Obligație de a face. Decizia 932/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 932
Ședința publică din 14 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Ion Graur
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor Președinte Secție Civilă
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva deciziei civile nr. 226 din 26.06.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, privind pe pârâții intimați și, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat reclamanta recurentă și mandatar, lipsă pârâții intimați și.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, mandatarul reclamantei recurente depune la dosar concluzii scrise, împreună cu un set de acte și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5608/28 iunie 2007 pronunțată în dosar nr- a fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect obligație de a face formulată de reclamanta reprezentată prin mandatar ales în contradictoriu cu pârâții și.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut următoarele: printr-un proces verbal încheiat sub forma înscrisului sub semnătură privată și datat 27.10.1993, reclamanta și autorul pârâților, defunctul recunosc dobândirea sub durata căsătoriei lor a unor bunuri mobile și imobile, corporale și necorporale, menționate expres.
Prin actul de partaj voluntar invocat de reclamantă, încheiat sub forma înscrisului sub semnătură privată și datat 12.09.2005, reclamanta și autorul pârâților, defunctul, fost soț al reclamantei, au convenit ca, în urma desfacerii căsătoriei lor, anumite bunuri mobile indicate explicit să rămână reclamantei respectiv ca numitul să plătească reclamantei suma de 300 DM, reprezentând contravaloarea unui autoturism marca "Lada" și 50% din valoarea capitalului firmelor "" și "".
Prin nr. 4032/27.06.2000 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr. 3743/2000 s-a dispus partajarea bunurilor comune ale celor doi foști soți, reclamanta și defunctul, în sensul că au fost incluse în masa bunurilor comune următoarele: părțile sociale ale, în valoare de 675.515.256 lei vechi și ratele aferente cotei de 1/2 din imobilul situat în A,-, în valoare de 2.600.000. lei vechi; s-a dispus partajarea bunurilor comune prin atribuirea la reclamantă a contravalorii ratelor aferente imobilului și a unei sulte de 335.157.628 lei vechi și la defunctul a părților sociale ale, în valoare de 675.515.256 lei vechi. S-a mai dispus respingerea cererii de includere în masa bunurilor comune a cotei de 1/2 din imobilul înscris în nr. 20308 A; s-a luat act de renunțarea reclamantei la includerea în masa bunurilor comune a acțiunilor deținute la
Părțile au depus cele două înscrisuri sub semnătură privată anterior menționate (proces verbal și actul de partaj voluntar) cu ocazia soluționării apelului declarat împotriva de partaj.
Prin cererea de aderare la apel s-a solicitat în mod expres de către excluderea din bunurile comune a părților sociale deținute la
Prin decizia civilă nr. 1549/17.12.2001 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 3699/A/2001 a fost admis apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 4032/27.06.2000 pronunțată de Judecătoria Arad, precum și cererea de aderare la apel a numitului în sensul că au fost incluse în masa bunurilor de împărțit și 20 de oi iar valoarea ratelor pentru imobilul din A,- este de 9.000.000.lei vechi, respectiv a fost respins capătul de cerere privind includerea în masa bunurilor comune a părților sociale deținute la În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că părțile au încheiat un act de partaj pentru părțile sociale deținute la, astfel că acestea nu vor mai fi incluse în masa bunurilor partajate judiciar.
Toate hotărârile pronunțate ulterior în privința partajului mențin dispozițiile deciziei civile nr. 1549/17.12.2001 pronunțată de Tribunalul Arad, cu excepția deciziilor civile nr. 11/F/20.10.2004 și nr. 37/F/23.11.2004 pronunțate de C de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. 5336/C/2004.
Prin decizia civilă nr. 11/F/20.10.2004 pronunțată în dosar nr. 5336/C/2004, Curtea a admis contestația în anulare declarată împotriva deciziei prin care, anterior, în recurs a fost menținută decizia Tribunalului Arad privind partajul.
Pe cale de consecință, s-a procedat la rejudecarea recursului.
Prin decizia civilă nr. 37/F/23.11.2004 pronunțată de C de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. 5336/C/2004 a fost modificată în parte decizia civilă nr. 1549/17.12.2001 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 3699/A/2001, în sensul că a fost respinsă cererea de aderare la apel numitului ( adică cererea prin care se solicita excluderea din bunurile comune a părților sociale deținute la L ) și au fost menținute celelalte dispoziții ale acestei decizii, cele privitoare la includerea în masa bunurilor comune a 20 de oi și la reactualizarea ratelor pentru imobil. În motivarea acestei decizii Curtea arată în mod expres că Tribunalul a apreciat greșit atunci când a exclus din bunurile comune părților sociale deținute la, că acel act de partaj se dorește a fi valorificat în cauză dar că nu poate, singur, să pună capăt stării de coproprietate deoarece nu a avut loc un partaj judiciar sau unul voluntar dar încheiat sub forma înscrisului autentic.
Hotărârile ulterioare acestei decizii nu au adus modificări în privința modului de partajare a bunurilor.
Din examinarea tuturor acestor hotărâri și a motivărilor aferente, prima instanță reține că procedura de partaj a fost finalizată pe cale judiciară și nu pe calea unui partaj voluntar încheiat sub forma actului autentic care să includă toate bunurile comune, că în masa bunurilor au fost incluse și părțile sociale deținute la la valoarea și modul de atribuire stabilit prin sentința civilă nr. 4032/27.06.2000 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr. 3743/2000,respectiv că partea care dorește executarea silită a dispozițiilor privind partajul are la dispoziție procedura de investire cu formulă executorie prev. de art. 374-376.pr.civ. și cea a executării silite.
În raport de soluția și motivarea deciziei civile nr. 11/F/20.10.2004 pronunțată în dosar nr. 5336/C/2004 de T,prima instanță a apreciat că reclamanta nu poate solicita o "executare silită" în baza actului de partaj ci în baza hotărârilor judecătorești expuse, că titlul ei îl reprezintă sentința civilă nr. 4032/27.06.2000 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr. 3743/2000, definitivă prin decizia civilă nr. 1549/17.12.2001 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 3699/A/2001 și irevocabilă prin decizia civilă nr. 37/F/23.11.2004 pronunțată de C de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. 5336/C/2004.
Partajul judiciar realizat de o manieră irevocabilă exclude orice formă de partal voluntar, cu atât mai mult cu cât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă (decizia civilă nr. 37/F/23.11.2004 pronunțată de C de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. 5336/C/2004) se arată expres că acel partaj voluntar invocat de reclamantă nu a dus la sistarea coproprietății, raportat la nerespectarea cerințelor formale ale înscrisului.
În aceste condiții, solicitarea reclamantei de obligare a pârâților, succesori ai numitului la depunerea originalului actului de partaj voluntar, în vederea investirii cu formulă executorie, apare ca fiind lipsită de interes și urmează a fi respinsă.
Cererea de investire a acestui înscris este nefondată față de prev. art. 376.pr.civ. potrivit cărora se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege. Actul de partaj invocat nu are calitatea de înscris susceptibil de a fi investit întrucât este întocmit sub forma unui înscris sub semnătură privată, având un caracter ad probationem iar problematica partajului a fost soluționată judiciar.
Împotriva acestei sentințe în termen legal formulat apel reclamanta, cu motivarea că în mod greșit și fără a pune în prealabil în discuția părților, prima instanță a respins acțiunea pe calea excepției autorității de lucru judecat.
În realitate, actul de partaj convențional nu a fost dezbătut în instanțele anterioare, iar autoritate de lucru judecat nu există deoarece nu s-a dispus asupra dividendelor aferente de la firma SC "" SRL
Pârâtul prin avocatul său ales a depus concluzii scrise, solicitând respingerea acțiunii, iar pârâta deși legal citată nu s-a prezentat la judecată și nu a formulată apărări în scris.
