Obligație de a face. Decizia 988/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 988
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 672 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat și intimata pârâtă asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat, pentru recurentul reclamant, depune sentința civilă nr. 2313 din 7.03.2003 pron. de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 5924/2001, decizia civilă nr. 156 din 27.03 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și decizia civilă nr. 1086 din 16 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
Instanța pentru a da posibilitatea apărătorului intimatei pârte să observe hotărârile depuse la termenul de față lasă dosarul la a doua strigare.
La a doua strigare au răspuns recurentul reclamant asistat de avocat și intimata pârâtă asistată de avocat.
Avocat, pentru intimata pârâtă, învederează instanței că a observat actele depuse.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul reclamant, arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că intimata este constructor de rea credință, construcția a cărei demolare s-a cerut fiind edificată în anul 2006, având în vedere că cea veche a căzut în 2005 din cauza inundațiilor.
Susține că instanța de apel, greșit, a considerat că pârâta este constructor de bună credință și a admis apelul acesteia.
Precizează că atât timp cât tatăl pârâtei a fost considerat constructor de rea credință în anul 2003, rezultă că și pârâta a construit casa abuziv, fără drept și este de rea credință.
De asemenea, se arată că titlul de proprietate al reclamantului este mai caracterizat decât al pârâtei, fiind vorba de o reconstituire a dreptului de proprietate.
Că, prin cererile adresate Primăriei C, autorul pârâtei solicita 1000 mp iar prin acțiunea în constatare s-au solicitat 1500 mp; din actele depuse la dosar nu rezultă că tatăl pârâtei a cumpărat efectiv terenul de 1000 mp. ci l-a avut ca lot în folosință în punctul M, plătind pentru aceasta 1000 lei.
Apărătorul recurentului reclamant, în raport de cele susținute, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Craiova ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Se depun concluzii scrise.
Avocat, pentru intimata pârâtă, arată că tatăl pârâtei a cumpărat de la CAP suprafața de 1500 mp pentru a edifica o locuință.
Se susține că la data la care reclamantul s-a judecat pentru revendicare, instanța nu a putut observa și compara titlul reclamantei cu cel al pârâtei, titlu ce nu poate fi ignorat și care consfințește dreptul de proprietate al părinților pârâtei pentru suprafața de 1500 mp.
Susține de asemenea, că Prefectura D i-a comunicat lui că sentința civilă nr. 12882 din 20 septembrie 1995 constituie titlul de proprietate al tatălui său.
Apreciază că în mod corect Tribunalul Dolja reținut că pârâta este constructor de bună credință.
Solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțate de Tribunalul Dolj, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr.12048/215/28.05.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâta să demoleze construcția situată în C,-, de pe terenul proprietatea reclamantului în suprafață de 2000 mp, cu vecini: la N-, la E-str. -, la S-, la V-, construcție reprezentând casă de locuit cu fundație, pereți exteriori și interiori din bolțari, cu centură și stâlpi de beton armat, iar în caz de refuz, autorizarea reclamantului să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului în suprafață de 2000 mp. iar prin sentința civilă nr. 3633/01.03.1995, rămasă definitivă și irevocabilă, numitul (tatăl pârâtei) a fost obligat să-i recunoască dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren.
Că, în luna noiembrie 2006, cu rea credință pârâta a edificat construcția menționată, fiind sancționată de către Primăria Municipiului C la data de 01.11.2006, așa cum rezultă din procesul - verbal de contravenție nr. 118.
Reclamantul a mai arătat că în prezent, deși deține o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă cu privire la acest teren, este în imposibilitate de a-l folosi și de a exercita toate atributele dreptului său de proprietate, datorită construcțiilor realizate în mod abuziv de către pârâtă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în luna mai 1990 părinții săi și, au cumpărat de la CAP suprafața de 1500 mp. situată în C -, cart. Nouă,-, având ca vecinătăți: la -, la -, la - strada -, pentru a edifica o locuință.
A motivat că prin sentința civilă nr. 12882/1995 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 9468/1995, s-a constatat valabilă vânzarea suprafeței de 1500 mp. pe care s-a edificat locuința, iar prin decizia nr. 3109/11.09.1996 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 2527/1996, s-a reținut că în mod legal tatălui pârâtei i s-a stabilit dreptul de proprietate asupra terenului cumpărat.
A mai susținut că prin sentința civilă nr. 3633/01.03.1995 a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de reclamant și obligat tatăl pârâtei să-i lase în proprietate și posesie suprafața de 2000 mp.
