Obligație de a face. Decizia 898/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 898

Ședința publică de la 03 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Sorin Drăguț

JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan

JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu

Grefier - -

Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.236 din 06 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar - și a sentinței civile nr.1642 din 05 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr.- în contradictoriu cu intimații pârâți COMPLEXUL ENERGETIC și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns procurator () și avocat pentru recurentul reclamant, consilier juridic - pentru intimatul pârât COMPLEXUL ENERGETIC, lipsind intimatul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează care învederează netimbrarea recursului cu 52 lei taxă judiciară de timbru și 1,5 lei timbru judiciar, după care:

Avocat, pentru recurentul reclamant, a depus chitanța nr. -/03.11.2008 și timbru judiciar de 1,5 lei pentru a face dovada achitării taxei de timbru

Consilier juridic -, pentru intimatul pârât COMPLEXUL ENERGETIC, a depus întâmpinare.

S-a comunicat întâmpinarea recurentului reclamant, prin apărător, care nu a solicitat acordarea unui termen pentru aoo bserva.

Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat, pentru recurentul reclamant, a susținut motivele scrise de recurs, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Consilier juridic -, pentru intimatul pârât, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

CURTEA

Asupra cauzei de față;

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg J la data de 29.05.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele SC Energetic SA și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să-i reconstruiască casa de locuit și anexele într-o zonă nepoluată, pe un teren pus la dispoziție de pârâtă, cât și obligarea pârâtelor la plata uzufructului reprezentând recolta nerealizată pe terenul de 3500 mp în perioada 2004-2006.

În motivarea cererii a arătat că deține în proprietate o casă compusă din trei camere, sală și beci, o anexă compusă din două camere și un șopron, toate situate pe un teren de 0,24 ha, iar prin Decretul 180/1985 s-a dispus exproprierea acestor bunuri și demolarea construcțiilor, urmând ca Ministerul Economiei și Finanțelor să reconstruiască casa într-o zonă nepoluată, dar această obligație nu a fost executată, exproprierea nu a fost efectivă, rămânând în zonă un număr de 17 gospodării care se află la 30 distanță de depozitul de cărbune, iar praful de cărbune care se împrăștie poluează aerul și apa potabilă, traficul greu pentru transportul cărbunelui determinând avarierea construcțiilor. Aceleași condiții de mediu fac imposibilă dezvoltarea culturilor pe terenul arabil, motiv pentru care se solicită și plata uzufructului.

Pârâta SC Energetic SA a formulat întâmpinare invocând lipsa calității procesuale active a reclamantului cu privire la terenul aferent gospodăriei, motivat de faptul că prin Decretul 180/1985 s-a dispus exproprierea bunurilor reclamantului și susținând că, în conformitate cu legisla-ția în materie de expropriere la acea dată, trecerea în proprietatea statului a bunului expropriat avea loc odată cu preluarea efectivă a acelui bun (pentru construcții) și la emiterea decretului de expropriere pentru terenuri. S-a arătat că după emiterea actului normativ de expropriere reclamantul a avut în continuare posesia imobilului situat în comuna, aceste aspecte conducând la concluzia că el nu face dovada clară a proprietății.

Instanța a solicitat pârâtei să comunice dacă în favoarea reclamantului au fost făcute plăți cu titlu de despăgubire pentru expropriere în baza Decretului nr. 180/1985, răspunsul fiind comunicat pentru termenul din 4.07.2007 și fiind negativ.

La termenul din 3.10.2007 reclamantul a completat acțiunea solicitând obligarea pârâtei la daune cominatorii pe zi de întârziere până la punerea în executare a hotărârii ce se va pronunța în această cauză și a depus copia titlului de proprietate nr. -/2007 referitor la terenul ce face obiectul cererii.

Judecătoria Tg. J, prin sentința civilă nr. 1642 din 5 martie 2008, respins acțiunea civilă pentru obligație de a face. S-a luat act de renunțarea reclamantului la cererea accesorie.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul deține o gospodărie într-o zonă învecinată exploatării miniere din comuna, județul G, dar până în momentul de față, nu s-a procedat la preluarea efectivă a bunurilor ce au făcut obiectul decretului de expropriere, reclamantului reconstituindu-se dreptul de proprietate în anul 2007 pentru 2446. teren. S-a apreciat de instanța de fond că nu sunt incidente nici disp. art 998-998.civ.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul D-tru, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța de fond nu i-a admis acțiunea deși a solicitat obligarea unității pârâte să reconstruiască imobilul casă de locuit, precizând totodată că dintr-un număr de 26 imobile expropriate au fost strămutate doar 16 restul rămânând în continuare în proprietatea persoanelor expropriate.

În ședința publică din 6.06.2008 s-a pus în discuția părților recalificarea căii de atac, părțile prezente apreciind că apelul este calea de atac.

Prin decizia nr. 236 din 6 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, apelul a fost respins ca nefondat.

S-a reținut că prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor să-i reconstruiască o casă de locuit si anexele gospodărești într-o zonă nepoluată, pe un teren ce va fi pus la dispoziție de către pârâtă si obligarea pârâtelor la plata uzufructului. Aspectele invocate de apelant nu sunt întemeiate, avându-se în vedere că deși imobilul proprietatea reclamatului a fost expropriat, din momentul emiterii decretului de expropriere si până în prezent nu s-a procedat la preluarea efectivă a bunurilor ce au făcut obiectul decretului de expropriere, chiar reclamantul in motivele de apel arătând că din cele 26 de imobile expropriate doar 16 au fost preluate efectiv.

