Obligație de a face. Decizia 953/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6594/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 953/
Ședința publică de la 17.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: - - -
JUDECĂTOR 1: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
GREFIER:
********************************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă - B, împotriva sentinței civile nr.4728 din data de 09.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.8285/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă, prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.27/-/16.02.2009 și intimatul-reclamant, personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 02.02.2009, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității intimatului-reclamant, care prezintă cartea de identitate, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
De asemenea, comunică recurentei-pârâte, prin avocat, un exemplar al întâmpinării.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea probei cu înscrisuri în susținerea motivelor de recurs și pentru a dovedi că în perioada la care intimatul-reclamant a făcut referire, nu sunt menționate alte venituri, decât cele care s-au plătit efectiv.
Intimatul-reclamant, personal, arată că recurenta-pârâtă nu a eliberat adeverință care să certifice veniturile totale încasate. Mai arată că din aceeași adeverință lipsesc sporurile, pentru perioada 1979 - 2000, deci timp de 52 de luni, deși în carnetul de muncă sunt trecute, în calcul. Se opune cererii formulate de avocat, privind administrarea probei cu înscrisuri.
Reprezentantul avocat al recurentei-pârâte depune la dosar registrul cu state de plată, pe ani și comunică un exemplar și intimatului-reclamant, prin intermediul președintelui completului de judecată. Arată că din aceste state rezultă reținerile din salariu.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art.305 Cod procedură civilă, admite proba cu noi înscrisuri, solicitată de recurenta-pârâtă, apreciind că este legală, concludentă și utilă cauzei, primindu-le la acest termen, la dosar, cu precizarea că aspectele rezultate din aceste înscrisuri vor fi valorificate în contextul întregului material probator administrat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea, ca neîntemeiată, a cererii formulată de intimatul-reclamant.
Arată că a motivat, în drept, recursul, invocând dispozițiile art.3049Cod procedură civilă, pentru că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, obligând recurenta-pârâtă la emiterea unei adeverințe pe perioada în care intimatul-reclamant a fost angajatul unității - Mai arată că nu se poate reține reaua-credință, întrucât a făcut cunoscut reclamantului că nu deține date cu privire la plățile făcute salariaților în sistemul de acord global. Precizează că arhiva nu deține înscrisuri care să ateste că s-au plătit venituri în acord global, pe statele de plată. Mai arată că Institutul a lucrat înacord global"pe lucrări",dar intimatul-reclamant trebuie, ca urmare, să probeze la ce lucrări a participat.
Intimatul-reclamant, personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii fondului, ca legală și temeinică. Arată că dintre statele de plată depuse astăzi la dosar lipsesc tocmai acele state referitoare la lunile lucrate în acord global. Mai arată că a fost remunerat cu salariul de bază.
Având cuvântul în replică, reprezentantul avocat al recurentei-pârâte arată că, în statele de plată, la poziția venituri, figurează o retribuție tarifară de încadrare, lucrări efectuate în acord global, precum și zilele lucrateîn acord global.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.4728 din data de 09.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta - SA și a obligat-o pe aceasta să elibereze reclamantului o adeverință cu privire la veniturile suplimentare obținute înacord global,pentru toată perioada în care acesta a fost angajatul societății pârâte.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței complete privind veniturile suplimentare, obținute însistemul de retribuire în acord global,pe durata activității sale în cadrul acestei instituții.
Tribunalul, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a reținut că reclamantul a fost angajat al societății pârâte, fostă Institutul de Cercetări și pentru Gospodărirea Apelor, respectiv Institutul de pentru Gospodărirea Apelor, în perioada 01.01.1976 - 01.12.2000, pe postul de inginer, astfel cum rezultă din adeverința nr.3971/23.11.2004 - fila 4 dosar fond.
S-a mai reținut de către instanța de fond că, prin adresa nr.191 din data de 28.01.2008, ce a fost comunicată reclamantului de către pârâtă, acestuia i se aducea la cunoștința faptul că în statele de retribuții existente în arhivă se regăsesc informații referitoare la anumite componente ale salariului, mai puțin veniturile realizatecu titlu de acord globalșiprime.Pârâta a recunoscut, însă, faptul că aceste sume au fost plătite pe state separate, la o data ulterioară celei la care se achitau, bilunar, în mod obișnuit, drepturile salariale.