Că, această sentință a fost pronunțată pe data de 01.03.1995, pe când sentința nr. 12882/1995 prin care s-a constatat că în mod legal tatăl pârâtei a cumpărat suprafața de 1500 mp. pentru construirea de locuințe, a fost pronunțată pe data de 20.09.1995, deci la data la care reclamantul s-a judecat pentru revendicare, instanța nu a putut observa și compara titlul pârâtei, titlu care nu poate fi ignorat și care consfințește dreptul de proprietate al părinților acesteia pentru suprafața de 1500 mp.
S-a susținut că, din anul 1990 pe acest teren s-a început construirea a trei case pentru părinții și frații pârâtei și întrucât, nu li s-a eliberat autorizație de construcție, au fost amendați, dar nu au fost obligați să demoleze construcțiile.
Pârâta a mai arătat că a construit casa în care locuiește cu ajutorul și acordul părinților săi pe terenul proprietatea acestora, fiind deci constructor de bună-credință.
A menționat că soțul său se numește și este divorțată de acesta din anul 2001 prin sentința civilă nr. 3784/2001 a Judecătoriei Craiova, precum și faptul că nici ea și nici soțul său nu s-au judecat cu reclamantul în cadrul unei acțiuni în revendicare.
Prin sentința civilă nr.6584 din 29 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta.
A fost obligată pârâta să demoleze construcția situată în C,-, Județul D, amplasată pe terenul proprietatea reclamantului și identificată conform raportului de expertiză întocmit de expertul (suprafață construită de 60,5 mp, amplasată între punctele 15-16-17-18, conform schiței anexă), iar în caz de refuz, a fost autorizat reclamantul să demoleze această construcție, pe cheltuiala pârâtei.
A mai fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 410,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța de fond reținut că reclamantul are calitatea de proprietar al terenului în suprafață totală de 17 500 mp, situat în cartier din C, în baza contractului de donație autentificat sub nr. 4330/30.07.1996, încheiat cu tatăl său, teren ce include și suprafața de 2000 mp. situată în C,-, cu vecinătățile: la -, la E-str. -, la S-, la -
Că, autorul reclamantului - donatorul, deținea terenul în calitate de proprietar, conform titlului de proprietate nr. 1187-9666/23.05.1994.
S-a reținut că, prin sentința civilă nr. 3633/01.03.1995 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 1359/1995, a fost obligat pârâtul (tatăl pârâtei din prezenta cauză) să lase în deplină proprietate și liniștită posesie autorului reclamantului terenul în suprafață de 2000 mp, situat în C, suburbia, str. -, învecinat: la E-str. -, la -, la S-, la - A, această sentință fiind pusă în executare silită, conform procesului - verbal din 19.12.2001 aflat în dosarul nr. 268/E/2001 al BEJ și.
În același timp, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 12882/20.09.1995 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 49468/1995, a fost admisă acțiunea civilă în constatare formulată de tatăl pârâtei, în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului C și Administrația Financiară C, constatându-se că reclamantul a cumpărat de la fostul CAP în anul 1990 suprafața de 1500 mp, teren situat în C, cart. Nouă,-, vecin la -, la -, la E-str. -, pe care a edificat o locuință, sentință care nu este însă opozabilă reclamantului, care nu a fost parte în acest dosar.
Că, din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert, a rezultat că terenul în litigiu are suprafața de 1697,34 mp și vecinătățile: la - și G; la E-strada -; la S-; la -, fiind amplasat în C,-, iar pe teren sunt edificate trei construcții, una aparținând pârâtei, iar din declarațiile martorilor audiați la propunerea reclamantului, instanța a reținut că pârâta a realizat în anul 2006 construcția și înainte de aor idica reclamantul i-a pus în vedere acesteia de a nu mai construi.
S-a reținut de asemenea, că prin procesul - verbal nr. 118/01.11.2006, pârâta a fost sancționată contravențional de Primăria Municipiului C, deoarece la data constatării pârâta construia imobilul cu destinația de locuință fără autorizație de construcție, execuție ce se găsea la acel moment în stadiul - fundație, pereți exteriori și interiori, centură și stâlpi.