Cu privire la teren, instanța de fond a reținut corect că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafața de 2446. existând identitate între porțiunea de teren expropriată și o parte din terenul pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate.

În termenul legal reglementat de art. 301 Cod pr.civilă a declarat recurs în cauză reclamantul solicitând casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În motivarea recursului recurentul reclamant a susținut că nici instanța de fond nici tribunalul, ca instanță de apel, nu au soluționat fondul pricinii. Pentru lămurirea cauzei s-a solicitat efectuarea unei expertize în construcții pentru a se verifica starea în care se află locuința recurentului precum și a unei expertize de mediu, probe necesare pentru a se stabili dacă se impune sau nu strămutarea imobilului din cauza consecințelor negative produse recurentului, ca urmare a activităților miniere desfășurate în zonă.

A precizat recurentul că, într-adevăr, a continuat să locuiască în gospodărie însă numai ca urmare a faptului că deși gospodăria a fost expropriată, preluarea efectivă a imobilului nu s-a făcut încă; această preluare era în sarcina expropriatorului. A susținut că cererea de strămutare are la bază existența unor factori de mediu negativi, care fac imposibil traiul în zonă atât din punct de vedere psihic cât și fizic.

Cât privește temeiul juridic al acțiunii recurentul a apreciat că trebuiau avute în vedere dispoz. art. 2 și 4 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, art.1 din primul Protocol la Convenție, art.35 din Constituția României precum și art.480 Cod civil.

Intimata SC Energetic SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. A precizat că acțiunea promovată de reclamant are ca obiect o obligație de a face. O astfel de obligație își are izvorul într-un raport juridic contractual. În litigiul de față nu există relații contractuale între părți situație în care intimata nu poate fi obligată la strămutarea locuinței. Obligația concretă de strămutare poate fi stabilită în cadrul procesual al exproprierii reglementat de Legea nr.33/1994, care nu se regăsește în speță.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 129 alin. ultim din Codul d e pr. civilă, instanțele au obligația de a soluționa pricina numai în raport de obiectul cererii dedusă judecății. Dacă există nelămuriri cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată pot fi interpelate părțile pentru explicații.

În speță cererea de chemare în judecată a fost motivată în drept pe dispozițiile art 1073-1075 Cod civil, fără a preciza care este izvorul obligațiilor a căror îndeplinire de către pârâtă o solicită. În fapt, însă, motivele declanșării litigiului au fost clar precizate de reclamant. Astfel acesta a arătat încă de la început că este proprietarul unui imobil, casă de locuit, anexe gospodărești și teren aferent, situate pe raza localității, județul G; că pentru aceste imobile s-a dispus exproprierea prin Decretul nr. 180/1985, însă nu au fost preluate efectiv în vederea demolării și realizării scopului exproprierii; că în prezent atât construcțiile cât și calitatea mediului au suferit degradări accentuate ca urmare a activităților miniere desfășurate la o distanță mică de gospodăria sa, ceea ce face imposibilă continuarea vieții normale în acel loc. Pentru acest din urmă considerent s-a solicitat obligarea pârâtei să-i strămute gospodăria într-o zonă nepoluată.

Din motivarea în fapt a acțiunii se desprinde în mod neechivoc concluzia că reclamantul nu solicită continuarea procedurii de expropriere, respectiv preluarea efectivă a imobilului (cum au reținut instanțele), ci reclamă încălcarea dreptului său la un mediu sănătos, reglementat prin art. 5 din nr.OUG 195/2007, prin desfășurarea de către intimatul pârât Energetic a unei activități poluante în zona în care reclamantul locuiește efectiv.

Este indiscutabil faptul că instanțele au calificat greșit cererea reclaman-tului și nu au cercetat deloc pretențiile acestuia prin prisma temeiului juridic menționat. Procedând astfel instanțele nu au respectat limitele investirii, încălcând în acest mod unul din principiile de bază ale procesului civil, principiul disponibilității. Acest fapt impune casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Pentru verificarea temeiniciei pretențiilor reclamantului este necesară administrarea de probatorii pentru a se stabili dacă prin activitatea desfășurată de intimatul pârât are loc o deteriorare a mediului înconjurător și modalitatea în care acest prejudiciu poate fi reparat. Dacă vor fi dovedite susținerile reclamantului (respectiv faptul că nu mai este posibilă locuirea reclamantului în punctul în litigiu) și părțile nu se vor înțelege asupra modalității de reparare a prejudiciului se va verifica de către instanțe modul în care s-a realizat despăgubirea pentru cei care au fost expropriați efectiv din zonă.

În temeiul art. 312 Cod pr. civilă, raportat la art. 304 pct. 5 Cod pr. civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.236 din 06 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar - și a sentinței civile nr.1642 din 05 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr.- în contradictoriu cu intimații pârâți COMPLEXUL ENERGETIC și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR

Casează ambele hotărâri și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Tg.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 03 2008

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.

Tehn.2 ex

25.11.2008

Președinte:Sorin Drăguț
Judecători:Sorin Drăguț, Costinela Sălan, Paraschiva Belulescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 898/2008. Curtea de Apel Craiova