Obligație de a face. Decizia 937/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR- - contestație în anulare-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE NR.937
Ședința publică de la 13 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - - - -
*****
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulate de contestatorii și împotriva deciziei civile nr. 534 din 11 iunie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, -, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit contestatorii și, reprezentați de avocat, intimații, -,.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că prin Serviciul registratură, intimații au depus întâmpinare, după care;
Instanța a procedat la comunicarea întâmpinării depuse de intimați, către apărătorul contestatorilor și a lăsat cauza la a doua strigare, pentru observarea acesteia.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra contestației.
Avocat, pentru contestatori, a arătat că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate. A precizat că instanța de recurs, în paginile 6 și 7 din hotărâre, face referire la faptul că, motivele formulate de recurenții reclamanți vizează, în esență, 4 aspecte, la care instanța dă un răspuns comun în paginile 8 și 9 din hotărâre, răspuns ce nu vizează toate criticile, ci doar aplicabilitatea dispozițiilor art.1336 Cod civil.
A solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei civile atacate și fixarea unui nou termen pentru rejudecarea recursului și analizarea tuturor motivelor de recurs.
CURTEA:
Prin sentința civilă 6061/21.09.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr-, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și -, împotriva pârâților, - și în contradictoriu cu chemata în garanție.
Au fost obligați pârâții în solidar, la plata a 20.043,38 lei, urmând ca suma să fie reactualizată în funcție de indicele de inflație de la data de 12.08.2004 și până la data plății efective.
Au fost respinse cererile având ca obiect obligarea pârâților la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Tg. J,-, jud. G, obligarea pârâților la plata sporului de valoare al imobilului și la plata cheltuielilor de judecată.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâții și -, împotriva persoanei chemate în garanție.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că se impune modificarea sentinței și obligarea pârâților să le transmită dreptul de proprietate asupra imobilului, iar în subsidiar modificarea în parte a sentinței și obligarea în solidar a pârâților la 5000 lei, reprezentând sporul de valoare și la plata cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond.
Prin decizia civilă nr.8 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, au fost admise apelurile declarate de apelanții reclamanți AL și, împotriva sentinței civile 6061/21.09.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr-.
S-a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a admis în parte și capătul de cerere referitor la sporul de valoare al imobilelor și obligați pârâții în solidar, la 5000 lei cu acest titlu.
A fost menținut restul dispozițiilor sentinței.
Au mai fost obligați intimații pârâți, în solidar, la 1691 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanții reclamanți.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal au declarat recurs ambele părți, susținând că sunt nelegale.
Prin decizia civilă nr. 534/11 iunie 2008 Curtea de APEL CRAIOVAa respins ca nefondate recursurile formulate de reclamanții, și pârâții, - împotriva deciziei civile nr. 8 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 8311/318/200, în contradictoriu cu intimata chemată în garanție.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:
Instanțele au fost investite de reclamanții și cu o acțiune în obligație de a da, în principal, respectiv de transmitere a dreptului de proprietate asupra imobilului compus dintr-un teren în suprafață de 60. situat în intravilanul Municipiului Tg. J,-, precum și a imobilului tip clădire, compus din depozit și baie la parter, birou, două terase, secretariat și baie la etaj, construită din bolțari și BCA, acoperită cu țiglă, iar în subsidiar, să fie obligați pârâții la plata în solidar a sumei de 19.000 lei, actualizată, cu titlul de daune compensatorii, la plata cheltuielilor făcute de reclamanți pentru autentificarea contractului de vânzare - cumpărare a imobilului, cât și a sporului de valoare a acestui imobil.
Acest imobil a figurat inițial în patrimoniul SC SRL Tg. J și a fost vândut pârâtului prin contractul de vânzare - cumpărare nr.1993/5 octombrie 2001 de către, administrator și asociat unic.
Ulterior, același imobil a fost înstrăinat prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 5140/12.08.2004 de câte pârâții și -, către reclamanții și.
Prin sentința civilă nr.88 din 27 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost deschisă procedura de reorganizare a SC SRL Tg J, iar prin sentința civilă nr.296/7 septembrie 2004, fost antrenată răspunderea patrimonială a administratorului SC SRL, situație în care lichidatorul judiciar a desemnat SC EXPERT SA Tg. J care a solicitat anularea contractului de vânzare - cumpărare nr.1993/2001.
Prin decizia nr.1221/16.06.2005 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.322/F/2/2005, a fost anulat contractul nr.1993/2001 și s-a dispus readucerea în patrimoniul societății a imobilului teren și construcție, ce face obiectul prezentului litigiu.
