Obligație de a face. Decizia 937/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 937/R/2009
Ședința publică din data de 7 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 3: Laura
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienta împotriva deciziei civile nr. 18 pronunțată la data de 13 ianuarie 2009 de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-, privind și pe intimata BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, având ca obiect litigiu de muncă - obligația de a face - rectificare mențiuni CM
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recvizuientei - avocat G și reprezentantul intimatei - consilier juridic.
Procedura de citare este realizată.
Revizuirea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că intimata a formulat întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 2 aprilie 2009. I se comunică reprezentantului revizuientului un exemplar al acestui înscris.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri în probațiune de formulat.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Reprezentantul revizuientei solicită admiterea cererii întrucât instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unor capete de cerere, fiind incident motivul prevăzut de art. 322 pct. 2.proc.civilă.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea ca nefondată a acestei cereri, susținând întâmpinarea formulată. Cu privire la cheltuielile de judecată își rezervă dreptul de a le solicita pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin Decizia civilă nr. 18/13.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosar nr- s-a admis recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1398 din 1 septembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei împotriva pârâtei BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA. și în consecință: dispune rectificarea carnetului de muncă al reclamantei în sensul că înlătură înscrierea de la poziția nr. 79. S-au respins celelalte capete de cerere din acțiune.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că reclamanta a fost salariată a Băncii Comerciale Române - Sucursala Județeană C, în funcția de manager relații corporate.
Instituția pârâtă a inițiat modificarea contractului individual de muncă al reclamantei, sens în care s-a redactat Actul adițional nr.8/17 iulie 2007, prin care se schimba "felul muncii" urmând ca funcția reclamantei să fie aceea de consilier client - microîntreprinderi (9-dosar de fond).
Reclamanta nu a semnat acest act adițional, astfel că în realitate, modificarea contractului de muncă nu s-a produs.
La data de 28 septembrie 2007, reclamanta și-a prezentat demisia din funcția deManager relații corporatesolicitând încetarea relațiilor de muncă, începând cu data de 15 oct.2007 în temeiul art.79 muncii (38 -dosar de fond). S-a întocmit ulterior și Nota de lichidare în care, la funcția reclamantei s-a făcut aceeași mențiune: manager relații corporate.
În baza demisiei reclamantei, s-a emis Ordinul Președintelui Executiv al Băncii Comerciale Române - SA nr.1953 din 12 oct.2007 prin care se dispune ca "doamnei -consilier client microîntreprinderi- la Sucursala T începând cu data de 16 octombrie 2007 îi încetează contractul individual de muncă conform art.79 alin.1 din Codul muncii (5 dosar de fond).
Încetarea activității s-a înscris în cartea de muncă a contestatoarei la poz.80 (16 dosar de fond).
La poziția 79 în cartea de muncă a contestatoarei s-a făcut mențiunea schimbării funcției în consilier client microîntreprinderi (la poz.78 funcția fiind cea de manager relații corporate 15) iar la rubrica "nr.și data actului în baza căruia se face înscrierea" s-a făcut mențiunea "adițional nr.9/17 iulie 2007".
Acest act nu a fost prezentat în instanță și nu s-a făcut dovada semnării lui de către reclamantă. Unica încercare de modificare consensuală a contractului de muncă a reclamantei a reprezentat-o actul adițional nr.8/17 iulie 2007, pe care însă, reclamanta nu a semnat-o așa cum s-a arătat mai sus și nici nu a avut vreo eficiență, reclamanta continuându-și activitatea, în același post și aceleași atribuții de serviciu.
În consecință, mențiunea din cartea de muncă a reclamantei sub nr.79 nu are nici un temei, acțiunea sub acest aspect fiind întemeiată.
Cât privește celelalte petite, referitoare la modificarea temeiului juridic al încetării relațiilor de muncă ale reclamantei din art.79 alin.1 în art.65 Codul muncii ca urmare a desființării postului și respectiv plata unor sume compensatorii conform contractului colectiv de muncă, acestea sunt neîntemeiate deoarece reclamanta și-a exprimat voința de încetare unilaterală a contractului individual de muncă, prezentându-și demisia iar intimata a acceptat acest act unilateral de voință, emițând ordinul de încetare a relațiilor de muncă conform art.79 alin.1 din muncii, acest ordin fiind prin urmare legal sub aspectul temeiului juridic avut în vedere.
De altfel se constată că prin acțiunea înregistrată la 13 noiembrie 2007 nici nu s-a solicitat anularea Ordinului 1953/2007, emiterea unei alte decizii de încetare a raportului de muncă, pe un alt temei juridic fiind imposibilă.
Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 11 februarie 2009 șiformulată de împotriva deciziei civile nr. 18 pronunțată la data de 13 ianuarie 2009 de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-, privind și pe intimata BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, revizuienta solicită să se admită această cerere, schimbarea în parte a hotărârii atacate și în fond să se admită recursul așa cum a fost formulat cu consecința admiterii în întregime a cererii introductive de instanță, deoarece prin soluționarea recursului, instanța evocând fondul cauzei, nu s-a pronunțat asupra unor capete de cerere, motiv de revizuire prevăzut de art.322 pct.2 pr.civ.
În motivare revizuienta a arătat că instanța de recurs nu a soluționat fondul cauzei, în sensul că nu s-a pronunțat pe cererile acesteia.
În mod judicios a constatat instanța de recurs că reclamanta nu a fost de acord cu modificarea felului muncii și nu a semnat nici un act adițional, dar în mod surprinzător, menține decizia de desfacere a contractului de muncă dintr-un post pe care nu l-a ocupat niciodată, acela de consilier client microintreprinderi.
Deși reclamanta și-a dat demisia din funcția de manager relații corporate, deși nota de lichidare a făcut-o referitoare la același post de muncă, președintele băncii a dispus prin ordin încetarea relațiilor acesteia de muncă din funcția de consilier client microintreprinderi. Acest ordin este lovit de nulitate absolută, pe de o parte, pentru simplul motiv că reclamanta nu a ocupat niciodată această funcție și nu are contract de muncă pe acest post, iar pe de altă parte pentru simplul motiv că niciodată nu a formulat o astfel de demisie, deci neexistând nu putea fi aprobată de președintele băncii.
Deoarece demisia i-a fost aprobată dintr-o funcție pe care nu a ocupat-o niciodată se impunea pe lângă rectificarea mențiunii de la poziția 79 și rectificarea mențiunii de la poziția 80.
Deși din probele administrate în cauză rezultă explicit faptul că a avut loc o reorganizare a activității intimatei, că de exemplu, sucursala Taf ost până la data de 23 iulie 2007 tip A și gradul I, iar după data de 23 iulie a devenit de tip B, că de exemplu, nu mai există postul ocupat de subsemnata în organigrama de după 23 iulie 2007, că în mod nelegal s-au efectuat mențiunile din cartea mea de muncă la poziția 79, practic instanța de apel nu se pronunță dacă prin aceasta a existat sau nu o reorganizare a activității și dacă acel post a mai existat sau nu după 23 iulie.
Față de aceste aspecte, nu s-a pronunțat nici dacă este sau nu îndreptățită la salariile compensatorii, având în vedere că modificările de la poziția 79 au fost efectuate în baza unui act adițional nr.9 care nu exista. Oricum, felul muncii nu putea fi modificat raportat la prevederile art.41 alin.1 lit.c din muncii, decât cu acordul expres al reclamantei, care nu exista. Întrucât nu exista acordul acesteia și nici actul adițional semnat, rezultă ca orice modificare intervenită în contractul de muncă este lovit de nulitate absolută. Mai mult, această modificare trebuia să-i fie adusă la cunoștință raportat la prevederile art.17 alin.4 muncii în termen de 15 zile de la data efectuării ei. Reclamanta a luat la cunoștință de această modificare doar în 2 noiembrie 2007 când i s-a înmânat cartea de muncă. Practic, aceasta ar fi obligată să renunțe la drepturi recunoscute de lege, lucru lovit de nulitate absolută raportat la prevederile art.38 din Codul muncii
Examinând decizia pronunțată în recurs, prin prisma motivului de revizuire invocat întemeiat pe dispozițiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Contrar celor invocate de revizuientă instanța de recurs s-a pronunțat prin Decizia civilă nr. 18/R/2009 din data de 13 ianuarie 2009 (dosar nr-) asupra aspectelor precizate de aceasta, respectiv a menționat expres și argumentat că sunt neîntemeiate capetele de cerere referitoare la modificarea temeiului juridic al încetării relațiilor de muncă ale reclamantei din art. 79 alin. (1) în art. 65 Codul muncii și la plata unor sume compensatorii conform contractului colectiv de muncă.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă se referă la cererea concretă dedusă judecății și nu la argumentele care susțin această cerere, astfel încât pronunțându-se asupra cererilor principale și a celei accesorii, nu se poate susține că nu s-a pronunțat asupra unui lucru care s-a cerut.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 326-327 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de reclamanta împotriva deciziei civile nr.18 din 13.01.2009 a Curții de APEL CLUJ pronunțată în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de reclamanta împotriva deciziei civile nr.18 din 13.01.2009 a Curții de APEL CLUJ pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
Red./Dact.
2 ex./05.05.2009
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja, Laura
