Obligație de a face. Decizia 9400/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9400
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
*****************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Banca Comercială SA, împotriva sentinței civile nr.444/14.04.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect, obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă consilier juridic, precum și intimata reclamantă, personal și asistată de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă, solicită instanței a se acorda un nou termen de judecată pentru a depune înscrisuri cu privire la excepțiile invocate, depune în copie un set de hotărârii pronunțate de instanțele de judecată.
Instanța respinge cererea formulată de consilier juridic.
Întrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat ori alte cereri de formulat, instanța, apreciind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă Banca Comercială SA, solicită instanței admiterea recursului și în principal, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în subsidiar, modificarea sentinței recurată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamant ca prescrisă, ca lipsită de interes sau ca nefondată.; fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata reclamantă, învederează instanței că s-a răspuns la excepțiile invocate, solicitând instanței respingerea recursului ca neîntemeiat; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.444 din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-au espins excepțiile necompetenței Tribunalului O l t, prescripției și lipsei de interes formulate de pârâtă, ca neîntemeiate.
S-a admis cțiunea formulată de eclamanta, împotriva pârâte Banca Comercială Română și s-a luat act de acceptarea ofertei privind lansarea Programului " Retragerea de " și a fost obligată pârâta să emită decizie de încetare a raporturilor de muncă, respectiv a contractului de muncă în baza art. 55 lit. Codul muncii, a reclamantei, în condițiile ofertei Programului Retragerea de.
S-a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 3009/2007.
A fost obligată pârâta la plata compensațiilor prevăzute de Programul Retragerea de în cuantum de l52.835 lei către reclamantă, precum și la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța reținurt următoarele:
În baza art. 137C.civ. instanța, analizând excepțiile invocate, reținut că obiectul cauzei îl constituie constatarea nulității absolute a unei decizii de desfacere a contractului de muncă și acordarea unor drepturi bănești ca măsură de protecție socială, deci un conflict de muncă și ca urmare, în baza art 284 al 2 CM, competența de soluționare revine Tribunalului. De asemenea față de obiectul cererii, a apreciat că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta este neîntemeiată, în cauză fiind incidente dispozițiile art 281 al1 lit c CM, petenta justificând și interesul în formularea prezentei cereri prin solicitarea de a-i fi aplicat acest program și împlicit anularea deciziei de desfacere în baza art. 65 CM.
Pe fondul cauzei a reținut că petenta a fost salariata BCR, iar în cursul anului 2007 formulat cerere de retragere din activitate conform programului "Retragerea de ", program inițiat de pârâtă, invocând motive medicale.
Acest program a fost adresat la data de 01.01.2007 salariaților care în cursul anului 2007 mai aveau între 5 și 7 ani pânâ la pensionare pentru limită de vărstă și nu se încadrează în condițiile pentru pensionare anticipată.
Ulterior,acesta s-a modificat în sensul măririi între 5 și 8 ani pânâ la pensionare.
S-a stabilit că înscrierea în program se face pe baza unei cereri ce se transmite către Direcția Resurse Umane pânâ la data de 30.06.2007 și respectiv 15.07 2007,după modificare.
S-a mai prevăzut că încetarea contractelor de muncă ale salariaților care optează pentru acest program se va face în temeiul art. 55 lit "b" CM.
Prin răspunsul nr 7199./22.08.2007, petentei i s-a comunicat refuzul de a accesa la acest program, motivat de faptul că nu îndeplinește condițiile de a beneficia de prevederile acestui program.
Analizând condițiile prevăzute de acest program precum și modalitatea cum a fost aplicat de pârâtă, instanța a reținut că reclamanta a îndeplinit aceste condiții,respectiv a dovedit afecțiunile medicale care i-ar fi permis să beneficieze de program.
Susținerea pârâtei că cererile de acest fel au fost analizate avându-se în vedere și politica de personal a băncii, necesitatea menținerii anumitor salariați în funcțiile deținute, banca având nevoie în continuare de serviciile anumitor salariați, nu a putut fi reținută având în vedere că reclamantei i s-a desfăcut contractul de muncă conform art 65- 66 CM,ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de aceasta.
S-a apreciat că programul "Retragerea de " trebuie aplicat unitar la nivelul pârâtei cu respectarea dreptului la opțiune al fiecărui angajat și din momentul acceptării se naștea obligația corelativă a părâtei de a proceda la valorificarea cererii de acordare a drepturilor prevăzute de program în mod egal și nediscriminatoriu, conform dispozițiilor art.5 și 39 lit "d" CM. Susținerea pârâtei că petenta nu a justificat cele 90 de zile de CM înainte de termenul limită al ofertei nu poate fi primită deoarece reclamanta a făcut dovada unor afecțiuni cornice probate prin acte medicale ce ar fi condus la posibilitatea încadrării în program.
