucrat niciodată la societatea proprietară.
Instanța nu s-a pronunțat asupra a ce s-a solicitat- respectiv să fie obligată societatea să vândă chiriașilor aceste garsoniere.
Este nelegal ca pentru locuințele de serviciu să se încheie contracte de comodat.
Solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea în parte a hotărârii Curții de Apel Constanța, în sensul admiterii și pentru și ca intimata să fie obligată să le vândă garsonierele pentru care au contracte de închiriere valabile.
Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței.
Av. pentru intimata - - M, având cuvântul solicită ca înainte de intrarea pe fondul cauzei să se examineze condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire.
Se susține de apărătorul revizuienților că în recurs instanța ar fi dat ce nu s-a cerut.
Cu privire la revizuienți, s-a arătat că aceștia nu mai au calitate procesuală, motivat de împrejurarea că li s-au desfăcut contractele de muncă pentru abateri disciplinare.
Valabilitatea contractelor de închiriere depinde de existența unui contract de muncă valabil încheiat cu societatea.
Momentul la care se vor contura contractele de3 V/C este cel când hotărârea rămâne irevocabilă.
Obiectul cererii nu trebuie completat cu temeiul cererii sau alte mijloace de apărare și nici nu trebuie să avem o eroare voluntară pentru a exista un motiv de revizuire.
Or, prin motivele de revizuire se solicită să se asigure un contract de închiriere care a încetat la data încetării contractului de muncă a celor doi revizuienți, care nu au contestat deciziile de desfacere a contractului de muncă pentru abateri disciplinare.
Încetarea contractului de muncă a avut loc după ce prima instanță s-a pronunțat, aceasta fiind reală și efectivă. a părăsit voluntar locuința care deja a fost repartizată unui alt salariat.
Cu privire la revizuientul acesta deși plătește cheltuielile de chirie, în realitate plata este pentru lipsa de folosință și pentru utilități. Pe chitanțele de plată se scrie generic "plată c/val chirie", însă așa cum rezultă din actele depuse astăzi, este de fapt vorba de plata utilităților.
Revizuienții nu mai sunt din timpul judecării cauzei la fond salariații unității.
Astfel solicită în principal față de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, respingerea acesteia ca inadmisibilă, iar în subsidiar pe fondul cererii solicită respingerea acesteia ca nefondată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic solicită amânarea pronunțării pentru a se depune concluzii scrise.
Av. la dosar practică judiciară pe o situație similară celei de față, extrase de pe portalul instanțelor de judecată și concluzii scrise.
În replică, av.. precizează că și pentru revizuienți s-a depus practică judiciară în sensul că și cei care deși nu erau salariați ai ui Naval M au putut să-și cumpere locuințele.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cererii de revizuire de față, constată că:
Prin decizia civilă nr. 143C din 5 mai 2008, Curtea de Apel Constanțaa respins recursul declarat de recurenții-reclamanți și împotriva deciziei civile nr.16/17 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța și a admis recursul declarat de recurenții-reclamanți MUCHE, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - M INDUSTRIES -, intimatul chemat în garanție " 2 Mai" M, intimatul pârât și intimații-reclamanți, EL, G, și a modificat în parte decizia recurată în sensul că a admis apelul declarat de reclamanții sus menționați și a obligat pârâta - M INDUSTRIES - să vândă în termenii Legii nrr. 85/1992 recurenților MUCHE, locuințele deținute de aceștia în calitate de chiriași.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.374/2006 pe rolul Judecătoriei Mangalia reclamanții, Muchie,.,., G,.,., a, ei, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta M
Industries M, obligarea pârâtei de a le vinde camerele de cămin în care locuiesc,în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/1992.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că locuiesc cu chirie în căminele societății pe care le dețin cu titlu de locuință de serviciu, conform contractelor de închiriere anexate cererii de chemare în judecată, însă societatea refuză în mod nejustificat să vândă locuințele în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/1992.
În drept au invocat dispozițiile Legii nr. 85/1992 și Decretul - lege nr. 61/1990.
Pârâta M Industries - Maf ormulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Naval 2 Mai M prin care a solicitat obligarea acestuia din urmă la plata despăgubirilor materiale reprezentând contravaloarea garsonierelor a căror cumpărare se solicită de către reclamanți, dar și morale pentru prejudiciul de imagine suferit de către societatea comercială în situația în care acțiunea acestora va fi admisă.
