Obligație de a face. Decizia 975/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6692/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.975/
Ședința publică de la 18 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-""-împotriva sentinței civile nr.5102 din data de 19.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11550/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata,având ca obiect:"obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-""-,prin consilier juridic în baza delegației nr.469 din 17.02.2009 depusă la dosar-fila 12 și intimata,personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 09.02.2009, întâmpinare din partea intimatei.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatei cu CI seria - nr.- eliberată de Secția 9 la data de 10.02.2004, după care, comunică întâmpinarea formulată de intimata către reprezentantul legal al recurentei.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta -""-,prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Intimata, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5102/19.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta - -, a obligat pârâta să elibereze reclamantei o adeverință în care să se menționeze toate veniturile(drepturi salariale,sporuri și alte asemenea drepturi și adaosuri) obținute de reclamantă în perioada 17.10.1968-21.12.2004, venituri la care s-au reținut contribuțiile la asigurările sociale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta a fost salariata societății pârâte în perioada 17.10.1968 - 21.12.2004, în funcția de tehnician.
Din întâmpinarea formulată de pârâtă și din adeverința nr. 1010/11.03.2008 rezultă că reclamanta a beneficiat în calitate de salariat de sporuri salariale cum sunt sporul de vechime în muncă, premii acordate cu diverse ocazii, al 13-lea salariu și de forme de retribuire în acord global pentru care s-au achitat datoriile aferente către stat, sporuri care nu se regăsesc în salariul de bază tarifar, respectiv salariul de bază lunar înscris în carnetul de muncă al reclamantei și pentru care s-a refuzat eliberarea adeverinței.
Tribunalul a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 40 al.2 lit h) din Codul muncii, una din obligațiile principale ce-i revin angajatorului in executarea raporturilor de muncă este aceea de a elibera la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
În baza art.34 alin.5 din Codul muncii, la solicitarea salariatului angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate.
Legea contabilității nr.82/1991 republicată prevede la art.24 și art.25, faptul că statele de salarii se păstrează timp de 50 de ani iar în cazul pierderii trebuie refăcute în termen de 30 de zile, răspunderea fiind a administratorului societății, conform art.8 din aceeași lege.
De asemenea, potrivit art. 78 alin(4) din Legea nr. 19/2000, punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale iar potrivit CAP. 9, dispoziții tranzitorii din același act normativ, vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare iar dovada vechimii în muncă, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale (art. 160). Potrivit art. 161, în condițiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. In caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă și la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare. (art. 164).
Tribunalul a apreciat că în speță, față de actele normative incidente în materie, pârâta, în calitate de angajator sau de deținător al fondului arhivistic și al documentelor referitoare la salarizarea și activitatea desfășurată are obligația de a elibera foștilor angajați care nu își pot dovedi stagiul de cotizare, veniturile brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale și vechimea în muncă prin înscrierile din carnetul de muncă adeverințe necesare la stabilirea drepturilor de pensie a acestora din care să rezulte toate veniturile brute, inclusiv sporurile cu caracter permanent și alte asemenea venituri pentru care s-a achitat contribuția de asigurări sociale, evidențiate în statele de salarii.
Întrucât pârâta nu au făcut dovada ca a eliberat reclamantei la solicitarea acesteia o adeverință cu sporurile în acord solicitate și celelalte venituri suplimentare și sporuri încasate de aceasta în perioada 17.10.1968 - 21.12.2004, în funcție de statele de salarii și evidențele contabile deținute iar potrivit înscrisurilor depuse la dosar rezultă că reclamanta a beneficiat in perioada amintită de plata în acord global, premii, prime, alte venituri pentru care s-au reținut si virat si contribuțiile la asigurări sociale, instanța de fond a obligat pârâta la eliberarea adeverinței solicitate, în funcție de documentele legale deținute, apreciind că nu este în competența angajatorului de a aprecia asupra modului de determinare a punctajului mediu anual și a veniturilor care sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, obligația angajatorului de a elibera adeverințe foștilor sau actualilor salariați din care să rezulte veniturile obținute fiind prevăzută de legislația muncii, indiferent de motivul pentru care sunt solicitate aceste adeverințe de către salariat, cu singura rezervă ca acestea să fie conforme cu datele înscrise în documentele din arhiva organizată și ținută de angajator.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal a formulat recurs motivat pârâta care,întemeindu-se pe dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, cu următoarea motivare:
Este real că reclamanta a solicitat eliberarea unei adeverințe din care sa rezulte veniturile suplimentare: acord global, prime, prime pentru concediul de odihna, prime de ziua profesiei, sume acordate cu ocazia pensionarii, prime acordate cu ocazia sărbătorilor, în vederea recalculării pensiei. De asemenea, reclamanta a solicitat, ca în adeverință, să se facă mențiunea ca aceste venituri au fost incluse in baza lunara de calcul a contribuției de asigurări sociale.