În acest sens a fost depusă și o recomandare în vederea evaluării capacității de muncă în vederea pensionării pentru invaliditate, recomandare eliberată de medicul specialist. În plus pârâta a aplicat acest program în mod neunitar în condițiile în care a recunoscut că anumiți salariați au beneficiat de derogări de la condițiile impuse de program.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata Banca Comercială Română SA B care a solicitat,în principal,casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță și, în subsidiar, modificarea hotărârii, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca prescrisă, lipsită de interes sau nefondată.
În acest sens, critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea competenței materiale și teritoriale a altei instanțe, întrucât litigiul trebuia calificat ca fiind de natură civilă și în cauză nu sunt incidente normele specifice conflictelor de muncă.
Exercitarea drepturilor care decurg din programul "Retragerea de " nu putea fi calificată ca un litigiu de muncă, fiind un litigiu civil, astfel că revenea competența de soluționare Judecătoriei Sectorului 3
În al doilea motiv de recurs, se arată că în mod netemeinici a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat inițial anularea adresei nr.7199 din 22.08.2007 emisă de recurentă și prin precizare s-a solicitat constatarea nulității deciziei nr.3009 din 10.12.2007, când a încetat contractul individual de muncă al reclamantei, situație în care suntem în prezența a două acte emise de recurentă, iar contestația trebuia făcută în condițiile Codului muncii, de la data comunicării acestor acte.
Instanța nici a argumentat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune în privința nulității deciziei nr.3009/10.12.2007și a încălcat prevederile art. 283 alin.1 lit. a din Codul muncii, în baza căruia cererea în vederea soluționării unui conflict de muncă se pot formula în 30 de zile de la data deciziei unilaterale a an angajatorului privind încetarea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului de muncă, astfel că în raport de data de 22.08.2007 când s-a comunicat neaprobarea cererii la programul "Retragerea de ", cererea de chemare în judecată a fost depusă la 8 ianuarie 2008, în afara termenului de prescripție menționat.
Decizia nr.3009 din 10 decembrie 2007, fost comunicată la 11 decembrie 2007 și s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în baza art. 65 - 66 din Codul muncii, iar reclamanta a contestat-o la data de 18.02.2008, în afara termenului legal menționat anterior, iar în cauză nu sunt incidente prevederilor art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, întrucât nu suntem în prezența unui conflict de muncă.
În mod netemeinic a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de recurentă, în condițiile în car reclamanta nu a contestat decizia în discuție în termenul legal prevăzut în conținutul acesteia și se prezumă că a fost de acord cu încetarea contractului de muncă, situație în care a încercat la instanța de fond să acrediteze ideea că nulitatea deciziei este o consecință firească a primului capăt de cerere al acțiunii.
Întrucât nu s-a constatat o nemulțumire a reclamantei cu privire la măsura luată de angajator, decizia și-a produs efectele, astfel că acțiunea este în principal lipsită de interes, iar în subsidiar, a rămas fără obiect.
În motivul patru de recurs se critică sentința, întrucât considerentele în baza cărora a soluționat fondul cauzei sunt nelegale și netemeinice, în condițiile în care recurenta a informat clar destinatarii ofertei privind programul "Retragerea de ", că în cazurile excepționale în care cererile nu vor fi aprobate, acestea nu vor produse efecte.
În cauză, nu ne aflăm în prezența unei simple oferte, aceasta fiind condiționată de aprobarea cererii, astfel că momentul realizării acordului de voință îl reprezintă momentul aprobării cererii, iar în speță cererea reclamantei nu a fost aprobată de către președintele executiv al BCR.
În aceste condiții, oferta emisă nu poate produce efecte juridice, nefiind îndeplinită una din condițiile impuse, pentru ca reclamanta să poată beneficia de acest program.
Cu atât mai mult, reclamanta nu face dovada unei situații medicale mai deosebite existentă anterior aplicării programului și care să fie dovedită cu acte medicale, iar anterior cererii reclamanta nu avea decât 9 zile de concediu medical, astfel că nu îndeplinea o condiție minimă de eligibilitate pentru aplicarea programului.
Reclamanta nu a făcut nici o dovadă că a fost discriminată și această situație nu poate fi prezumată, iar aprobarea sau respingerea cererilor nu a avut în vedere criterii discriminatorii și pentru constatarea existenței unei forme de discriminare, era obligatorie citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Prin întâmpinare, reclamanta solicită respingerea recursului la neîntemeiat, arătând că ne aflăm în sfera de aplicare a art. 281 din Codul muncii și potrivit art. 284 alin. 2 din același cod, competența de soluționare revine Tribunalului O l t, reclamanta având domiciliul în circumscripția acestuia.
Cu privire la prescripția dreptului la acțiune, arată că rezultă fără nici un dubiu nemulțumirea reclamantei din cererea introductivă inițială, pentru neincluderea sa în programul "Retragerea de ", dar și pentru primirea deciziei de încetare a contractului de muncă, situație în care a exprimat în termeni proprii anularea acesteia, întrucât a solicitat încadrarea în drept a desfacerii contractului de muncă în temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii, astfel că acțiunea a fost formulată în termenul legal.
