Obligație de a face. Decizia 906/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.906
Ședința publică din 7 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta REGIA AUTONOMĂ - REGISTRUL AUTO ROMÂN, cu sediul în B, sector 1, calea nr.391, împotriva sentinței civile nr.59/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în B, nr.1, bloc 20 B,.74, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5.10.2009 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 7.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului privind conflictul de drepturi de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției Comerciale și contencios Administrativ a Tribunalului Brăila sub nr.1751/113/4.07.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Regia Autonomă - Registrul Auto Român pentru ca aceasta să fie obligată să îi elibereze o serie de acte necesare în rezolvarea litigiului având ca obiect contestația împotriva deciziilor de reîncadrare și de suspendare a contractului său individual de muncă. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune morale echivalente cu salariul și indemnizațiile cuvenite de la data de 2.11.2007, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, pentru a le pune la dispoziția instanței în judecarea dosarului nr- al Tribunalului Galați, a solicitat pârâtei să îi elibereze cererile de achitare diferență salariu, să i se elibereze fișa fiscală pe anul 2007, dovada efectuării instructajului de protecție a muncii la reluarea activității, dovadă din care să rezulte prejudiciul pe care pârâta consideră că i l-a creat și pentru care a formulat plângere penală, copie a contractului de muncă, justificarea sumei aflate pe cardul de salariu și copie de pe pontajul pe perioada 25.02.2008-3.03.2008, însă pârâta nu a răspuns acestor cereri.
În dovedirea celor susținute reclamantul a depus copie de pe cereri și recipisele poștale.
Pârâta a formulat ntâmpinare prin care s-a apărat arătând că informațiile solicitate nu sunt informații de interes public, că acțiunea este lipsită de interes, iar situația de fapt prezentată de reclamant nu corespunde realității.
La rândul său a depus ca probă înscrisuri.
Prin încheierea din data de 31.10.2008 Secția Comercială și Contencios Administrativ a Tribunalului Brăilaa dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea dosarului spre competentă soluționare Secției Civile a aceluiași tribunalul, unde cererea a fost înregistrată sub nr.2921/113/13.11.2008.
În fața acestei instanțe reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că cere ca pârâta să fie obligată să îi elibereze actele solicitate, respectiv fișa fiscală pe anul 2007, copia pontajului pentru perioada 25.02.2008-03.03.2008, dovada efectuării instructajului de protecție a muncii la reluarea activității și precizarea prejudiciului pe care pârâta consideră că i l-a produs și pentru care a formulat plângeri penale, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința Civilă nr. 59/2009 Tribunalul Brăilaa admis acțiunea așa cum a fost precizată de reclamant și obligat-o pe pârâtă să elibereze reclamantului următoarele acte: fișa fiscală a reclamantului pe anul 2007, dovadă privind prezența la serviciu a acestuia în perioada 25.02.2008-3.03.2008, dovada efectuării instructajului de protecție a muncii la reluarea activității și dovadă din care să rezulte prejudiciul pentru care pârâta a formulat plângerile penale împotriva reclamantului. A respins ca nefondată cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
În motivare instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost salariat al pârâtei Regia Autonomă - Registrul Auto Român.
Așa cum reiese din decizia civilă nr.386/28.05.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr- și depusă în copie la dosarul -, între cele două părți există un litigiu având ca obiect contestația formulată de reclamant împotriva deciziei nr.1694/2007 prin care pârâta a dispus concedierea lui.
În vederea soluționării acestui litigiu reclamantul a solicitat pârâtei eliberarea unor acte și comunicarea unor date, dar aceasta nu a răspuns demersurilor lui, apreciind că nu este vorba despre informații de interes public.
În concret, potrivit acțiunii precizate, reclamantul solicită pârâtei să îi elibereze actele solicitate, respectiv fișa fiscală pe anul 2007, copia pontajului pentru perioada 25.02.2008-03.03.2008, dovada efectuării instructajului de protecție a muncii la reluarea activității și precizarea prejudiciului pe care pârâta consideră că i l-a creat și care justifică plângerile penale formulate de aceasta.
Potrivit art.40 lit.h Codul muncii, angajatorului îi revine obligația de a elibera, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Întrucât reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei și este în litigiu cu aceasta, instanța constată că are interes să solicite pârâtei eliberarea actelor vizând activitatea sa de salariat, iar pârâta are obligația să se conformeze dispoziției legale citate și să îi elibereze actele solicitate.
Pentru considerentele expuse urmează să admită acțiunea așa cum a fost precizată, în sensul că va obliga pe pârâtă să elibereze reclamantului fișa fiscală a acestuia pe anul 2007, dovadă privind prezența sa la serviciu în perioada 25.02.2008-3.03.2008, dovada efectuării instructajului de protecție a muncii la reluarea activității și dovadă din care să rezulte prejudiciul pentru care a formulat plângerile penale împotriva reclamantului.
Cât privește însă cheltuielile de judecată pretinse de reclamant, instanța a respins cererea ca nefondată, întrucât acesta nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta solicitând modificarea ei și respingerea acțiunii ca lipsită de interes, iar în subsidiar ca nefondată.
În motivare a arătat că în mod greșit acțiunea formulată de reclamant a fost calificată drept litigiu de muncă, iar instanța i-a dat posibilitatea reclamantului să-și modifice cererea după prima zi de înfățișare, respectiv după ce s-a dispus declinarea competenței de către Secția comercială și contencios administrativ către secția civilă.
Instanța de fond nu a pus în discuția părților excepția lipsei de interes invocată de pârâtă și nu a analizat apărările și probele administrate de aceasta.
Consideră că actele solicitate nu aveau nici o legătură cu obiectul dosarului nr- și puteau fi solicitate direct în respectivul dosar, potrivit dispozițiilor codului d e procedură civilă, nefiind necesară formularea unei acțiuni.
De asemenea consideră că în mod greșit a fost obligată să predea angajatului copie de pe plângerea penală, precum și de pe probele pe care le-a anexat plângerii formulate împotriva acestuia pentru fapte în legătură cu serviciul, întrucât nu există nici un temei legal pentru aceasta, iar cercetarea penală are rolul de a stabili dacă s-a săvârșit o infracțiune și dacă există sau nu prejudiciu.
Mai arată că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. h din Codul muncii, considerând că doar anumite documente pot fi eliberate.
De asemenea susține că motivarea instanței de fond nu este clară și nu conduce în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
Intimatul a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului Brăila este legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a apreciat instanța de fond că litigiul dintre un salariat și angajatorul său, având ca obiect cererea de eliberare a unor înscrisuri care să ateste fapte care au legătură cu modul de executare a contractului individual de muncă este un conflict de drepturi de competența instanțelor civile specializate în dreptul muncii.
Referitor la modificarea acțiunii, curtea reține că într-adevăr aceasta poate fi făcută până la prima zi de înfățișare. Însă, potrivit art. 132 alin. 2 Cod procedură civilă, cererea nu se socotește modificată și nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță:
2. când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii;
În speță reclamantul a înțeles să-și restrângă pretențiile inițiale, în consecință cererea sa nu poate fi considerată o modificare a acțiunii.
Interesul acțiunii formulate de reclamant a fost analizat de instanța de fond, acesta în mod corect reținând că salariatul are interes să solicite pârâtei eliberarea oricăror acte ce vizează activitatea sa de serviciu.
De asemenea, potrivit art. 40 lit.h Codul muncii, angajatorului îi revine obligația de a elibera, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Legiuitorul nu arată în mod limitativ care sunt documentele care trebuie eliberate, prevăzând sintagma "toate documentele", ca urmare angajatorul are obligația să elibereze orice document solicitat, cu condiția ca actele sau faptele atestate să fie reale și să aibă legătură cu raporturile de muncă.
În speță reclamantul a solicitat acte care au legătură cu calitatea de salariat a sa, iar pârâta nu a făcut nici o dovadă în fața instanței de fond că i le-a înmânat.
Referitor la prejudiciul suferit din culpa reclamantului, curtea consideră că atât timp cât angajatorul a formulat diverse plângeri penale și este în litigiu cu reclamantul de peste doi ani, acesta are dreptul să fie informat despre cuantumul prejudiciului pe care unitatea consideră că i l-a produs prin activitatea desfășurată în calitate de salariat al regiei.
În consecință, constatând că hotărârea Tribunalului Brăila este legală și temeinică, iar din motivarea ei rezultă considerentele avute în vedere la pronunțarea acesteia, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta REGIA AUTONOMĂ-REGISTRUL AUTO ROMÂN, cu sediul în B, nr.391 A, sector 1, împotriva sentinței civile nr.59/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 7 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
- -
Grefier
-
Red./6.11.2009
Dact./4 ex/12.11.2009
FOND: - Asis.jud.-
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