La data de 11.03.2008, reclamantei i s-a eliberat adeverința nr. 1010, conform înregistrărilor financiar - contabile din arhiva societății si legislației in vigoare, privind sporul de vechime acordat acesteia, adeverința care menționează următoarele:" în conformitate cu prevederile Legii nr.49/1992 au fost luate in calcul la determinarea bazei de calcul a pensiei, numai sporurile cu caracter permanent. Conform Ordonanței de Urgenta nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, nu au fost luate in calcul alte sporuri care nu au avut caracter permanent (formele de retribuire in acord global, premiile acordate cu diverse ocazii, al 13-lea salariu, etc. ). Pentru perioada lucrata la B, societatea a reținut si virat contribuțiile la. si pensie suplimentara, in baza legislației in vigoare, din perioadele respective. "
Recurenta a susținut că instanța de fond, în mod greșit, reține că nu a eliberat intimatei o adeverință, nerespectând astfel dispozițiile art.40 al.2 lit.h) si art.34 al.5 din din Codul muncii. Potrivit art.40 al.2 lit.h) din Codul muncii " angajatorului ii revine in principal obligația de a elibera, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului". De asemenea art.34 al.5 dispune: " la solicitarea salariatului, angajatorul este obligat sa elibereze un document care sa ateste activitatea desfășurata de acesta, vechimea in munca, in meserie si in specialitate."
Recurenta a arătat că a respectat in întregime dispozițiile legale eliberând intimatei adeverința nr. 1010/ 11.03.2008 la cererea acesteia înregistrata cu nr. 8244/13.12.2007 și în acest fel, si-a îndeplinit obligația legala de a elibera intimatei adeverința necesară la stabilirea drepturilor de pensie, adeverință din care să rezulte veniturile brute, sporurile cu caracter permanent si alte asemenea venituri pentru care s-a achitat contribuția de asigurări sociale, evidențiate in statele de salarii.
Recurenta a invocat Anexa 1 Ordonanței de Urgenta nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2001, în care sunt prevăzute veniturile care nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, art. 5 din Legea nr. 27/1966 și art.10, 11 si art.21 din Legea nr.3/1977. Pe cale de consecința, veniturile suplimentare solicitate de reclamantă, nefăcând parte din retribuția tarifară, a susținut recurenta, nu se iau in calcul la stabilirea pensiei pentru munca depusă si limită de vârstă.
Pentru perioada lucrată de către reclamantă, 17.10.1968 - 21.12.2004, la - B, recurenta a arătat că a reținut si virat contribuțiile la. și pensia suplimentară, potrivit legislației în vigoare la data respectivă.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate Curtea apreciază ca nefondat recursul formulat pentru următoarele considerente:
Recurenta a apreciat greșit că și-a îndeplinit obligația de eliberare a adeverinței prevăzută de lege, în condițiile în care a cenzurat informațiile solicitate și nu a dat relații despre sporurile și veniturile suplimentare obținute de reclamantă în perioada menționată în acțiune.
În mod corect instanța de fond a reținut că nu este atribuția angajatorului să interpreteze dispozițiile legale privind categoria veniturilor luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie și să le evidențieze în adeverință numai pe acelea pe care le apreciază ca aparținând acestei categorii, ci este obligată să consemneze toate veniturile obținute de angajat cu temeiul legal aferent, urmând ca instituția abilitată să stabilească drepturile de pensie să procedeze la selectarea bazei de calcul, operațiune supusă la rândul său controlului jurisdicțional al instanței de judecată, în cazul în care beneficiarul pensiei este nemulțumit de pensia astfel calculată.
Prin motivele de recurs recurenta a reiterat aceleași apărări în sensul că datele pretinse de reclamantă nu intră în baza de calcul a pensiei.
Curtea apreciază că acest punct de vedere excede obligației legale a angajatorului de a oferi informațiile necesare cu privire la veniturile obținute, obligație prevăzută de art. 34 alin. 5 coroborat cu art. 40 alin. 2 lit. h din Codul muncii, în condițiile în care recurenta nu a invocat o cauză materială sau legală de natură aoe xonera de îndeplinirea unei asemenea obligații.
Față de aceste împrejurări, Curtea apreciază că recurenta pârâtă, prin motivele de recurs, nu a dovedit nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii instanței de fond, astfel încât, în baza art. 312 alin. 1 cod proc. civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - "" -,împotriva sentinței civile nr.5102 din 19.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11550/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2.ex./13.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Rotaru Florentina Gabriela, Uță
