Obligație de a face. Decizia 883/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.883
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta, domiciliată în P,-, cod poștal -, județul P,împotriva deciziei civile nr.146 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în P,-, cod poștal -, județul D și intimata pârâtă, domiciliată în P,-, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă asistată de avocat G din cadrul Baroului P, intimatul reclamant asistat de avocat din cadrul Baroului D, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că intimata a depus la dosar adresa nr.3148/23.10.2009 emisă de
Avocat G, pentru recurenta pârâtă, depune la dosar chitanța nr.-/03.09.2009, privind taxa judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei și timbrul judiciar.
Părțile prezente, având cuvântul prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat G, având cuvântul pentru recurenta pârâtă, susține oral motivele de recurs, arătând în esență că ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice, deoarece pornesc de la o analiză greșită a materialului probator administrat în cauză.
Referitor la capetele din acțiunea reclamantei privitor la păstrarea liniei de hotar și stabilirea liniei de hotar, solicită a se constata instanțele în mod eronat nu au reținut că există autoritate de lucru judecat, deoarece instanța s-a mai pronunțat cu privire la grănițuirea proprietăților, așa cum rezultă din sentința civilă nr.6139/18.06.1992, hotărâre ce a fost executată de bunăvoie de ambele părți.
În ceea ce privește tăierea, solicită a se constata că ambele instanțe s-au pronunțat pe executarea unui lucru viitor, întrucât tăierea nu poate fi posibilă fără existența autorizației speciale.
Cu privire la amplasarea cotețului de păsări la o distanță legală, arată că și acesta este nefondat și greșit analizat, dat fiind faptul că nu s-au făcut probe pe acest aspect, expertiza efectuată în cauză, fiind confecționată de către expert prin studierea lucrărilor cadastrale și nu prin deplasarea la fața locului, pentru a se face măsurătorile în teren.
Solicită admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri pronunțate în cauză, ca legale și temeinice, nefiind vorba, în nici un caz de o analiză greșită a materialului probator administrat în cauză și nici a speței dedusă judecății.
Astfel, arată că nu este vorba în nici un fel de vreo confuzie în privința autorității de lucru judecat și pierderea puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești, dat fiind faptul că acțiunea ce a fost soluționată prin sentința invocată de către recurentă nu a fost purtată între alte persoane, respectiv mama recurentei și părinții intimatului, iar raporturile din prezenta cauză sunt strict între intimatul reclamant și recurenta pârâtă.
Cu privire la păstrarea liniei de hotar, solicită a se constata că instanța a ținut cont de ceea ce s-a stabilit prin sentința civilă irevocabilă, cu toate că intimatului i-a fost diminuată proprietatea și nu stăpânește cât are în acte.
Referitor la amplasarea cotețului de păsări, arată că potrivit Legii 54/2001 acestea trebuie amplasate la o distanță de maxim 10 m de construcție, iar ei au fost de acord să se lase la minim această distanță, respectiv 0,75cm.
În legătură cu tăierea care i-a deteriorat intimatului reclamant acoperișul casei, nu este adevărat că s-ar fi respectat prima sentință în sensul că s-ar fi tăiat crengile acestuia, iar distanța copacului față de casa intimatului este în afara limitelor legale, solicitând totodată, a se constata reaua credință atât a mamei intimatei, cât și a acesteia.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând să fie obligată pârâta să păstreze linia de hotar, să taie nucul ale cărui crengi se întind pe acoperișul casei sale, să mute cotețul de păsări la o distanță legală și să se stabilească linia de hotar dintre proprietăți
În motivarea cererii, reclamantul arată că se învecinează cu pârâta, iar aceasta în mod abuziv a construit o anexă a cărei perete este lipit de peretele casei reclamantului, iar apa provenită din ploi și topirea zăpezilor se scurge pe terenul proprietatea reclamantului.
