Obligație de a face. Decizia 874/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(7112/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.874/
Ședința publică din data de 12 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 2003 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 20291/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, având ca obiect - obligația de a face.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 12.02.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.2003 din 10.03.2008 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus respingerea acțiunii principale formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI ca neîntemeiată; a fost de asemenea respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în esență următoarele.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că reclamantul este salariatul pârâtei începând cu data de 02.12.2003, potrivit contractului individual de muncă, din 14.12.2006, având calitatea de inspector de specialitate gradul I, ocupând funcția de șef serviciu la Direcția Inspecției în cadrul pârâtei.
Din fișa de evaluare întocmită de pârât pentru perioada 01.01.2006-16.04.2006, conform căreia reclamantul a primit un punctaj de 4,49, rezultă că la data de 11.05.2007 acesta a luat cunoștință despre conținutul evaluării, că la 15.05.2007 a contestat punctajul obținut și că evaluarea a fost anulată la 24.05.2007, împrejurare de care reclamantul a luat cunoștință la 25.05.2007.
Față de această situație, întrucât actul de evaluare pentru perioada 01.01.2006-16.04.2006 a fost anulat de pârâtă, cererea reclamantului apare ca neîntemeiată.
A reținut instanța de fond că reclamantul a solicitat anularea actului de evaluare motivând că formularul nu respectă metodologia pentru stabilirea normelor de evaluare a performanțelor profesionale individuale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază, aprobată prin HG nr.749/1998, că s-au introdus rubrici noi, că nu există motivări ale aprecierilor și că acestea sunt făcute arbitrar.
Motivele sunt neîntemeiate întrucât art.7 din HG nr.749/1998, instituie dreptul instituțiilor publice de a diversifica criteriile de evaluare prezentate în anexa 2 la metodologie, iar actul normativ nu prevede o obligație a angajatorului, de a motiva aprecierile în fișa de evaluare. De asemenea, nici faptul că evaluarea a fost făcută pentru o perioadă anterioară, când reclamantul a lucrat în altă direcție, fiind subordonat altei persoane nu poate fi reținut, din conținutul fișei de evaluare rezultând că s-a avut în vedere numai perioada 17.04.2006-31.12.2006, când reclamantul a lucrat în cadrul direcției inspecție, iar nu și perioada anterioară, când acesta a funcționat în cadrul direcției legislație și s-a aflat în subordinea altei persoanei.
Cu privire al capătul de cerere privind plata diferențelor de drepturi salariale este, de asemenea, neîntemeiată
În acest sens a reținut prima instanță că reclamantul începând cu luna ianuarie 2007 salariul său a scăzut și că a fost încadrat pe un post inferior maximului profesional. Prin actul adițional nr.10 la contractul individual de muncă părțile au negociat drepturile salariale ale reclamantului la suma de 2220 lei, începând cu 03.11.2006, iar prin actul adițional nr.11 s-a convenit ca salariul să fie de 1160 lei începând cu 01.01.2007.
Drepturile salariale cuvenite începând cu 01.01.2007 au fost stabilite prin convenția părților, ce a fost consfințită prin încheierea actului adițional nr.11, cu respectarea dispozițiilor art.41 din Codul muncii, iar reclamantul nu a invocat nulitatea acestei convenții de modificare a unui element al contractului de muncă.
De altfel, punctul 5 lit. b) al art. J) din contractului individual de muncă prevede că nivelul salariului brut lunar se va diminua corespunzător în cazul nerealizării veniturilor necesare achitării obligațiilor financiare scadente ale agenției și plății salariilor, fără a fi scăzut sub nivelul salariului tarifar minim, corespunzător celui oferit pentru instituțiile bugetare.
Prin urmare a reținut Tribunalul că modificarea drepturilor salariale ale reclamantului a fost stabilită prin convenția părților, astfel că cererea reclamatului este neîntemeiată.
Cu privire la capătul de cerere privind daunele materiale are caracter accesoriu în raport cu celelalte capete de cerere, soluția ce s-ar pronunța asupra acestuia depinzând de soluția dată celorlalte cereri.
Cu privire la cererea reconvențională, prin care s-a solicitat condamnarea reclamantului pentru săvârșirea infracțiunilor de calomnie și șantaj, dar cererea nu poate forma obiectul unei judecăți civile, întrucât pretențiile formulate pe cale incidentală nu au legătură cu cererea sau cu mijloacele de apărare ale reclamantului și se judecă după reguli de procedură diferite, fiind astfel respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul-reclamant prin care a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 304 și 3041proc. civ.
În motivarea în fapt a recursului, acesta susține că față de faptul că prima instanță a reținut în motivarea sentinței că nu a invocat nulitatea convenției prin care i-a fost scăzut salariul, că niciodată nu a negociat modificarea drepturilor salariale, ci conducerea a stabilit după cum a dorit fiind chemat să semneze de luare la cunoștință.
O altă critică vizează faptul că instanța a reținut greșit că este salariatul pârâtei începând cu data de 02.12.2003, însă în realitate a fost angajat la 01.03.203.