S-a susținut că, pârâta s-a înființat ca societate mixtă pe acțiuni cu capital român și străin, iar la aportul în natură la constituirea capitalului social s-au inclus conform listei anexă la contractul de societate și căminele în care se află garsoniere închiriate salariaților societății, în considerarea calității lor și exclusiv pe durata raporturilor de muncă.
S-a mai arătat că locuințele ocupate de reclamanți nu pot fi încadrate în cele menționate la art.l din Decretul-lege nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992 pentru că au devenit un alt imobil în temeiul unei autorizații de transformare a fostelor cămine muncitorești în blocuri de garsoniere și nu pot fi înstrăinate decât prin hotărâre a Consiliului de Administrație al conform art. 7 alin.5 din Legea nr. 85 992 modificată prin Legea nr. 75/1994.
Au fost efectuate lucrări de recompartimentare a căminelor, astfel că din trei camere s-au creat două garsoniere, prin împărțirea camerei din mijloc în două spatii, compartimentate la rândul lor în câte un grup sanitar și bucătărie, au fost schimbate instalațiile de canalizare, apă, încălzire centrală precum și amenajarea interioară a acestora.
S-a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive bunurile fiind incluse în capitalul social al societății și nu pot fi urmărite de către creditorii săi personali, pe durata acesteia, iar reducerea capitalului social este atributul exclusiv al adunării generale a acționarilor, iar regimul său este guvernat nu numai de Legea nr. 31/1990 republicată cât și de cele privitoare la regimul investițiilor străine.
Prin întâmpinare, Naval 2 Mai Mas olicitat respingerea acțiunii principale și cererea de chemare în garanție ca nefondate.
Prin sentința civilă nr. 829/C din 20.04.2007 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul civil nr. 374/2006 a fost respinsă acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu pârâta - M Industries - M ca fiind introdusă de persoane tară calitate procesuală activă.
Totodată a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea principală formulată de reclamanți cât și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu - Naval 2 Mai - M și cererea pârâtei privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a reținut că cele trei cămine au aparținut chematei în garanție, iar în urma contractului încheiat între Industries. și Naval 2 Mai M au constituit, alături de alte active, aportul în natură al acestei din urmă societăți la capitalul social al societății comerciale nou înființate M Industries
S-a mai reținut că nici unul dintre reclamanți nu a făcut dovada că a avut calitatea de chiriaș al locuinței în litigiu la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992, dobândind această calitate începând cu anul 2002, conform celor 36 de contracte de închiriere depuse la dosarul cauzei, astfel încât aceștia nu p beneficia de dispozițiile art.7 alin.l din lege.
Pârâta nu poate fi obligată să vândă locuințele închiriate, întrucât s-ar aduce atingere chiar principiului autonomiei de voință, în condițiile în care reclamanții nu au dovedit apartenența la categoriile de persoane în beneficiul cărora a fost edictată norma de protecție socială și ar constitui și o gravă atingere a dispozitiilor art.l alin.l din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate au promovat apel reclamanții,.,., pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în momentul apariției legii speciale aceștia aveau contracte de închiriere pentru locuințele de serviciu pe care le ocupau, iar la momentul respectiv proprietar asupra locuințelor era Naval 2 Mai
Blocul în care sunt situate garsonierele pe care le ocupau reclamanții și în luna iulie 1992 au fost construite din fondurile statului, înainte de anul 1989, iar intimata pârâtă a devenit proprietara locuințelor de serviciu ca urmare a procesului de privatizare, fiind preluat ulterior si personalul salariat de către
Prin decizia civila nr. 16/17.01.2007 Tribunalul Constantaa respins ca nefondat apelul reținând în esență că atât contractele de închiriere depuse la fondul cauzei, cât si celelalte depuse în calea de atac a apelului au fost încheiate după intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 85/1992.
Dispozițiile art.7 alin.l din actul normativ sus menționat, reglementează faptul că, locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului.
