Obligație de a face. Decizia 89/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 89/2008
Ședința publică de la 13 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Budacu
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 909/R/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant asistat de avocat, cu delegație la dosar, și consilier juridic, cu delegație la dosar pentru intimații pârâți Primarul, Primăria și Consiliul Local al Municipiului H, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, în original, întâmpinarea formulată de intimata P H, trimisă prin fax la termenul anterior de judecată.
Recurentul reclamant, de asemenea, prin serviciul registratură al instanței, depune la dosar, taxă judiciară de timbru de 4 RON și timbru judiciar de 0,15 RON, conform dispozițiilor din citație.
Nefiind alte cereri formulate instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara recurentului reclamant - avocat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Hunedoara, pentru soluționarea competentă a cauzei, ca instanță de apel.
Solicită acestea întrucât, în speța de față obiectul prezentului dosar este instituirea unei obligații de a face, neevaluabilă în bani, astfel că, așa cum corect au denumit și părțile, calea de atac era apelul și nu recursul, cum greșit a fost calificată de către instanța de fond, întrucât litigiul de față nu se încadrează în prevederile art. 282/1 cod procedură civilă, iar instanța de judecată nu are calitatea de a califica calea de atac, aceasta fiind dată de lege.
Cu privire la excepția invocată de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice H, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, fiind totodată al doilea motiv de recurs a reclamantului. Invocă faptul că decizia atacată nu i-a fost comunicată, și a luat cunoștință de aceasta de la arhiva tribunalului, astfel că, consideră că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege.
Pentru considerentele arătate, solicită admiterea prezentului recurs așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților pârâți - consilier juridic, solicită respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât ne aflăm în situația unui recurs la recurs, și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de Tribunalul Hunedoara.
Achiesează la concluziile exprimate prin întâmpinare de P H, cu privire la excepția tardivității recursului de față și solicită admiterea acesteia.
Cu privire la fondul cauzei, solicită respingerea recursului, invocând dispozițiile art. 377 alin. 2 pct. 4 și 5 cod procedură civilă, în care se arată categoriile hotărârilor irevocabile, enumerându-le astfel că, consideră că se aplică speței de față. De asemenea, precizează că în fața Tribunalului Hunedoara, s-a pus în discuția părților, calificarea căii de atac, reclamantul nefăcând la acel moment nici o obiecțiune cu privire la acest aspect.
Consideră că Tribunalul Hunedoaraa calificat corect calea de atac stabilită, întrucât este o acțiune patrimonială.
In ce privește temeiul de drept invocat de reclamant, respectiv prevederile art. 304 pct. 6 -9 cod procedură civilă, acestea sunt temeiuri de modificare a hotărârii atacate, și nu de casare a acesteia, așa cum s-a solicitat.
In consecință, solicită respingerea recursului ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanțe la dosar.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Hunedoara reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului H, Ministerul Finanțelor Publice și Primăria H solicitând ca pârâții să fie obligați să încheie, în baza art. 9 din Legea 112/1995 un contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în H,- înscris în CF 2768 H, nr. top 241 compus din teren și casă în suprafață de 100 stânjeni.
În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul este compus din 2 camere și bucătărie, precum și suprafața de teren aferentă și a fost repartizată tatălui său - în calitate de chiriaș în anul 1971, de către Consiliul Local De atunci întreaga familie a locuit în imobil, respectiv tatăl reclamantului, mama sa, el și sa,. A fost plătit impozitul de familie, și nimeni nu i-a deranjat în folosință. reclamantului, după ce s-a căsătorit s-a mutat din locuință, iar în prezent locuiește reclamantul cu soția sa. Având în vedere că imobilul nu a fost revendicat nici la Legea 112/1995, nici la Legea 10/2001, în temeiul art. 9 din Legea 112/1995 reclamantul a solicitat să-i fie înstrăinat, însă Consiliul Local susține că nu este al său, la fel și Ministerul d e Finanțe. Cert este că Statul Român l-a dobândit cu titlu expropriere în temeiul Decretului 218/1960.
Întrucât tatăl reclamantului a rătăcit contractul de închiriere dovada existenței acestuia se face cu Ordinul de repartiție, și dacă va fi necesar cu probe testimoniale.
În drept se invocă Legea 112/1995.
Prin sentința civilă nr. 879/2007 Judecătoria Hunedoaraa respins excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtul Municipiul H prin Primar, și a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul H prin Primar și în consecință a obligat pârâții să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul-construcții situat în H,- înscris în CF 2768 H, nr. top 241 compus din 2 camere, bucătărie (potrivit Ordinului de repartizare nr. 1372/22.06.1971). A fost respinsă în rest acțiunea.
S-a reținut în considerentele sentinței că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului, în temeiul Decretului 218/1960, ca bun fără stăpân, fiind confiscat în baza Decretului nr. 111/1951, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat în data de 10.07.1967. Potrivit ordinului de repartiție nr. 1372/22.06.1971 imobilul a fost repartizat tatălui reclamantului, -, care a locuit în imobilul împreună cu familia sa, respectiv soția sa, reclamantul și acestuia. În prezent în imobil locuiește reclamantul cu soția sa. Imobilul nu a fost revendicat, iar după expirarea termenului prevăzut de Legea 12/1995, reclamantul a solicitat să-i fie vândut Primăriei H, însă aceasta l-a îndrumat să se adreseze Direcției Generale a Finanțelor Publice H, cererea rămânând nesoluționată.
Instanța a constatat că imobilului îi sunt aplicabile dispozițiile Legii 112/1995 și nu este exceptat de la vânzare, astfel că a obligat pârâtele să vândă locuința, împrejurarea că nu se găsește în evidențele primăriei nefiind de natură a concluziona că imobilul nu aparține municipiului În ceea ce privește terenul, instanța a reținut că reglementarea situației acestuia se va face pe cale administrativă, în baza Legii 18/1991, după reglementarea situației locuinței.
Prin decizia civilă nr. 909/R/2007, Tribunalul Hunedoara, ca instanță de recurs, fără a motiva aprecierea acestei căi de atac, a admis recursurile formulate de pârâții Primarul Municipiului H, a județului H, împotriva sentinței civile nr. 879/2007 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, pe care a modificat-o parțial în sensul că a respins în tot acțiunea formulată de reclamant, apoi a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva aceleiași sentințe. A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului Primarul Municipiului H cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut că reclamantul nu este titularul vreunui contract de închiriere cu privire la imobilul în litigiu, astfel că dispozițiile art. 9 din Legea 112/1995 nu îi sunt aplicabile. Pe de altă parte, bunul fiind declarat bun fără stăpân trebuie vândut la licitație publică potrivit OG 14/2007. Municipiul H nu are calitate procesual pasivă. Față de cele reținute instanța de recurs a considerat aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, legea fiind greșit interpretată, astfel că a pronunțat soluția menționată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul solicitând casarea acesteia, și trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului, ca instanță de apel.
În motivarea recursului, s-a arătat că obiectul prezentului dosar îl constituie obligația de a face, neevaluabilă în bani, situație în care hotărârea instanței de fond avea calea de atac a apelului și a recursului, nicidecum doar recursul, cum, greșit a apreciat tribunalul. În ce privește termenul, reclamantul susține că a aflat de decizie doar în 11.01.2008, când s-a interesat pentru ce nu primește decizia.
Prin întâmpinarea depusă, Primarul și Consiliul Local H au cerut respingerea ca inadmisibilă a căii de atac formulată de reclamant, susținând că acesta putea să susțină calea de atac în fața instanței de recurs, și că potrivit art. 377 alin. 2 pct. 4 și 5 cod procedură civilă hotărârea pronunțată în recurs nu mai poate fi atacată în recurs. Se cer cheltuieli de judecată. În drept invocă art. 308 alin. 2 cod procedură civilă, HG 1860/2006.
Intimata DGFP H, pentru Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe cale de excepție invocă tardivitatea formulării recursului, iar pe fond respingerea ca inadmisibil. Susține că decizia atacată a fost pronunțată în 18.10.2007, iar recursul a fost declarat în 14.01.2008, iar pe fond arată că obiectul cauzei este patrimonial, obligația de a încheia contract fiind evaluabilă în bani, deci în mod corect tribunalul a judecat recurs. Împotriva deciziei menționate se putea promova doar contestație în anulare sau revizuire. În drept se invocă art. 317-318, 322 cod procedură civilă.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor invocate și a art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Reclamantul nu a fost prezent în fața tribunalului și a declarat "apel" împotriva sentinței nr. 879/2007 pronunțată de Judecătoria Hunedoara și a încheierii de ședință din 7.02.2007, astfel că nu a participat la discuția referitoare la calea de atac, respectiv la recalificarea acesteia. De aceea, și concluziile scrise depuse se referă la "apel".
Instanța consideră că este justificată cererea sa de repunere în termenul de recurs, întrucât nu a avut cunoștință de hotărârea pronunțată. Calea de atac este dată de lege și nu de judecător, motivele recurentului pentru care nu a luat la cunoștință de hotărârea pronunțată se încadrează în art. 103 cod procedură civilă pentru a se justifica repunerea în termenul de recurs.
Art. 282/1 cod procedură civilă prevede că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală, privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, etc.
Obiectul cauzei de față îl constituie obligarea pârâților să încheie contract de vânzare-cumpărare, deci o obligație neevaluabilă în bani. că această sumă se încadrează în anumite valori nu are temei în probele dosarului. De altfel, aprecierea instanței că acest obiect este evaluabil în bani, sau că se încadrează în prevederile art. 282/1 cod procedură civilă, este nemotivată.
Calificarea greșită a căii de atac a condus la judecarea cererii cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv cu nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 3 și 5 cod procedură civilă, astfel că se va admite recursul, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, și se va casa hotărârea atacată, urmând ca tribunalul să analizeze apelurile declarate în cauză ca instanță de apel.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile 909/R/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și în consecință:
Casează decizia atacată și trimite cauza Tribunalului Hunedoara, pentru rejudecare ca instanță de apel.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.03.2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 ex/21.04.2008
-
- / /
Președinte:Ana BudacuJudecători:Ana Budacu, Anca Neamțiu