Actele justificative nu se mai găsesc în arhiva întrucât au fost anexate unor documente cu termen de arhivare de 10 ani.
Potrivit art.34 alin. 5 din Codul muncii, la solicitarea salariatului, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.
Tribunalul a apreciat că reclamantul, în calitate de fost salariat al pârâtei, este, în consecință, îndreptățit, să îi fie eliberată adeverința privind veniturile totale realizate, incluzându-le și pe cele obținute înacord global,și a considerat că refuzul pârâtei apare ca nejustificat, urmând ca autoritatea competentă să analizeze valoarea adeverinței și oportunitatea recalculării pensiei reclamantului.
Pentru acestea, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta să elibereze adeverința cu privire la veniturile suplimentare obținute cu titlu devenituri în acord global.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta - B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta susține că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
- instanța de judecată a dispus în afara probatoriului administrat și peste cerințele reclamantului.
- este evident că era imperios necesar ca instanța să solicite reclamantului să expună în concret cererile sale, respectiv să precizeze la care anume venituri se referă, dacă intenționa să obțină veniturile suplimentare din acordul global sau intenționa să obțină numai acordul mediu prevăzut pe institut.
- în privința veniturilor suplimentare poziția pârâtei era certă, întrucât a făcut cunoscut reclamantului că nu deține date cu privire la plățile făcute salariaților rezultate din acord global. În acest context este evident faptul că poziția exprimată de pârâtă nu reprezenta un refuz de a răspunde solicitărilor reclamantului ci o efectivă imposibilitate de a da curs solicitărilor acestuia.
- Instanța trecând peste poziția exprimată de pârâtă, a obligat-o practic pe aceasta să procedeze la comunicarea unor date pe care nu le deținea, efectiv să procedeze la inventarea unor date, la fabricarea unor falsuri care să corespundă dorințelor reclamantului.
- dar chiar reclamantul fiind convins de imposibilitatea exprimată de recurentă, a solicitat de fapt altceva decât instanța a dispus, respectiv să-i comunice pârâta acordul mediu pe institut plătit în fiecare an. Prin urmare, consideră recurenta că era imperios necesar ca instanța să clarifice ce de fapt a solicitat reclamantul, pentru a dispune în cunoștință de cauză și pentru ca și recurenta să știe ce să-i comunice reclamantului, dacă avea această posibilitate.
- nu în ultimul rând, recurenta consideră că hotărârea este nelegală pentru că recunoscând dreptul salariatului de a obține relațiile privind activitatea desfășurată la aceasta, reclamantul nu justifică legalitatea pretențiilor sale. Mai concret, în conformitate cu prevederile Legii 19/ 2000 și cu raportare la Legea nr. 49/ 1992 nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord, primele anuale, al 13- lea salariu.
- reclamantul a recunoscut că plățile efectuate în acord global nu au avut caracter de permanență: consideră recurenta că nu era nici-un impediment ca acesta să dovedească prin orice mijloc de probă cuantumul procentului lunar de acord global acordat, atâta timp cât pârâta a afirmat că nu deține date în acest sens.
- raportându-se la chiar afirmațiile reclamantului potrivit cărora datele solicitate se regăsesc în statele de lichidare, recurenta precizează că veniturile suplimentare solicitate nu figurează în statele de retribuții aflate în arhiva societății și păstrate timp de 10 ani conform Legii nr. 82/ 1991 republicată- art. 25 alin. 1.
- în statele de retribuții arhivate se regăsesc elemente de calcul ale retribuției lunare, respectiv: retribuție tarifară de încadrare, spor de vechime neîntreruptă, rețineri în contul sarcinilor sau indicatorilor stabiliți, contribuții pentru pensie suplimentară, avans acordat, popriri diferite, mai puțin veniturile realizate în acord global, prim-.1,
- întrucât reținerile în contul sarcinilor sau indicatorilor erau efectuate lunar veniturile realizate de reclamant conform statelor de lichidare arhivate, erau mai mici decât retribuția tarifară de încadrare și sporul de vechime.