Prin dispozițiile art.7 alin.l din Legea nr.85/1992 se reglementează distinct situația locuințelor ocupate de chiriași în baza contractelor de închiriere perfectate până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, întrucât, dacă s-ar accepta punctul de vedere exprimat de către apelanții reclamanți nu ar mai fi fost necesară prevederea cuprinsă în art.7 alin.5 din Legea nr.85/1992, care se referă la înstrăinarea locuințelor de serviciu, deținute sau construite din fonduri proprii de către unitățile economice și care vânzare se poate realiza numai cu acordul conducerii locatorului respectiv.
Dacă legiuitorul nu intenționa să facă distincție între situația chiriașilor cu contract de închiriere încheiat până la data intrării în vigoare a acestui act normativ și situația titularilor unor contracte de închiriere perfectate ulterior acestui moment, nu ar mai fi reglementat dispoziția menționată în aliniatul 5, al aceluiași articol, sau s-ar fi referit numai la locuințele construite din fonduri proprii, nu și la cele deținute de unitățile economice.
După modificarea Legii nr.85/1992, hotărârea de înstrăinare și condițiile înstrăinării locuințelor de serviciu se poate realiza numai în condițiile art.7 alin.5, deci numai cu acordul unităților economice, iar în lipsa acestui acord, instanțele de judecată nu au posibilitatea să dispună obligarea unităților la înstrăinarea acestor bunuri din patrimoniul lor și respectiv suplinirea acordului de voință al unei părți contractante.
În jurisprudență s-a statuat faptul că titularii contractelor de închiriere a suprafețelor locative construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, încheiate anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 85/1992, prin Legea nr. 76/1994, pot cere instanței de judecată obligarea unităților la încheierea contractelor de vânzare a suprafețelor locative respective, numai dacă acestea nu sunt locuințe de intervenție.
Prin urmare, dreptul de a cumpăra și respectiv obligația corelativă de a vinde se pot concretiza printr-un contract de vânzare cumpărare a spațiului locativ respectiv, numai în considerarea calității de chiriaș, la momentul intrării în vigoare a legii, contractul de vânzare cumpărare între unitatea deținătoare și chiriaș fiind guvernat de principiul libertății de voință contractuală, astfel cum este acesta definit de dispozițiile art.969 Cod civil, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
În mod legal, prima instanță a reținut că cele trei cămine CI, C3 si C4 au aparținut chematei în garanție - Naval 2 Mai M, iar în urma contractului de societate încheiat între - M si aceasta au constituit, alături de alte active, aportul în natură al societății la capitalul social al societății nou înființate, respectiv - M Industries -
Imobilele în litigiu, au suportat modificări structurale prin modernizarea ca urmare a recompartimentării și reamenajării fostelor cămine de nefamiliști ce au aparținut societății chemate în garanție 2 Mai
Împrejurarea că au fost depuse la dosarul cauzei contracte pentru furnizarea utilităților încheiate anterior intrării în vigoare a legii mai sus menționate, nu are relevantă în cauză și nu acordă prevalentă beneficiarilor de utilități la întocmirea contractelor de vânzare cumpărare asupra unor acestor imobile, pe calea obligației de a face.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, jurcu, criticând hotărârea atacată pentru următoarele motive:
Din toate probele administrate pe parcursul procesului civil, rezultă că garsonierele ocupate de către reclamanți în baza contractelor de închiriere sunt locuințe de serviciu, locuințe din care o parte au fost deja vândute.
Prin decizia 5/2008 înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în recursul în interesul legii, că prevederile Legii 85/1992 se aplică și contractelor de închiriere care s-au încheiat sub imperiul acestei legi, și cum reclamanții au fost angajații societății pârâte, beneficiază de prevederile art7 Legea 85/1992.
Blocurile C1,C3 și C4 au fost construite în anii 1974-1975 din fondurile statului și sunt formate din locuințe de serviciu. Aceste blocuri sunt situate la 3-4km de sediul societății, iar salariații care locuiesc aici nu îndeplinesc funcții care să necesite prezența permanentă sau în caz de urgență la sediul societății
Prevederile art. 7alin. 8 Legea 85/1992 se referă la locuințele de serviciu dobândite de către unitățile economice sau bugetare,prin mijloace proprii însă blocurile în discuție sunt construite din fondurile statului.
Intimata I și-a precizat poziția procesuală în întâmpinare solicitând respingerea recursului și arătând că recurenții și nu mai au calitatea de salariați ai societății din motive imputabile lor iar contractele de închiriere fiind accesorii ale contractelor de muncă încetează de drept odată cu încetarea calității de salariat.
