Obligație de a face. Decizia 960/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.960/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma judecător
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Dorina
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1302/M din data de 10 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 3 noiembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru 10 noiembrie 2008, apoi pentru 12 noiembrie 2008, apoi pentru 19 noiembrie 2008, apoi având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată pentru astăzi, 26 noiembrie 2008.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1302/10.07.2008, Tribunalul Brașova admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ""
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1399,5 lei, reprezentând drepturi salariale restante și contravaloare concediu de odihnă neefectuat.
A obligat pârâta să vireze la bugetele speciale de stat toate contribuțiile ce-i revin în calitate de angajator al reclamantului, pentru toată perioada cât reclamantul a prestat activitate în cadrul societății.
A respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat în cadrul societății pârâte, începând cu data 7.02.2007 și până în data de 29.02.2008, astfel cum rezultă din mențiunile înscrise în carnetul de muncă.
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii angajatorului îi revine obligația de acorda salariatului toate drepturile ce decurg din lege, contractul colectiv de muncă aplicabil și contractele individuale de muncă.
Potrivit art. 154 alin. 2 din Codul Muncii pentru munca prestată salariatul are dreptul la un salariu exprimat în bani. Reclamantul beneficia de un salariu în cuantum de 440 lei lunar - sumă brută, astfel cum rezultă din mențiunile din carnetul de muncă.
Conform art. 163 alin. 1 Codul Muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Prin statele de plată depuse la dosar, intimata a făcut dovada că reclamantul a fost remunerat doar parțial pentru munca prestată, rămânând un rest de plata de 1.399, 5 lei. Această sumă reprezintă salariul neîncasat și contravaloarea concediului de odihnă neefectuat.
Referitor la acest concediu de odihnă neefectuat se reține faptul că în conformitate cu prevederile art. 139 din Codul Muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților" și se acordă proporțional cu activitate prestată într-un an calendaristic.
Instanța a reținut că dreptul la concediul de odihnă este un drept legal prevăzut de dispozițiile art. 139 din Codul Muncii și care ia naștere odată cu semnarea contractului individual de muncă. Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
Pentru considerentele expuse, întrucât pârâta datorează reclamantului suma de bani amintită instanța urmează să dispună în consecință.
În ceea ce privește cererea referitoare la obligarea pârâtei să vireze la bugetele de stat toate contribuțiile aferente drepturilor salariale ale reclamantului
instanța a constatat că aceasta este întemeiată urmând să o admită pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 40 lit. f rap. la art. 22 din Legea 19/2000 cu aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 76/2002 modificată și completată prin OUG nr. 144/2005, pârâtei în calitate de angajator îi revine obligația de a plăti toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa precum si aceea de a reține și vira contribuțiile și impozitele datorate de salariați în condițiile legii.
Cât privește restul pretențiilor din acțiune, instanța a arătat că din mențiunile din carnetul de muncă al reclamantului și din depozițiile celor doi martori audiați, rezultă că acesta a fost angajat și a prestat activitate în folosul în altei societăți și anume SC SRL. În aceste condiții nu poate beneficia de drepturile bănești cuvenite pe perioada lucrată decât în condițiile în care va promova o acțiune împotriva acestei societăți.
Întrucât nu s-a probat în cauză faptul că reclamantul a fost angajat și a prestat activitate în cadrul societății SC SRL în perioada 28.10.2005 - 7.02.2007, instanța a respins petitul privind înscrierea în carnetul de muncă a acestei perioade.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii introductive.
În dezvoltarea criticilor căii de atac se învederează că în mod greșit prima instanță nu a luat în calcul întreaga perioadă desfășurată de către reclamant ca angajat al societății pârâte, reținând astfel că ar fi fost angajatul unei alte firme și ignorând pe această cale înscrisul de la dosar, emis de Oficiul Registrului Comerțului B, din care se desprinde că societatea pârâtă funcționează din 15.03.2005. În felul acesta, susține recurentul reclamant, fiind angajat al pârâtei din luna octombrie 2005, drepturile solicitate i se cuvin a fi recunoscute începând de la această dată.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor invocate, conform prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat.
Instanța de fond nu a realizat o evaluare de ansamblu a sistemului probator administrat în cauză, fapt ce a condus la admiterea în parte a acțiunii reclamantului.
Astfel cum se poate desprinde din declarațiile martorilor audiați în cauză, reclamantul a fost încadrat pe post de paznic încă din luna aprilie 2005, inițial la firma, iar ulterior la societatea pârâtă.
Cum din copia cărții de muncă a martorului G rezultă că acesta a fost angajat la societatea pârâtă din data de 05.06.2005, coroborat cu declarația martorului dată în fața primei instanțe, potrivit căreia pe acest interval de timp a fost coleg de serviciu cu reclamantul, se poate trage concluzia că reclamantul s-a aflat în raporturi de muncă cu societatea pârâtă încă din cursul anului 2005. În sprijinul acestei soluții sunt și alte probe administrate în faza recursului, din analiza cărora se poate concluziona că pentru perioada de referință examinată reclamantul nu s-a aflat în raporturi de muncă cu o altă societate - respectiv " " - ci cu societatea pârâtă. De remarcat în acest cadru de analiză că, potrivit adresei eliberată de Oficiul Registrului Comerțului B, încă din data de 14.07.2005 " " se afla în procedura insolvenței. Or, contractul de prestări servicii, având ca obiect prestarea serviciilor de pază și protecție la obiectivul Fabrica de Cherestea Z, încheiat de această societate, și-a produs efecte prin serviciul corespunzător desfășurat de reclamant, martorul G și alți angajați ai societății pârâte, de unde se poate desprinde concluzia veridicității susținerii conform căreia, la încetarea activității societății intrate în procedura insolvenței, angajații acesteia au fost preluați de societatea pârâtă. În acest sens sunt relevante planul de pază al obiectivului, precum și plângerea depusă de reclamant la Poliția Or. Z, din care rezultă cu claritate că în data de 03.11.2006 reclamantul se afla în raporturi de muncă cu pârâta, fișele de pontaj în care reclamantul apare ca desfășurând activități specifice obiectului contractului de muncă.
Apreciind astfel că reclamantul s-a aflat în raporturi de muncă cu pârâta încă din anul 2005, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a admite recursul, în sensul modificării sentinței, cu consecința admiterii acțiunii prin recunoașterea și a perioadei cuprinsă între 28.10.2005 - solicitată în acțiune - și până la data de 07.2.2007 ca perioadă lucrată în societate, a cuprinderii acestei perioade, alături de cea reținută de prima instanță, în calculul vechimii în muncă.
Urmează a fi respinse pretențiile reclamantului de plată a drepturilor salariale aferente acestei perioade, lipsind mijloacele probatorii care să facă dovada cuantumului acestor drepturi.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1302/10.07.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte.
Obligă pârâta "" B la înscrierea în carnetul de muncă al reclamantului a perioadei 28.10.2005 - 07.02.2007, ca perioadă lucrată la societate și recunoașterea perioadei ca vechime în muncă.
Obligă pârâta la virarea sumelor aferente plății asigurărilor sociale, a asigurărilor de sănătate și de șomaj pentru perioada de mai sus.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./19.12.2008
Tehnored.AN/23.12.2008 - 3 ex.
Jud. fond /NM
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Anca Pîrvulescu, Dorina