A mai arătat reclamantul că pârâta are un nuc plantat pe hotar, iar crengile acestuia acoperă casa reclamantului, provocând degradarea acoperișului și a pereților, din cauza umidității excesive.
Precizează reclamantul că prin sentința civilă nr. 6139 din 28 iunie 1992 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, pârâta a fost obligată să monteze jgheaburi la casă, să mute cotețul de păsări și să taie crengile, dar aceasta nu s- conformat sentinței, deși încercat, pe cale amiabilă, să rezolve litigiul.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, invocând lipsa calității sale procesuale pasive, deoarece nu mai este proprietara imobilului, arătând că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.4503/2006, înstrăinat imobilul casă și teren.
De asemenea, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat, întrucât litigiul mai fost soluționat prin sentința civilă nr. 6139/1992, precum și excepția "electa una ", deoarece reclamantul mai solicitat tăierea crengilor și stabilirea liniei de hotar, cerere soluționată prin sentința civilă nr. 6139/1992.
Totodată, pârâta a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece s-a stabilit hotarul printr- hotărâre judecătorească irevocabilă, iar în ceea ce privește tăierea, arată că acesta nu poate fi tăiat decât cu autorizație.
Excepțiile au fost respinse prin încheierea de ședință din 4.08.2008, dată la care s-a dispus și introducerea în cauză proprietarei imobilului, respectiv numitei.
Prin sentința civilă nr.1498/29.12.2008, Judecătoria Pucioasaa respins acțiunea față de pârâta și a admis acțiunea față de pârâta, dispunând stabilirea liniei de hotar conform schiței anexă la raportul de expertiză și a fost obligată pârâta să mute cotețul de păsări la o distanță de 0,75m de zidul casei reclamantului și să taie nucul, după obținerea autorizației de la Direcția Județeană Agricolă și Dezvoltare Rurală.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr.1396/1992, pârâta, proprietara imobilului ce se învecinează cu al reclamantei, a fost obligată să monteze jgheaburi la casă, să mute cotețul de porci și păsări la distanța legală și să taie crengile care se întind pe acoperișul casei, stabilind, totodată, și linia de hotar.
S-a mai arătat că datorită faptului că a vândut imobilul numitei, aceasta din urmă a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă, fiind obligată să taie nucul care nu este la distanța legală de 3 m, conform art.9 din Legea nr.343/2003, să mute cotețul de păsări la distanța de 75 cm de zidul casei reclamantului, fiind stabilită și linia de hotar pe baza raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, arătând că acțiunea a fost formulată împotriva pârâtei, astfel că, față de aceasta operează atât autoritatea de lucru judecat, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive.
A mai arătat apelanta că expertiza s-a efectuat fără participarea sa, iar cererea de refacere a acesteia a fost respinsă de instanța de fond.
Totodată a solicitat încuviințarea probei cu martori, efectuarea unei noi expertize tehnice judiciare și efectuarea unei cercetări la fața locului.
La data de 1.04.2009, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr.149/15.04.2009, a respins cererea de probatorii formulată de apelantă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă, împotriva sentinței civile nr.1498/20.12.2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa și păstrat hotărârea atacată.
Cererea apelantei de completare a probatoriilor a fost respinsă de instanța de apel, întrucât, pe de o parte, pârâta a fost prezentă la efectuarea expertizei, deși în motivele de apel precizează că expertiza s-a efectuat fără participarea sa, iar pe de altă parte, din aplicarea în teren a actelor de proprietate ale celor două părți, s-a constatat că reclamanta deține 154 mp, față de 270 mp, iar pârâta deține 603 mp, față de 593 mp, stabilindu-se o linie de hotar la 0,25 cm de zidul casei reclamantei determinată de strașina casei care este de circa 25 cm. Referitor la nuc și la cotețul de păsări, mențiunile din raportul de expertiză nu au fost contestate, ci doar măsura dispusă de instanță de a se tăia nucul și de a se muta cotețul.