Instanța de recurs a reținut că rin p. acțiunea dedusă judecății, reclamanții, au solicitat ca în baza /1992 - I - M să le încheie acte de vânzare cumpărare pentru respectivele locuințe.
Aceste spații locative sunt deținute de către reclamanți în baza contractelor de închiriere încheiate în anii 2002-2006 cu pârâta I
Din memoriile tehnice depuse la fondul cauzei cât și din răspunsul la interogatoriul al chematei în garanție (răsp. nr.4) rezultă că cele trei cămine din care fac parte și garsonierele în litigiu au fost construite și date în folosință în anii 1975-1976 deci, fiind edificate așadar din fondurile statului.
Urmare a privatizării, în baza Legii l5/1990,căminele de nefamiliști au fost preluate de către - Naval 2Mai - M, iar în baza contractului de societate încheiat cu - M Industries - aceste cămine au constituit aportul în natură al chematei în garanție la capitalul social al societății astfel înființate.
Potrivit art. l Legea 85/1992 republicată locuințele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, iar art. 7 alin. 1 din lege prevede că, locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi.
Prin aceste dispoziții, Legea 85/1992 prevede dreptul titularilor contractelor de închiriere de a cumpăra, la cerere, locuințele construite din fondurile statului, cu excepția locuințelor de intervenție precum și obligația corelativa a societății de a vinde aceste locuințe.
Din analiza textelor sus citate rezultă că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: locuințele să fie construite din fondurile statului sau a unităților bugetare ori de stat, locuințele să nu fie de intervenție și solicitantul să fie titular al unui contract de închiriere.
Prin urmare, nașterea raportului juridic este la latitudinea titularului contractului de închiriere,indiferent daca este încheiat anterior sau ulterior adoptării legii și care, fără a fi legat de vreun termen,poate formula cerere de cumpărare a locuinței pe care o ocupă. Legea 85/92 nu condiționează, prin nici o dispoziție, vânzarea locuinței de existența unui contract de închiriere valabil încheiat la data intrării în vigoare ci, de acest moment, este condiționată doar situația locuinței ce poate face obiectul vânzării respectiv să fie construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
De altfel, în acest sens este și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5/21.01.2008 pronunțată în recurs în interesul legii.
În ceea ce privește caracterul locuinței de intervenție sau de serviciu instanța de recurs a reținut că, prin nicio probă administrată în cursul judecății nu s-a dovedit că aceste cămine de nefamiliști constituie locuințe de intervenție. Contractele de închiriere încheiate de între părți prevăd expres la art. 1 că locuințele ce fac obiectul închirierii au caracter de locuință de serviciu iar chemata în garanție confirmă în răspunsul la întrebarea nr.3 că blocurile C1,C3,C4 au fost cămine muncitorești și locuințe de intervenție.
Prin decizia 357/2002 Curtea Constituțională a statuat că prin textul art. 7din Legea 85/1992, a fost consacrată "o normă de justiție socială, întrucât s-a dat posibilitatea chiriașilor să cumpere locuințele la construirea cărora au participat direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic"
În cazul privatizării unităților de stat obligația de vânzare către chiriași prevăzută de dispozițiile Legii 85/1992,a fost consacrată ca o obligațiein rem,deci în considerarea obiectului, iar nu o obligațiein personamcare ar fi avut în considerare societatea comercială ce a luat naștere pe cale privatizării.
S-a statuat de către instanța de recurs că "legislația de după 22 decembrie 1989 transformat practic un drept de administrare, pe care întreprinderile și instituțiile bugetare îl aveau asupra patrimoniului lor, într-un drept de proprietate. Aceasta transformare nu poate fi o măsură arbitrară prin care unii cetățeni sa fie defavorizați în beneficiul altora, știut fiind ca aceste bunuri erau rezultatul eforturilor tuturor"( decizia l0/1994 a Curții Constituționale prin care s-a considerat constituțional art. 7 din Legea 85/1992).
Prin urmare, atât timp cât locuințele a căror vânzare se solicită sunt construite din fondurile statului anterior adoptării legii, nu are relevanță faptul că chematul în garanție Naval 2 Mai M este societate privatizată și a dobândit imobilele în proprietate ca urmare a privatizării pe care,le-a adus ca aport la capitalul social al societății nou înființate
De asemenea, din înscrisurile depuse rezultă că la căminele de nefamiliști au fost realizate lucrări de modernizare și recompartimentare astfel încât au rezultat din 3 camere 2 dar, cu acces comun la anexe și utilități. Prin aceste lucrări imobilul a fost îmbunătățit și recompartimentat dar nicidecum nu poate fi vorba de o modificare esențială astfel încât să rezulte un alt imobil. Împrejurarea că societatea deținătoare a înțeles să facă aceste îmbunătățiri nu exclude de la vânzare imobilul întrucât obligația de vânzare prevăzută de lege în sarcina societății există independent de aceste investiții pe care le-a făcut la căminele în discuție.
Potrivit art. 7alin. 5din lege unitățile economice sau bugetare pot să dețină și să construiască din fonduri proprii locuințe de serviciu, destinate închirierii salariaților acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncă. de administrare și eventuala înstrăinare a acestor locuințe se vor stabili de consiliile de administrație, respectiv de conducerile unităților."
5 al art.7 din lege prevede o situație distinctă de cea de la alin. 1, astfel la alin 1 se reglementează vânzarea locuințelor construite din fondurile tatului, iar la alin. 5 legea prevede posibilitatea societăților de a construi și de a deține mobile cu caracter de locuințe de serviciu pe care să le închirieze și apoi să le vândă. Ori,din succesiunea alineatelor rezultă că legiuitorul a făcut, în art. 7 o distincție clară între imobilele construite din fondurile statului anterior adoptării legii i celelalte imobile deținute și construite de societățile comerciale.
În ceea ce privește recursul declarat de către recurenții reclamanți și instanța de recurs a reținut că prin dispozițiile nr. 1890/13.07.2007 și 11/16.03.2007, celor doi reclamanți li s-a desfăcut contractul de muncă din culpa lor.
În contractele de închiriere încheiate de părți se prevede la punctul 1 că, contractul este accesoriu la contractul de muncă iar existența,valabilitatea și durata închirierii depinde de existența și durata contractului de muncă. La punctul 9 se prevede expres obligația chiriașului de a părăsi imobilul dacă părăsește societatea iar termenul de predare este de 6 luni conform punctului 10 din contract.
Ori, reclamanții nu mai au în prezent calitatea de angajați ai societății pârâte și prin urmare, nu se mai legitimează ca titulari ai unui contract de închiriere valabil încheiat. În raport de data desfacerii contractelor de muncă și termenul de 6 luni pentru predarea locuinței pus la dispoziția chiriașului este împlinit, recurenții putând invoca un titlu legal care să le justifice posesia imobilului.
Pentru a beneficia de dispozițiile Legii 85/1992, solicitantul trebuie să aibă calitatea de chiriaș la momentul realizării acordului de voință. Cum, recurenții nu mai au această calitate nemaiavând, în prezent, un contract de închiriere valabil, în conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă, recursul acestora a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat prezenta cerere de revizuire recurentul și în motivare susține că instanța a omis a analiza cererea sa de chemare în judecată prin prisma dispozițiilor art.7 alin.1 și 5 din Legea nr.85/1992 și în mod greșit a considerat că și-a pierdut dreptul de a-și cumpăra locuința închiriată.
În drept, revizuienții au invocat dispozițiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
Examinând hotărârea supusă revizuirii în raport de motivele de mai sus și de dispozițiile art.322 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.322 Cod procedură civilă sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs când evocă fondul.
În speță, se constată că nu sunt întrunite condițiile de exercitare a căii de atac a revizuirii, întrucât recursul formulat de revizuienți a fost respins, hotărârea criticată nevizând fondul pretenției dedusă judecății.
Reținând că prezenta cerere este inadmisibilă, Curtea va dispune respingerea acesteia și va luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire revizuire formulată de revizuienții și împotriva deciziei civile nr. 143C din 5 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, ca inadmisibilă, în contradictoriu cu intimații - " M INDUSTRIES" -, 2 MAI M, EL, G,
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Red.,
Red.//
Red.
Tehn. 15.09.09 - 42 ex.
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș, Camelia Drăghin