Pârâta a formulat plângere împotriva acestui proces - verbal, din sentința civilă nr. 2010/21.02.2007 reieșind că pârâta a afirmat că în anul 2005-2006, datorită inundațiilor, imobilul casă a fost avariat, impunându-se demolarea, iar pârâta a reconstruit-
Instanța apreciat că reclamantul, prin declarațiile martorilor și sentința civilă nr. 2010/21.02.2007 a răsturnat prezumția de bună-credință de care pârâta beneficia potrivit art. 1899 alin.2 Cod pr. civilă, dovedind calitatea acesteia de constructor de rea-credință pe terenul proprietatea reclamantului, aceasta realizând construcția inițială în 1990-1991, înaintea emiterii titlului autorului reclamantului, dar în urma demolării acesteia, reconstruind-o în anul 2006, cunoscând că terenul este proprietatea reclamantului, acesta atenționând-o chiar în timpul construirii să nu realizeze construcția.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A învederat în esență, că sentința este rezultatul reținerii unei situații de fapt greșite, precum și a interpretării defectuoase și părtinitoare a mijloacelor de probă administrate, care reflectă o altă situație decât cea reținută de prima instanță.
A mai susținut că a edificat construcția, fiind de bună-credință, în cauză nefiind răsturnată de către intimat această prezumție.
Prin decizia civilă nr.672 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s- admis apelul formulat de către pârâta, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
A fost schimbată sentința, în sensul că pe fond s-a respins acțiunea formulată de reclamant.
A fost obligat intimatul reclamant către pârâtă la 2000 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel.
S-a reținut că prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul a solicitat demolarea construcției cu destinație de casă de locuit, invocând reaua credință a pârâtei, în raport de data pronunțării sentinței civile nr.3633/01.03.1995, a Judecătoriei Craiova - definitivă și irevocabilă.
S-a mai reținut că acțiunea promovată de reclamant a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.494 și 1073 Cod civil, și calificată ca fiind cererea proprietarului bunului împotriva de rea-credință, pe terenul acestuia și în acest context, prin constructor de rea-credință se înțelege acea persoană care ridică construcție, face o plantație sau altă lucrare pe un teren, cunoscând că terenul în cauză nu-i aparține, ci este proprietatea altuia.
Situația premisă are în vedere numai ipoteza în care constructorul a edificat realmente o construcție pe terenul altuia conștient de această împrejurare și asumându-și riscul sancționat pe temeiul dispozițiilor menționate mai sus, adică acela al demolării construcției.
Tribunalul a reținut de asemenea, că în speță, datele problemei sunt diferite de cele reținute de prima instanță, având în vedere faptul că, construcția propriu-zisă a fost edificată de autorul apelantei pârâte și numai renovată de aceasta, cu respectarea amplasamentului.
Mai mult decât atât, anul construcției acestei locuințe a fost 1990, autorul apelantei bazându-se pe un act de înstrăinare între acesta și fostul CAP, a cărui valabilitate s-a consimțit printr-o hotărâre irevocabilă și care atestă fără dubiu buna credință, necunoscând decât în anul 1995 faptul că s- realizat pe terenul proprietatea reclamantului-intimat.
Că, potrivit depozițiilor martorilor propuși de pârâtă și care au fost înlăturate în mod greșit, a rezultat că imobilul s-a realizat în anul 1990-1991 și numai s-a renovat în anul 2004, ca urmare a deteriorărilor produse de inundații.
Mai mult decât atât apelanta pârâtă, cunoscând faptul că autorul său purtase un litigiu privind situația juridică a terenului, însă, știind la fel că nici dispoziție a instanței nu hotărât demolarea sau ridicarea imobilului construit de autorul său, prin acțiunea renovare nu a făcut decât să conserve bunul sus - amintit.
A concluzionat instanța că situația pârâtei nu se identifică cu aceea a unui constructor veritabil câtă vreme, așa cum s-a arătat, a întreținut și renovat o construcție existentă în trecut și nu a ridicat vreun edificiu nou pe terenul aparținând reclamantului.
Pe de altă parte, nu se poate neglija faptul că pârâta se află în posesia unei hotărâri judecătorești, care-i atestă un drept de proprietate prin reprezentare asupra terenului pe care se află edificată casa, această situație făcând posibilă un alt control de valabilitate prin comparare a dreptului de proprietate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând- pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
A susținut că Tribunalul Dolja făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 494 alin. 1 Cod pr. civilă și prin urmare, în mod greșit a considerat că intimata pârâtă este constructor de bună credință în ceea ce privește construcția edificată pe terenul proprietatea reclamantului, situat în C,-.
A arătat că împrejurările reținute de Tribunalul Dolj în considerarea calității de bună credință a intimatei pârâte, au fost supuse judecății în cadrul altor procese ce au existat pe rolul instanțelor de judecată, pronunțându-se hotărâri definitive și irevocabile ce au intrat în puterea lucrului judecat,c are au înlăturat argumentele considerate de tribunal ca hotărâtoare în soluționarea prezentei cauze.
Astfel, a precizat că chiar din susținerile intimatei pârâte rezultă că aceasta avea cunoștință de sentința civilă nr.3633 din 01 martie 1995 Judecătoriei Craiova,prin care a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de reclamant împotriva tatălui pârâtei -.