- menționează recurenta că potrivit legislației în vigoare, societatea recurentă a calculat, reținut și virat la bugetul asigurărilor sociale contribuția individuală pentru pensia suplimentară în cotă de 2 %, respectiv 3% numai la salariul tarifar de încadrare sau la salariul tarifar de încadrare și sporul de vechime și nu la venitul realizat
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 7 - 10 din dosarul de recurs), intimatul-reclamant Gas olicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii fondului, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri, la cererea recurentei-pârâte, prilej cu care aceasta a depus înscrisuri noi (aflate în volumul al II-la al prezentului dosar de recurs) și anume, a depus, în copie, statele de plată a salariului, privind pe intimatul-reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea, în baza art. 312 alin.1 Cod proc. civilă, apreciază că recursul este nefondat, astfel că îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul acestei decizii:
Codul muncii, adoptat prin Legea nr.53/2003, este legea organică prin care se reglementază cadrul și condițiile referitoare la încheierea, executarea și încetarea raporturilor de muncă, precum normele de procedură aplicabile în cazul ivirii conflictelor de muncă (conflicte de drepturi sau de interese).
Potrivit dispozițiilor art.34 alin. 5 din Codul muncii:
"(5) La solicitarea salariatuluiangajatorul este obligat să elibereze un documentcare să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.".
Textul de lege suscitat se coroborează cu dispozițiile art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurpri sociale, potrivit cărora:
"(2)În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistratedrepturile salariale, asiguratul poate prezentaacte doveditoare de certificare.".
Totodată, art.160 alin.5 din Legea nr.19/200 prevede că:
(5)Dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări socialesau cu alte acte prevăzute de lege,pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale.".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al salariatului.
Astfel, lipsa unor mențiuni din carnetul de muncă poate fi complinită prin valorificarea unei adeverințe eliberată de fostul angajator, care să certifice datele ce lipsesc, fără ca persoana asigurată să mai fie nevoită să promoveze o acțiune în rectificarea (completarea) carnetului său de muncă.
În accepțiunea gramaticală a acestei noțiuni, certificarea înseamnă "a dovedi, a confirma, a întări (printr-un act, printr-o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui fapt, înscris etc".
Așadar, actul de certificare, în speță adeverința, este, tot în accepțiunea gramaticală a termenului, doar o "ovada scrisă de recunoaștere a unui fapt, a unui drept". El nu poate, deci da naștere vreunor raporturi juridice, efectul fiind numai acela de a adeveri un drept, un fapt, unitatea angajatoare neavând a face decât să certifice niște date existente în documentele primare (documente contabile sau de personal), pe care le deține în arhivă.
Totodată, având în vedere dispozițiile legale speciale aplicabile în materia drepturilor de asigurări sociale, Curtea reține că, în mod justificat, instanța de fond a apreciat că rămâne ca autoritățile competente să analizeze atât valoarea adeverinței, cât și oportunitatea recalculării pensiei intimatului-reclamant.
Față de aspectele de mai sus, toate susținerile recurentei-pârâte, care practic, invocă chestiuni ce țin numai de executarea hotărârii fondului, apar ca simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că vor fi înlăturate ca nefondate.
De altfel, Curtea constată că însăși recurenta-pârâtă a recunoscut că printre înscrisurile noi, care au fost administrate în prezentul recurs, nu se regăsesc tocmai statele de plată privind drepturile salariale din perioada invocată de intimatul-pârât în petitul acțiunii introductive, referitoare la veniturile obținute înacord global.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, urmând aom enține ca atare. Așadar, apreciază că în mod justificat prima instanță a reținut că reclamantul, în calitate de fost salariat al societății pârâte, este îndreptățit la eliberarea adeverinței solicitate, prin care să se certifice toate veniturile realizate, inclusiv cele obținute în sistemul de retribuire înacord global,astfel că refuzul intimatei-pârâte apare ca fiind nejustificat.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod proc. civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă - B, împotriva sentinței civile nr.4728 din data de 09.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.8285/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 31.03.2009
Jud.fond:;
Președinte:Bodea Adela Cosmina
Judecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
