Obligație de a face. Decizia 943/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 943/2008
Ședința publică de la 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - președintele Curții de Apel
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta C împotriva sentinței civil nr.243/6.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare, prin care se solicită soluționarea cauzei în lisă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare șui o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea de dreptul înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr- reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâta, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2640 lei reprezentând salarii brute neachitate pe lunile iulie, august, septembrie 2007; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale reclamanta arată că a fost angajata pârâtei până la data de 01.10.2007, când i s-a desfăcut contractul de muncă și că fără nici o explicație nu i s-au acordat drepturile salariale începând cu luna iulie 2007.
În drept se invocă art.154 și urm., art.281, 283. art.274 pr.civilă.
În probațiune s-a depus copie contract de muncă, adresa nr.-, notificări emise de pârâtă.
Prin întâmpinarea depusă în cauză pârâta a solicitat respingerea acțiunii, argumentând că a manifestat preocupare pentru clarificarea raporturilor contractuale dintre părți conform notificărilor comunicate cu confirmare de primire, iar refuzul a aparținut reclamantei, așa încât nu datorează cheltuielile de judecată generate de prezentul demers judiciar.
Prin sentința civilă nr. -.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta și în consecință:
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 2420 lei, reprezentând drepturi salariale în valoare brută aferente perioadei 01.07- 24.09.2007.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 458 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
S-au respins celelalte cereri.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente, că pârâta în calitate de angajator al reclamantei datorează salariul aferent activității prestate de reclamantă în perioada 01.07- 24.09.2007 și întrucât poziția exprimată de pârâtă în întâmpinare nu constituie o recunoaștere clară și neechivocă a pretențiilor, datorează și cheltuieli de judecată în măsura pretențiilor admise.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, implicit a respingerii petitului privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta critică sentința atacată ca fiind dată cu aplicarea eronată a dispozițiilor legale, cu aprecierea eronată a probelor depuse și interpretarea greșită a poziției sale procesuale. Astfel, susține recurenta în mod eronat s-a reținut că a procedat la o reținere a salariului, în condițiile în care a notificat-o pe intimată să se prezinte la sediul firmei în vederea ridicării salariului, iar faptul că o perioadă modalitate de plată a salariilor se realiza prin card nu are nici o relevanță juridică deoarece dispozițiile codului muncii nu prevăd obligația plății în această modalitate. Ca atare, concluzionează recurenta în mod eronat instanța de fond a constata existența unui conflict de muncă între părții, cauza neprezentând un aspect litigios.
În drept se invocă art.304 punct 9, art.304 indice 1, art.312 pr.civilă.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimata se solicită respingerea recursului; cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că nici până în prezent nu i-a fost achitat debitul deși există o hotărâre judecătorească definitivă și executorie, ceea ce arată adevărata poziție a recurentei față de proces și față de obligațiile sale.- 13.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art.304 indice 1.pr.civilă în limitele statuate de art. 306 alin.2 pr.civilă constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 40 alin.2 lit.c Codul Muncii angajatorul îi revine obligația "să acorde salariațiilor toate drepturilor ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și contractul individual de muncă."
Potrivit art.154 alin.2 Codul Muncii "pentru munca depusă în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la salariul exprimat în bani".
Potrivit art.163 Codul Muncii "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
În speță, nu este contestat faptul că pe perioada 01.07- 24.09.2007, perioadă în care intimata a desfășurat activitate în cadrul societății recurente, nu a beneficiat de drepturile salariale cuvenite, fapt constatat și în urma controlului efectuat de M ( adresa nr. 539/05.10.2007) Apărarea pârâtei în fața instanței de fond, reiterată în criticile recursului de față vizează faptul că a notificat-o pe intimată să se prezinte la sediul societății în vederea ridicării drepturilor salariale, precum și faptul că într-o atare situație nu este în culpă procesuală pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Această apărare nu poate fi reținută, în contextul legislativ sus enunțat din care reiese clar obligația angajatorului de efectuare a plății drepturilor bănești cuvenite salariatului pentru munca prestată, precum și sarcina probei în dovedirea efectuării acestei plăți. Chiar dacă dispozițiile codului muncii nu prevăd obligativitatea plății salariului prin card, părțile pot conveni această modalitate de plată. Conform extraselor de cont depuse la dosar-25-30, reiese practica la nivelul acestui angajator de virare a salariilor prin intermediul viramentelor bancare în conturile de card.
Oricum indiferent de modalitatea de plată a salariilor, neprezentarea salariatei la sediul societății de a-și ridica bani, urmare a notificării în acest sens, nu o exonerează pe recurentă de culpa în neachitarea salariilor, deoarece aceasta în calitate de debitor al obligației de plată a drepturilor salariale avea posibilitatea eliberării de plată, recurgând la instituția ofertei reale de plată urmată de consemnațiune ( prevăzute de artr.586 și urm. pr.civilă, precum și art.1114 și urm. Civil.).
Așa fiind, în contextul în care, în cauză, nu s-a dovedit plata drepturilor salariale în litigiu, în mod corect prima instanța a reținut temeinicia și legalitatea acțiunii cu care a fost sesizată.
De asemenea, în mod justificat prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art. 274.pr.civilă, obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată dovedit ca fiind suportate de către reclamantă atâta vreme cât drepturilor salariale cuvenite reclamantei nu au fost achitate de pârâtă nici după acționarea sa în instanța, iar poziția sa exprimată în întâmpinare nu reprezintă o recunoaștere deplină a pretențiilor reclamantei în sensul cerut de art. 275.pr.civilă.
Față de cele ce preced, curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, nefiind incident nici unul din cazurile de casare sau modificare expres și limitativ prevăzute de legiuitor în conținutul art. 304 punct.1-9.pr.civilă, așa încât în conformitate cu art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999 va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită de pârâtă.
Urmare a respingerii recursului, stabilindu-se culpa procesuală a recurentei, în conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă va obligată aceasta la plata în favoarea intimatei, a sumei de 300 lei cu titlu cheltuieli de judecată, în recurs constând în onorariu avocațial probat cu chitanța din 13.08.2008 depusă la 14.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civil nr.243/6.03.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul civil nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Ana Doriani | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica | JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu Elena Truță |
Grefier, |
Red.
Trehnored.
Jud. fond.
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu Elena Truță