Cu privire la cererea de audiere a martorilor, s-a arătat că apelanta nu a indicat ce anume împrejurări dorește să dovedească cu martorii, cât timp aceasta critică modul de soluționare a cauzei față de pârâta. Pe de altă parte, s-a arătat că, în ceea ce privește modul de stăpânire al terenurilor, această probă nu are relevanță cât timp ambele părți dețin acte de proprietate, astfel încât, nu se poate invoca uzucapiunea de 30 ani, așa cum încearcă să se apere apelanta.
De asemenea, nici cercetarea la fața locului nu a fost considerată utilă cauzei, cât timp există o lucrare tehnică de specialitate întocmită în cauză.
Pe fondul cauzei, Tribunalul Dâmbovițaa reținut că, la solicitarea reclamantului, a fost introdusă în cauză pârâta, actualul titular al dreptului de proprietate asupra imobilului, astfel că, invocarea motivelor de apel cu privire la excepțiile ridicate de pârâta și care ar fi condus la respingerea acțiunii față de aceasta, apar ca lipsite de interes, cât timp acțiunea a fost deja respinsă față de acea pârâtă.
În ceea ce privește efectul autorității de lucru judecat, acest motiv de apel a fost considerat nefondat, deoarece nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză, astfel că, neexistând autoritate de lucru judecat, nu există nici efecte ale acesteia.
Critica apelantei că a fost obligată în mod nelegal să obțină autorizația de tăiere, a fost apreciată ca nefondată, arătându-se că aceasta nu a indicat care sunt normele de drept încălcate, iar instanța a motivat dispoziția pe art.17 alin.1 lit."b " din Legea 343/2003.
De asemenea, susținerea apelantei că nu s-a făcut dovada că în există păsări, a fost apreciată ca irelevantă, deoarece construcția propriu-zisă produce degradarea zidului casei reclamantului, și nu păsările.
Totodată, susținerile apelantei că terenurile sunt stăpânite de peste 30 de ani, au fost considerate irelevante, deoarece părțile dețin acte de proprietate cu privire la terenuri, iar din măsurători s-a constatat că reclamantul deține mai puțin teren, în timp ce pârâta are mai mult teren decât se arată în contractul de vânzare-cumpărare.
Față de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre deopotrivă legală și temeinică, astfel că, în baza art.296 Cod procedură civilă a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei Tribunalului Dâmbovițaa declarat recurs pârâta, pentru următoarele motive:
Apreciază că soluțiile celor două instanțe sunt total greșite și pornesc de la o analiză eronată a probelor administrate în cauză, dar și a speței dedusă judecății.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta arată că, odată ce a fost stabilită linia de hotar prin hotărâre judecătorească irevocabilă, o altă acțiune în grănițuire, fără capăt de cerere accesoriu cu acțiune în revendicare, nu poate fi respinsă de instanța fondului decât invocându-se autoritatea de lucru judecat.
Se susține că instanța face confuzie între autoritate de lucru judecat și pierderea autorități de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești. Astfel, fiind vorba de compararea titlurilor de proprietate și trasarea corectă a liniei de hotar, instanța trebuia să analizeze nu existența autorității de lucru judecat, ci pierderea, sau nu, a puterii lucrului judecat a sentințelor prin care s-a soluționat cauza.
Recurenta solicită să se constate că instanțele anterioare s-au pronunțat pe executarea unui lucru viitor, întrucât tăierea unui nuc nu poate fi posibilă fără existența autorizației speciale, or, în cazul de față, în situație în care nu se va obține autorizația, care este puterea de lucru judecat a hotărârii sub acest aspect.
Consideră recurenta că nu se poate stabili o nouă linie de hotar, câtă vreme, cea deja existentă, stabilită prin hotărâre judecătorească, era respectată.
Se solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatul formulează întimpinare arătând că nu este vorba de o analiză greșită a materialului probator și nici a speței deduse judecății, instanțele anterioare soluționând corect capetele de cerere formulate.