În aceste condiții, reclamanta justifica un interes, fiind interesată pentru oferta reprezentată de programul "Retragerea de " și cu atât mai mult, arată cu privire la aprobarea președintelui executiv al BCR că aceasta încalcă principiul egalității de tratament prevăzut de art.5 din Codul muncii, iar reclamanta trebuia să beneficieze de salariile compensatorii oferite de angajator.
Se arată că reclamanta îndeplinea toate condițiile pentru a beneficia de această ofertă și a depus acte doveditoare privind starea de sănătate, astfel că solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Recursul se respinge, pentru considerentele care se vor expune:
Din examinarea sentinței prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și, din oficiu, potrivit art. 3041Cod pr. civilă, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite.
Astfel, nu este întemeiată susținerea care se referă la respingerea excepției necompetenței materiale și teritoriale și că acțiunea trebuia calificată ca un litigiu civil, în condițiile în care instanța a apreciat corect că ne aflăm în prezența unui conflict de muncă, așa cum se prevede în art. 248 și 284 ( 2 ) din Codul muncii și art.3, 67 și 68 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Nu se poate reține critica referitoare la existența unui litigiu civil, pentru că exercitarea unor drepturi specifice programului "Retragerea de " ar decurge din lege, act normativ, contract colectiv de muncă sau contractul individual de muncă, în condițiile în care suntem în prezența unui conflict în legătură cu constatarea contractului individual de muncă, respectiv conflict de drepturi, așa cum prevede art. 68 din Legea nr.168/1999.
În speță, a fost corect rezolvată de instanță și excepția prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care chiar la investirea instanței, reclamanta a solicitat să fie obligată recurenta să emită decizie de încetarea Contractului Individual de Muncă prin acordul părților, în temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii, invocând aspecte de nulitate și ulterior a precizat acțiunea la 18.02.2008, în sensul să se constate intervenită convenția părților și să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.3009/10 decembrie 2007.
În acest sens, în mod legal instanța a făcut o aplicare în cauză a prevederilor art. 283 ( 1 ) lit. c din Codul muncii, în baza căruia cererea poate fi formulată " în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate, sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator" și n raport de aceste aspecte, reclamanta justifică interes în formularea cererii sale.
Se poate observa că reclamanta a justificat acest interes, ca o consecință a numeroaselor demersuri efectuate, pentru a beneficia de oferta programului "Retragerea de ", astfel că nu este întemeiată nici susținerea că cererea a rămas fără obiect.
Cu atât mai mult, acest program reprezintă o adevărată ofertă de acordare a unor drepturi bănești, strâns legată de contractul individual de muncă, astfel că sunt incidente în cauză dispozițiile legale amintite anterior, iar investirea instanței s-a efectuat în termenul legal.
Nu sunt întemeiate nici criticile din ultimul motiv de recurs, în condițiile în care instanța a apreciat judicios că reclamanta îndeplinea condițiile pentru a beneficia de prevederile programului "Retragerea de ", situația în care greșit s-a dispus desfacerea contractului de muncă în temeiul art. 65 - 66 din Codul muncii, și nu în temeiul art. 55 lit. b din același cod, cum era legal.
Se constată că cererea reclamantei de a participa la acest program nu a fost aprobată în mod nejustificat, lăsând loc arbitrariului, astfel că s-a reținut corect că acest program s-a aplicat în mod neunitar.
În aceste condiții, nu se poate reține că lipsa aprobării președintelui executiv al Băncii Comerciale Române, este de natură a duce la respingerea acțiunii, fiind îndeplinite celelalte condiții pentru ca reclamanta să beneficieze de acest program, întrucât s-ar încălca principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, dar și Directiva Consiliului din 9 februarie 1976, privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, formare și promovare profesională și condițiile de muncă ( 76/2007/CEE ).
Ca atare, dispozițiile administrative care se referă la aprobarea amintită, se privesc a fi contrare principiului amintit anterior, în condițiile în care recurenta nu a oferit justificări obiective și rezonabile, pentru a se aplica un tratament juridic diferențiat.
În acest sens, Curtea Constituțională a statuat constant în practica sa că "Principiul egalității în fața legii consacrat de art.16 alin. 1 din Constituția României republicată, nu înseamnă uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit, or în cauză, nu se justifică un tratament diferit.
Nici celelalte critici nu se pot încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă care să atragă casarea sau modificarea sentinței și nici nu se constată existența unor motive de ordine publică, care pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod pr. civilă, astfel că în temeiul art. 312 Cod pr. civilă se menține hotărârea ca fiind legală și temeinică și recursul se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Banca Comercială SA, împotriva sentinței civile nr.444/14.04.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
21.11.2008
Jud.fond
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Florica Diaconescu, Corneliu Maria