Prin decizia civilă nr. 226 din 26 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, a fost respins apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe, reținându-se că, prima instanță nu a soluționat cauza pe excepția autorității de lucru judecat întrucât nu a reținut în considerentele hotărârii pronunțate incidența dispozițiilor art. 1201 cod civil și art. 166 Cod procedură civilă și nici faptul că instanțele anterioare s-ar fi pronunțat asupra cererii de obligare a pârâților la predarea actului de partaj în original.
Acțiunea reclamantei care privea investirea cu formulă executorie a respectivului act de partaj, după depunerea lui de către pârâți a fost respinsă ca nefondată, reținându-se în mod corect ca un asemenea înscris sub semnătură privată nu poate fi investit cu formulă executorie potrivit art. 376 Cod procedură civilă și că partajul judiciar realizat anterior exclude orice formă de partaj voluntar.
Instanța de apel a mai constatat că din probele administrate nu rezultă că pârâții sunt în posesia respectivului înscris pentru a fi incidente dispozițiile art. 174 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei civile sus amintite, reclamanta a declarat recurs, înregistrat sub nr- din 14.08.2008 la Curtea de APEL TIMIȘOARA, criticând hotărârile pronunțate anterior pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea acestora, în sensul admiterii acțiunii introductive.
Din motivele de recurs, se reține că în mod greșit instanțele anterioare nu au solicitat de la pârâți actul original de partaj voluntar încheiat între reclamantă și fostul ei soț decedat, pentru a putea fi investit cu formulată executorie și pus în executare.
Că acel act este producător de efecte juridice și exprimă voința foștilor soți de la data de 12.09.1995, data încheierii actului respectiv, iar instanțele anterioare aveau obligația să solicite acel act, iar în caz de refuz, copia actului să țină loc de original, dispunându-se investirea sa cu formulă executorie.
Recurenta a mai susținut că în situația existenței unui partaj convențional, este exclus partajul judiciar, că împotriva voinței sale este obligată să rămână în coindiviziune, neputându-se bucura de prerogativele dreptului său de proprietate.
Analizându-se motivele de recurs, decizia atacată, hotărârea primei instanțe, actele și probele de la dosar, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 5,6 și 9. pr. civ. se constată că recursul de față nu este întemeiat, deoarece hotărârea atacată este temeinică și legală, în motivele de recurs, recurenta a reluând motivele de apel.
În mod corect instanțele au reținut că între recurentă și a avut loc un proces de partaj în care s-a încercat valorificarea acelui act de partaj voluntar.
De asemenea, instanțele în mod corect au reținut că obligația de a prezenta actul de partaj în original în scopul investirii lui de către instanța de judecată, cu formulă executorie, este neîntemeiată, întrucât doar o hotărâre judecătorească sau alte hotărâri și înscrisuri pot fi investite cu formulă executorie.
În categoria alte înscrisuri care pot fi investite cu formulă executorie de către instanța de judecată, nu se încadrează înscrisurile sub semnătură privată dintre două părți.
Actul intitulat "partaj voluntar", ar fi trebuit consfințit printr-o hotărâre judecătorească. Bunurile comune ale părților s-au împărțit prin sentința civilă nr. 3884 din 23.09.2003 a Judecătoriei Arad, definitivă și irevocabilă.
În acest dosar, s-a invocat și acest act de partaj voluntar, dar deoarece părțile nu au înțeles să-l valorifice, instanța de judecată a hotărât în baza probelor administrate asupra cererii de împărțire a bunurilor comune.
Față de cele de mai sus, recursul de față apare ca neîntemeiat, urmând să fie respins ca atare, menținându-se hotărârile pronunțate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva deciziei civile nr. 226 din 26.06.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, privind pe pârâții intimați și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 14 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 05.11.2008
Tehnored. 2 ex./05.11.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Ion GraurJudecători:Ion Graur, Erica Nistor, Maria Lăpădat