Se arată că nu este reală afirmația că ar mai fi avut un litigiu cu pârâta, întrucât aceasta s-a judecat cu tatăl său și nu există nicio confuzie în privința autorității de lucru judecat și pierderea puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea va reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Critica recurentei că soluțiile pronunțate de instanțele anterioare sunt greșite pentru că pornesc de la analiza eronată a probelor administrate în cauză, este nefondată, întrucât art. 304 pct. 11 pr.civilă, care se referea la faptul că hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt decurgând din aprecierea eronată a probelor administrate, a fost abrogat prin OUG nr.138/2000.
Se va respinge și critica recurentei că ambele instanțe au interpretat greșit speța dedusă judecății, întrucât motivul de recurs bazat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 pr.civilă, privește situația în care, deși actul juridic dedus judecății este clar, instanța îi schimbă natura ori înțelesul.
Chiar dacă din probele administrate în cauză ar rezulta un dubiu asupra naturii juridice sau a conținutului actului juridic, interpretarea dată de judecător constituie o chestiune de fapt, care nu poate fi criticată în recurs, potrivit art. 304 pct. 8 pr.civilă, mai ales că, recurenta ar trebui să arate în motivarea căii de atac în ce constă schimbarea naturii sau înțelesului actului juridic, simpla afirmație în acest sens, nefiind suficientă pentru a se admite recursul.
Se va respinge susținerea recurentei că nu este admisibilă o nouă acțiune în grănițuire fără capăt de cerere accesoriu, pe motiv că linia de hotar a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, întrucât, pentru a se admite excepția autorității de lucru judecat, este necesar să existe tripla identitate de obiect, părți și cauză.
Între acțiunea de față și acțiunea ce a format obiectul sentinței civile nr. 6139/1992 a Judecătoriei Târgoviște, nu există autoritate de lucru judecat, întrucât litigiul ce a fost soluționat de Judecătoria Târgoviștes -a purtat între autorul recurentului și intimata-pârâtă, nefiind întrunite, astfel, condițiile pentru existența autorității de lucru judecat.
Atât timp cât nu există autoritate de lucru judecat între acțiunea de față și cea care a format obiectul sentinței civile nr. 6139/1992 a Judecătoriei Târgoviște, nu se poate vorbi de pierderea autorității de lucru judecat a acestei sentințe, mai ales că, această cerere nu a fost pusă în discuția părților.
Se va respinge și critica recurentei că instanțele s-au pronunțat pe executarea unui lucru viitor, cu referire la faptul că tăierea unui nuc nu poate fi posibilă fără existența autorizației speciale, întrucât, în cauza de față, executarea sentinței civile în ceea ce privește tăierea se va face după obținerea autorizației de la Direcția Județeană Agricolă și Dezvoltare Rurală, conform art. 14 alin. 1 și alin. 2 pct. din Legea nr. 348/2003
Susținerea recurentei că nu se poate stabili o nouă linie de hotar, întrucât este respectată cea veche, urmează a fi respinsă, având în vedere faptul că expertul, în expertiza efectuată la instanța de fond, a stabilit ca hotarul să fie la distanța de 25 cm, în linie dreaptă, iar stâlpul de beton nu poate fi folosit ca reper pentru hotar, mai ales că, și expertul, în expertiza din 1991, a stabilit ca hotar aceeași distanță, de 25 cm, în linie dreaptă.
În baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza dispozițiilor art. 274 pr.civilă, recurentul va fi obligat, către intimatul, la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta, domiciliată în P,-, cod poștal -, județul P, împotriva deciziei civile nr.146 pronunțată la 15 aprilie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-, cod poștal -, județul D și cu pârâta, domiciliată în P,-, cod poștal -, județul
Obligă recurentul, către intimatul, la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored.PJ
5 ex/20.11.2009
f- Judecătoria Pucioasa
a- Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia
