Obligație de a face. Decizia 897/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 897/R/
Ședința publică din 13 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Popa
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Daniel Marius
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intervenientaAGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚTEI DE MUNCĂ,împotriva sentinței civile nr. 1039 din 23 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 6 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13 octombrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1039/M/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr- fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC PAZĂ ȘI PROTECȚIE SRL și în consecință:
- s-a constatat că raporturile de muncă ale celor două părți au încetat prin demisie în baza art. 79 alin.7 Codul Muncii și nu în baza art. 55 lit. b din Codul Muncii.
A fost obligată pârâtă să efectueze cuvenitele modificări conform celor de mai sus, sens în care va fi rectificat și carnetul de muncă la poziția privind temeiul legal al încetării raporturilor juridice de muncă.
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, în contradictoriu cu reclamantul și pârâta sus arătate.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajata pârâtei ȘI PROTECȚIE B, în baza convenției nr. 152/11.04.2005, cu contract de muncă, pe durată nedeterminată, nr. 708/19.04.2007.
Reclamantul a solicitat conducerii societății pârâte să i se aprobe demisia din funcția deținută, întrucât a considerat la acea dată să își poate găsi un angajator care să-i poată asigura o retribuție superioară muncii prestate.
Întrucât reclamantul nu a avut nici o abatere disciplinară în perioada cât a fost salariatul pârâtei, aceasta din urmă a înțeles să-l sprijine în găsirea unui loc de muncă prin intermediul AJOFM și știind că înscrierea în carnetul de muncă a mențiunii referitoare la demisie ar fi un real obstacol în angajarea unei persoane după vârsta de 45 de ani, în același domeniu, protecție și pază, ar fi mai bine ca în cartea de muncă să de menționeze încetarea contractului de muncă dintre părți prin acordul acestora, deși în fapt inițiativa încetării raporturilor de muncă a aparținut în totalitate salariatului.
Reclamantul a fost angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată deși s-ar fi putut încheia un contract de muncă pe perioadă determinată de 2 ani dar acest lucru nu era urmărit de pârâtă care a dorit fidelizarea acestor angajați.
Pârâta a solicitat admiterea acțiunii,așa cum a fost formulată.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B, instanța a respins-o motivat de faptul că, așa cum raporturile de muncă iau naștere prin acordul de voință al părților, tot așa încetarea se poate realiza doar în condițiile prevăzute de lege. Cum în cauză ambele părți semnatare ale contractului de muncă au arătat faptul că în fapt s-a dorit încetarea raporturilor de muncă prin demisie, proba contrară nu a fost făcută de către intervenientă care, mai mult, nici nu poate interveni și modifica voința părților, între ea și cele două părți, reclamanta și pârâta, neexistând raporturi juridice de dreptul muncii.
Pentru aceste aspecte, în temeiul art. 79 din Codul Muncii și art. 8 din Decretul nr.92/1976, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC PAZĂ ȘI PROTECȚIE SRL.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intervenienta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
În susținerea recursului de învederează că instanța de fond a aplicat greșit legea, interpretând eronat și voința reclamantului care a cerut expres încetarea raportului de muncă prin acordul părților și în baza art. 55 lit. b din Codul Muncii, iar mențiunea "se aplică" a angajatorului confirmă acest acord.
Greșit a interpretat tribunalul și împrejurarea că intervenienta nu invocă un drept al său prin cererea formulată, ignorând că aceasta are obligația de a recupera subvenția acordată pârâtei pentru angajarea reclamantului - precizează recurenta.
În subsidiar se reiterează temeiurile respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, art. 49 și 300 alin. 2, 312 din același act normativ, art. 85 alin. 1 și 4, art. 83 alin. 2 din Legea nr.76/2002.
Intimata pârâtă SC Pază și Protecție SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a recurentei întrucât acesteia nu i s-a recunoscut la fond calitatea de intervenientă. Pe fond, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului.
Examinând cu precădere și în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, excepția invocată, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 49 alin. 2 din Codul d e procedură civilă intervenientul principal trebuie să urmărească prin intrarea sa într-un proces, valorificarea unui drept propriu.
Intervenienta din cauza de față are obligația legală (art. 85 alin. 4 din Legea nr.76/2002) de a recupera sumele acordate cu titlu de subvenție angajatorilor în carul programului de stimulare a încadrării în muncă a șomerilor, în situația în care nu se respectă o anumită perioadă de angajare.
În speță, pârâta l-a angajat pe reclamant în condițiile art. 85 alin. 1 din Legea nr.76/2002 și a primit subvenția legală pentru acesta, având obligația de a menține raportul de muncă cel puțin 2 ani. Potrivit art. 83 alin. 2 din același act normativ, dacă raportul de muncă încetează anterior termenului de 2 ani și în temeiul art. 55 lit. b din Codul Muncii (între alte temeiuri de drept), angajatorul are obligația de a restitui subvenția acordată plus dobânda de referință a BNR agenției pentru ocuparea forței de muncă.
Cum în cauza de față, reclamantului i-a încetat raportul de muncă în temeiul art.55 lit. b din Codul Muncii, este evident că intervenienta are un interes și drept subiectiv legal afirmat în recuperarea subvenției acordate de către ea angajatoarei pârâte. Aceasta înseamnă că sunt întrunite cerințele art. 49 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, calitatea procesuală a intervenientei fiind pe deplin justificată și consecutiv, calitatea de recurentă nemulțumită de soluția fondului. Ca urmare, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active de recurentă invocată de către intimata pârâtă, ca nefondată.
În ceea ce privește temeinicia și legalitatea recursului, instanța reține următoarele.
Din cererea formulată de reclamant la 1 februarie 2007 și purtând asupra încetării raportului său de muncă, rezultă neechivoc voința lui juridică cu privire la această chestiune, respectiv "încetarea raportului de muncă prin acordul ambelor părți în conformitate cu prevederile articolului 55 litera B din Codul Muncii " (fila 27 dosar fond).
Aceste mențiuni aprobate de conducerea angajatorului nu pot fi nicidecum interpretate ca referitoare la o demisie și la alt temei de drept, respectiv art. 79 alin. 7 din Codul Muncii.
Eroarea invocată de reclamant în acțiunea introductivă de instanță nu poate fi reținută, având în vedere că aceasta s-a născut nu la data formulării cererii de încetare a raportului de muncă sau la data operării acesteia în carnetul de muncă, ci numai după efectuarea controlului de către intervenientă la sediul pârâtei și constatarea debitului de 3833,86 lei pentru nerespectarea Legii nr. 76/2002 (proces - verbal de constatare din 27 martie 2008, acțiune în justiție introdusă la 22 aprilie 2008).
În consecință și față de cele ce preced, instanța va reține că cererea reclamantului nu este fondată și trebuia respinsă.
Pentru atingerea acestei finalități, făcând aplicațiunea art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă coroborat cu art. 312 din același act normativ, instanța va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată în sensul admiterii cererii de intervenție, respingerii cererii de chemare în judecată, cu menținerea modului de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale a recurentei;
Admite recursul declarat de intervenienta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă B împotriva sentinței civile nr. 1039/M/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov și în consecință,
Modifică în parte susmenționata sentință, în sensul că,
Admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Pază și Protecție SRL
Menține dispoziția purtând asupra respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./13.10.2008
Tehnoredact./17.10.2008/ 3 ex.
Jud. fond,
Președinte:Rodica PopaJudecători:Rodica Popa, Mihail Lohănel, Daniel Marius