Prin sentința civilă nr. 757/26.09.2006, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.109/3/F/2003, la cererea lichidatorului SC EXPERT SA pentru debitoarea SC SRL, a fost constatată si nulitatea contractului de vânzare - cumpărare nr.5140/2004 încheiat între părțile din prezentul litigiu, fără a se dispune repunerea părților în situația anterioară.
Imobilul din litigiu ajunge din nou în proprietatea pârâților, fiind adjudecat de aceștia prin actul nr.19/2007, în urma licitației organizată la 28.03.2007 la biroul lichidatorului judiciar.
Ca urmare a cestei situații, reclamanții inițiază prezentul demers judiciar, solicitând în principal obligarea pârâților la transmiterea imobilului din litigiu printr-un nou contract, iar în subsidiar, pretenții, astfel cum au fost defalcate.
S-a reținut că instanțele au interpretat corect, prin constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr.5140/2004, că părțile se găsesc în situația în care nu s-ar fi încheiat niciodată vreo convenție între ele, conform principiului privind retroactivitatea efectelor nulității potrivit căruia, nulitatea produce efecte și pentru trecut.
Acest principiu decurge din principiul legalității, în sensul că restabilirea legalității încălcată la încheierea actului juridic civil, impune înlăturarea efectelor produse în temeiul actului respectiv.
Ca efect al principiului retroactivității efectelor nulității, apare necesitatea restabilirii situației anterioare ( repunerii în situația anterioară ), regulă conform căreia, tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât, părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act nu s-ar fi încheiat.
Cum imobilul - obiect al litigiului, a ieșit din patrimoniul reclamanților recurenți, corect au apreciat instanțele că li se cuvine să fie restituit prețul plătit, cheltuielile pentru autentificarea contractului și prețul reprezentând sporul de valoare al imobilului.
Aceste pretenții au fost stabilite ca urmare a efectelor nulității actului juridic, nefiind incidente în speță dispozițiile legale ce reglementează evicțiunea, procedură ce presupune existența unui contract valabil încheiat.
Garanția pentru evicțiune ( art. 1336 cod civil și următoarele ) este una din obligațiile vânzătorului ce rezidă în faptul că el trebuie să facă tot ce-i stă în putință pentru a asigura cumpărătorului stăpânirea liniștită și utilă a lucrului vândut.
În speța dedusă judecății nu mai există asemenea obligație în sarcina pârâților, întrucât nu mai există nici un contract, situație în care critica privind înlăturarea de către instanțe a aplicabilității acestor dispoziții, este neîntemeiată și urmează a fi înlăturată.
Nu se poate dispune nici anularea actului de adjudecare prin care pârâții au redobândit imobilul din litigiu, întrucât instanțele nu au fost învestite cu o astfel de cerere pentru a se putea cenzura legalitatea licitației. Nici nu pot fi obligați pârâții recurenți la transmiterea proprietății către reclamanți după derularea licitației, întrucât nu a existat o convenție în acest sens.
Cum pârâții au recunoscut prin întâmpinări pretențiile reclamanților, corect instanța de fond a respins petitul privind cheltuielile de judecată în baza art. 275 Cod civil, așa încât, nici această critică nu a fost primită.
A fost respinsă ca neîntemeiată și critica privind obligarea pârâților la suportarea prețului reprezentând sporul de valoare adus imobilului, temeiul legal al acestuia fiind răspunderea contractuală din dreptul comun.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare recurenții reclamanți și, solicitând anularea deciziei pronunțate și rejudecarea recursului.
În motivarea contestației arată că instanța de recurs, respingând recursul, a omis din greșeală să cerceteze toate motivele de recurs invocate, astfel:
În speță, contestatorii arată că instanța de recurs a reținut că în esență recursul ar viza 4 aspecte, cărora li s-a dat un răspuns comun, iar acest răspuns nu vizează toate criticile, ci numai aplicabilitatea disp. art. 1336 Cod civil.
Astfel, prin motivele de recurs se invoca faptul că pârâții au adjudecat imobilul în litigiu cu prețul dobândit de la reclamanți și, în atare situație, subzistă garantarea cumpărătorilor de bună credință împotriva oricărei evicțiuni în ciuda desființării actului, astfel că pârâții și-au asumat o obligație de a face potrivit art. 1073 Cod civil, prin care s-au obligat de a constitui dreptul de proprietate și de a asigura posesia imobilului pentru care au primit prețul, preț folosit la redobândirea bunului.