Cu privire la sentința civilă nr.12882 din 20 septembrie 1995 Judecătoriei Craiova, la care tribunalul a făcut trimitere, recurentul a arătat că această hotărâre s-a pronunțat în, contradictoriu cu Consiliul Local C și ca atare, nu îi este opozabilă.
Recurentul reclamant a mai arătat că, prin sentința civilă nr. 6570/1996 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă și irevocabilă, prin deciziile nr.406/1996 a Tribunalului Dolj și 2603/1997 a Curții de Apel Craiova, atât chitanța încheiată de cu fostul CAP, cât și sentința civilă nr.12882/20 septembrie 1995 Judecătoriei Craiova, au fost înlăturate de instanțele de judecată, ca fiind lipsite de orice efect juridic.
În același timp, a susținut că prin sentința civilă nr. 2313 din 07 martie 2003 Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă și irevocabilă, autorul intimatei a fost obligat să ridice construcția edificată pe terenul reclamantului situat în C,-, tarlaua 54, parcela 11, în caz contrar fiind autorizat reclamantul să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâtului.
La data de 6 iunie 2009, intimata pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea deciziei recurate, ca legală și temeinică.
A susținut că terenul a fost cumpărat în mai 1990 de tatăl său de la CAP și că ulterior prin sentința civilă nr. 12882/1995 a Judecătoriei Craiova, s-a constatat valabilă vânzarea intervenită între tatăl său și fostul CAP.
Că, la data de 01 martie 1995 când s-a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamant împotriva tatălui său, nu s-a putut face o comparare a titlurilor de proprietate, întrucât sentința civilă nr.3663/1 martie 1995 pronunțată în dosarul având ca obiect revendicarea, a fost dată anterior sentinței civile nr.12882/1995 prin care s-a constatat valabilitatea convenției de vânzare - cumpărare.
De asemenea, a susținut că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 494 Cod civil, având în vedere probele administrate în cauză din care rezultă că pârâta a fost constructor de bună credință.
În calea de atac a recursului a fost încuviințată proba cu înscrisuri, făcându-se astfel aplicabilitatea dispozițiilor art. 305 Cod pr. civilă.
Recursul este fondat.
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că în cauză subzistă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 494 Cod civil.
Din interpretarea prevederilor art. 494 Cod civil, rezultă că este constructor de rea credință cel care ridică o construcție sau face o plantație pe un teren despre care știa că nu este proprietatea sa.
Cu materialul probator administrat la instanțele anterioare, completat ulterior în recurs cu hotărârile judecătorești depuse în susținerea motivelor de recurs, recurentul reclamant a răsturnat prezumția de bună credință de care beneficia intimata pârâtă, în conformitate cu dispozițiile art. 1899 alin. 2 Cod civil, demonstrând calitatea de constructor de rea credință a acesteia la edificarea construcției situată pe terenul proprietatea reclamantului.
Recurentul reclamant a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 2000. situat în C,-, pe care se află construcția în litigiu, cu titlul definitiv de proprietate nr.1187- 9666/23.05.1994.
Prevalându-se de titlul de proprietate menționat, recurentul reclamant a triumfat atât în cadrul acțiunii în revendicare promovată împotriva autorului pârâtei -, ce a fost soluționată prin sentința civilă nr.3633/1 martie 1995 Judecătoriei Craiova, pronunțată în dosarul nr.1359/1995, cât și în cadrul acțiunii ce a avut ca obiect revendicare teren, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr.1312/2001 și acțiunea în obligație de a face ce a vizat demolarea construcțiilor realizate pe terenul proprietatea reclamantului, soluționată prin sentința civilă nr.2313 din 7 martie 2003 Judecătoriei Craiova, pronunțată în dosarul nr.5924/2001.
Prin sentința civilă nr.2313/7 martie 2003 Judecătoriei Craiova, a fost admisă în parte acțiunea precizată, formulată de reclamant, ca moștenitor al tatălui său, împotriva pârâților G, și.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâții, G și, s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata acțiunii formulată împotriva pârâtului - și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr-.1312 din 4 august 2000, încheiat între pârâții și, în calitate de vânzători și, în calitate de cumpărător.
Prin aceeași sentință au fost obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate reclamantului terenul în suprafață de 1031,4. situat în C,-, tarlaua 54, parcela 11, și să ridice construcțiile edificate pe acest teren, pârâtul G să ridice construcțiile de pe terenul reclamantului situat în aceeași și parcelă din-, iar pârâtul să ridice construcția edificată pe terenul reclamantului, situat în-, tarlaua 54, parcela 11.