O altă greșeală se referă la faptul că ar avea calitatea de inspector de specialitate de gradul I, ocupând funcția de șef serviciu la Direcția Inspecției în cadrul pârâtei, însă în realitate acest post de șef serviciu a fost desființat încă din anul 2003.
O altă critică vizează faptul că instanța de fond a luat în discuție altceva decât a solicitat, deoarece a ridicat problema cu privire la criteriile pentru care a fost încadrat de către conducerea pe un grad de execuție inferior.
De asemenea, recurentul susține că datorită specificului ocupației sale, membrii comisiei de evaluare nu aveau competența profesională să întocmească fișele de evaluare profesionale.
Recurentul menționează de asemenea că cererea reconvențională este lovită de nulitate absolută întrucât nu a fost semnată de persoana autorizată în numele directorului general, iar noul director general și-a retras semnătura de pe primul set de note scrise.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor de fapt invocate ce pot fi încadrate în art. 3041proc. civ. Curtea pentru motivele ce se vor arăta urmează să respingă recursul ca nefondat.
Astfel cu privire la critica prin care recurentul menționează că instanța de fond a reținut că nu a invocat nulitatea convenției prin care salariul a fost diminuat, C reține că instanța de fond a stabilit în mod corect că recurentul-reclamant a semnat actul adițional la contractul individual de muncă prin care a fost de acord să i se diminueze salariul.
Susținerea recurentului conform căreia conducătorul societății le impunea semnarea a tot felul de act este lipsită de relevanță atâta timp cât acesta nu a contestat un astfel de act prin care să demonstreze că voința sa a fost afectată de vreun viciu de consimțământ.
Mai mult decât atât pare destul de neverosimilă această afirmație a recurentului cu privire la conduita care i-a fost impusă de către conducerea societății având în vederea pregătirea sa superioară și poziția pe care o ocupa în cadrul intimatei, precum și faptul că nicio probă nu confirmă aceste susțineri ale sale.
Cu privire la critica prin care instanța de fond ar fi stabilit în mod eronat perioada în care și-a desfășurat activitatea în cadrul pârâtei, Curtea consideră și această critică ca fiind nefondată, deoarece nu are nici aceasta vreun temei legal care a stat la baza respingerii acțiunii sale
În privința criticilor cu privire la evaluarea profesională de către o comisie ce nu are competența profesională ca aceea a recurentului, Curtea consideră că Tribunalul a stabilit în mod corect starea de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii la aceasta.
În acest sens s-a reținut că evaluarea pentru perioada 01.01.2006-16.04.2006 a fost anulată de către intimata-pârâtă ca urmarea a contestației recurentului.
Prin cererea de chemare în judecată recurentul-reclamant a solicitat anularea evaluării pentru perioada 01.04.2006-31.12.2006 cu motivarea că "formularul și conținutul multor rubrici cu criteriile de evaluare nu respectă HG nr.749/1998 privind aprobarea Metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a performanțelor profesionale individuale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite.
Față de dispozițiile acestui act normativ, prima instanță a stabilit că intimata în mod corect a procedat la evaluarea performanțelor profesionale ale recurentului-reclamant, în sensul că potrivit acestui act normativ instituțiile publice au dreptul de a diversifica criteriile de evaluare și același act normativ nu prevede obligația angajatorului de a motiva aprecierile în fișa de evaluare.
De asemenea, Curtea reține că potrivit art. 19 alin.(1) "Fiecare angajat are dreptul să conteste evaluarea și, respectiv, punctajul total rezultat, iar în conformitate cu alin.(2) Contestația se depune la compartimentul de gestiune a resurselor umane, în termen de 5 zile de la comunicare, și se soluționează în prezența părților de către conducătorul imediat superior persoanei care a decis asupra evaluării finale contestate, în termen de 10 zile", astfel că aceasta este singura procedură de contestare a evaluării profesionale, actul normativ neprevăzând o cale de atac în justiție.
Cu privire la critica privind scăderile salariale, Curtea constată că de fiecare dată salariul său s-a mărit s-au a scăzut ca urmare a încheierii de acte adiționale la contractul individual de muncă, acte negociate și semnate de către recurentul-reclamant.
Prin urmare au fost respectate cerințele cerute de art. 41 alin.(1) din Codul muncii care statuează că "Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților", iar reclamantul pe calea acțiunii formulată în prezenta cauză nu a solicitat nulitatea acestei convenții de modificarea a unui element al contractului individual de muncă.
În ceea ce privește celelalte critici ale recurentului-reclamant, Curtea le constată nefondate, deoarece ele vizează chestiuni cu privire la care instanța de fond s-a pronunțat prin respingerea ca inadmisibilă a cererii reconvenționale.
Mai mult nu are nici o relevanță legală cine anume din conducerea societății semnează înscrisurile s-au concluziile care se depun la dosar, deoarece în măsura în care ulterior se va dovedi lipsa competențelor legale în acest sens va fi atrasă răspunderea celui în cauză în raport cu gravitata faptei sale, iar recurentul din prezenta cauză nu a dovedit ceea ce susține cu privire la această critică.
Prin urmare față de aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 proc. civ. urmează să dispună respingerea ca nefondată a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.2003/10.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./9.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