De asemenea, s-a mai criticat ca instanța nu a stabilit corect raporturile juridice dintre părți, în condițiile în care părțile au înțeles să mențină convenția juridică de vânzare cumpărare încheiată în anul 2004, de vreme ce nu s-a restituit prețul, acesta fiind folosit la redobândirea bunului.
S-a mai invocat incidența în cauză a disp. art. 1339 Cod civil, potrivit cărora vânzătorul nu se poate sustrage în nici un mod de la obligația de garanție contra evicțiunii, dacă aceasta provine dintr-un fapt personal al său, mai exact orice act sau fapt anterior vânzării dar tăinuit față de cumpărător, cum este cazul în speță, întrucât vânzătorii știau că fusese deschisă procedura falimentului iar vânzarea inițială și actul subsecvent erau susceptibile de anulare.
Arată în final că, în susținerea recursului s-au invocat mai multe texte de lege, ce constituie motive distincte de recurs, respectiv critici de nelegalitate a hotărârii recurate și că acestea nu au fost analizate ca atare și nu s-au adus argumente juridice pentru înlăturarea lor.
Invocă în drept disp. art. 318 teza II Cod procedură civilă.
Contestația în anulare de față este nefondată și se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit disp. art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Contestația în anulare, în temeiul tezei II din art. 318 Cod procedura civila, nu este fondată în cazul în care instanța de recurs a grupat argumentele folosite de recurent și a apreciat că discutarea și aprecierea unui motiv de casare face inutilă cercetarea altor motive subsumate celui analizat, răspunzându-se recursului printr-un considerent comun.
In cauza, recurentii reclamanti critica solutia de respingere in prima instanta si mentinuta in apel, pronuntata asupra cererii prin care se solicita in principal, obligarea paratilor la transmiterea proprietatii asupra imobilului in litigiu.
In speta, se constată că instanța a analizat motivul de recurs de modificare invocat de recurenti incadrat in disp. art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, transand problema de drept ridicata in recurs, in sensul ca: in mod corect instantele anterioare au stabilit aplicabilitatea in speta a principiului retroactivitatii efectelor nulitatii actului juridic si neaplicabilitatea in cauza a disp. art. 1336 si urm Cod civil privind raspunderea pentru evictiune a vanzatorului.
Instanta de recurs stabilit totodata, ca urmare a constatarii nulitatii contractului de vanzare cumparare, inexistenta vreunei obligatii contractuale a paratilor si faptul ca restituirea prețului plătit, a cheltuielilor pentru autentificarea contractului și sporul de valoare al imobilului -se cuvin reclamantilor, ca efecte ale nulității actului juridic, restabilindu-se astfel situatia anterioara.
De asemenea, instanta de recurs, a mai retinut ca pârâții nu pot fi obligați la transmiterea proprietății către recurentii reclamanți după derularea licitației, cu motivarea ca nu exista o convenție în acest sens, deci in continutul careia sa existe corelativ si dreptul recurentilor de a dobandi silit indeplinirea acesteia.
Stabilirea acestor coordonate de baza și rezolvarea problemei de drept supusa discutiei, a făcut inutilă cercetarea celorlalte sustineri ale recurentilor, respectiv interpretarea unor dispozitii legale socotite din inaplicabile in cauza, întrucât acestea din urmă erau - prin natura lor -, subsumate criticii principale analizate și pe care doar o sprijineau, nefiind practic motive de recurs de sine statatoare.
Întrucât instanța de recurs este în drept să sistematizeze motivele de recurs, in masura in care exista mai multe motive din cele prev de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedura civila, sa grupeze argumentele folosite de recurenti pentru o analiza logica si rationala a caii de atac și să aprecieze care din motivele de recurs este determinant pentru lămurirea raporturilor juridice dintre părți, iar discutarea și rezolvarea acestui motiv face inutilă cercetarea motivelor subsumate si a celorlalte argumente prezentate, răspunzându-se recursului prin considerente comune, se apreciaza că cererea in contestatie in anulare de fata nu întrunește condițiile cerute de art. 318 teza II Cod procedura civila.
Față de aceste considerente, contestația în anulare formulata de recurentii reclamanti și împotriva deciziei civile nr. 534 din 11 iunie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, -, se va respinge ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii și împotriva deciziei civile nr. 534 din 11 iunie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, -,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 noiembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
2 ex./12.12.08
Tehn.red.
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tatiana Rădulescu, Maria Cumpănașu