În caz de refuz al pârâților în ceea ce privește lucrările de demolare, a fost autorizat reclamantul să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâților.
Prin decizia civilă nr.156 din 27 martie 2008 Tribunalului Dolj, s-a luat act că pârâții au renunțat la judecarea apelului și s-a respins apelul declarat de pârâtul G, ca nefondat.
Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 1086 din 16 decembrie 2008, admis recursul declarat de pârâtul G și a modificat în, parte decizia civilă nr.156 din 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în sensul că a admis apelul pârâtului G și a schimbat în parte sentința civilă nr.2313/7 martie 2003 Judecătoriei Craiova, respingând acțiunea în obligație de a face ( demolare construcție ) formulată de reclamantul împotriva pârâtului
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul G și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței și deciziei.
Din considerentele sentinței civile nr.2313/7 martie 2003 Judecătoriei Craiova, rezultă că în soluționarea capătului de cerere în obligație de a face, instanța de judecată a avut în vedere actele de care s-au prevalat atât reclamantul, cât și pârâții, procedându-se la o comparare a titlurilor opuse de părți cu privire la dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care au fost edificate construcțiile în litigiu.
Prin urmare, au fost examinate implicit susținerile autorului, referitoare la cumpărarea terenului de la fostul CAP, cât și înscrisurile de care s-a prevalat în dovedirea dreptului de proprietate pretins.
În urma interpretării materialului probator de la dosar, Judecătoria Craiovaa concluzionat că pârâtul a fost de rea credință la edificarea construcției ridicată pe terenul proprietatea reclamantului și făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 494 alin. 1 și 2 Cod civil, autorul a fost obligat să ridice construcția de pe terenul reclamantului, iar în caz de refuz a fost autorizat reclamantul să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâtului.
Soluția pronunțată de Judecătoria Craiova prin sentința civilă nr.2313/2003 cu privire la demolarea construcției, nu a fost atacată în căile de atac de, acesta achiesând implicit la punctul de vedere exprimat de instanță în considerentele hotărârii menționate, în ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 494 alin. 1 și 2 Cod civil.
Prin urmare, aspectele referitoare la buna sau reaua credință a autorului la momentul edificării casei pe terenul proprietatea reclamantului, cât și cele privind obligarea la demolarea acestei construcții, au fost tranșate cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr.2313/7 martie 2003 Judecătoriei Craiova.
Sentința civilă nr.2313/7 martie 2003 Judecătoriei Craiova nu poate fi invocată în prezenta cauză sub forma excepției procesuale a autorității de lucru judecat, întrucât intimata pârâtă nu a fost parte în procesul soluționat prin această sentință însă, aceasta poate fi invocată sub forma prezumției de lucru judecat, care presupune că ceea ce a stabilit în mod irevocabil o instanță de judecată, să nu fie contrazis de o altă instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 1200 pct. 4 raportat la art. 1202 alin. 2 Cod civil.
Imobilul refăcut de pârâtă nu este un imobil nou, în condițiile în care aceasta a efectuat lucrări de refacere a imobilului vechi - proprietatea lui, deteriorat ca urmare a inundațiilor ce au avut loc în zona respectivă.
În aceste condiții, Curtea este obligată să țină seama de situația de fapt stabilită cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr.2313/7 martie 2003 Judecătoriei Craiova și să rețină că imobilul în discuție a fost construit cu rea credință, situație în care acțiunea în demolare promovată de reclamant este întemeiată, așa cum corect a reținut și prima instanță.
Mai mult, probatoriul administrat în toate fazele procesuale demonstrează că intimata pârâtă, deși cunoștea situația construcției în litigiu atât cu privire la titularul dreptului de proprietate, cât și cu privire la procesele purtate între reclamant și autorul său, a început lucrările de refacere a imobilului, dând dovadă de rea credință și cu asumarea consecințelor ce decurg din activitatea exercitată în mod nelegal.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamant este fondat, astfel că în baza art. 312 alin. 3 Cod pr. civilă raportat la art. 304 pct.9 Cod pr. civilă, urmează a fi admis.
Se va modifica decizia recurată, în sensul că se va respinge apelul declarat de pârâta, urmând a se menține sentința Judecătoriei Craiova.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, va fi obligată intimata pârâtă la 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, către recurentul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 672 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Modifică decizia, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta și menține sentința civilă nr.6584 din 29 aprilie 2008, Judecătoriei Craiova.
Obligă intimata pârâtă la 500 lei cheltuieli de judecată, către recurentul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
15.10.2009
Jud.apel
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
