Obligație prestație periodică. Decizia 543/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.543/
Ședința publică din 22 mai 2008
PREȘEDINTE: Ion Graur
JUDECĂTOR 2: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 3: Lucian
GREFIER:
S-a fixat termen de pronunțare asupra recursului declarat de pârâta Loica împotriva deciziei civile nr.746/A din 03.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții și, pentru transformarea obligației de întreținere într-o prestație periodică în bani.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Dezbaterea în fond a recursului și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și s-a amânat pronunțarea pentru data de 22 mai 2008,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr.7522/325/9.10.2006, reclamanții și, au solicitat instanței, ca în contradictoriu cu pârâta Loica, transformarea obligației de întreținere în natură în obligația de a da o sumă de bani necesară întreținerii pârâtei în valoare de 200 lei pe lună.
In motivare, reclamanții au arătat că au încheiat în calitate de întreținători cu pârâta Loica și mama acesteia Loica, un contract de întreținere cu drept de uzufruct viager în favoarea întreținătorilor prin care au dobândit nuda proprietate asupra imobilului din nr.171, contract care a fost autentificat sub nr.1462 la în data de 19.07.2000.
Prin sentința civilă nr.3213/30.03.2007, Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtei Loica și a dispus transformarea obligației de întreținere în natură stabilită prin contractul încheiat între părți și autentificată sub n 1462/19.07.3000 în obligație de plată a sumei de 200 lei lunar de către reclamanți către pârâtă și a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârât - reclamant reconvențional Loica, împotriva pârâților reconvenționali și, prin care acesta a solicitat rezilierea contractului de întrețin ere încheiat în anul 2000.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părți există o situație conflictuală evidentă, reclamanții formulând o plângere penală împotriva pârâtei Loica pentru furt, iar aceasta a reclamant- pe una dintre martorele audiate în primul proces de reziliere a contractului de întreținere, finalizat printr- soluție irevocabilă de respingere a acțiunii reclamantei Loica, pentru mărturie mincinoasă.
S- mai reținut că după pronunțarea deciziei civile nr.879/11.04.2005 de către Curtea de Apel Timișoara, prin care a fost menținută sentința civilă nr.4142/2004 a Judecătoriei Timișoara, prin care a fost depusă cererea pârâtei Loica pentru rezilierea contractului de întreținere, actualii reclamanți, și, au încercat să reia obligația de întreținere prevăzută în contractul de întreținere încheiat de părți, ducând la domiciliul actualei pârâte alimente sau medicamente, însă au fost refuzați.
Deoarece reclamanții s-au aflat în imposibilitate de a executa obligația de întreținere prevăzută în contract, din culpa pârâtei, prima instanță hotărât transformarea obligației de întreținere în natură cu plata sumei de 200 lei lunar, sumă ce nu a fost contestată de către pârâta Loica.
Prima instanță, nu motivează în drept transformarea obligației de a face în natură cu obligația de plată a contravalorii serviciilor la care s-au obligat reclamanții prin contractul de întreținere.
Cu privire la cererea reconvențională, prima instanță a apreciat că reclamanta reconvențională se află în culpă și datorită comportamentului acesteia nu se execută obligația de întreținere de către reclamanții și, motiv pentru care respins cererea reconvențională.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta reclamantă reconvențională Loica, criticând soluția primei instanțe pentru faptul că a apreciat greșit starea de fapt, că a minimalizat situația conflictuală dintre părți care s- materializat și în plângeri penale formulate de ambele părți pentru furt (art.210 Cod penal), pentru mărturie mincinoasă, pentru lovire.
S-a mai plâns reclamanta reconvențională că modalitatea de executare a obligației de întreținere este formală și că nu este de acord cu transformarea acesteia în bani.
Pârâții reconvenționali au depus la dosar înscrisuri pentru a dovedi achitarea sumei de bani lunare stabilită de judecătorie, pentru perioada mai-august 2007, sumă ce a fost refuzată la primire de reclamanta reconvențională.
Prin decizia civilă nr.746/A/2007 Tribunalul Timișa respins apelul reclamantei reconvenționale Loica.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a stabilit că prima instanță a apreciat corect probele de la dosar, că datorită culpei pârâtei reclamante reconvenționale care refuză nejustificat întreținerea acordată de reclamanți s-a impus transformarea acesteia într-o sumă de bani.
S-a mai reținut și faptul că reclamanta reconvențională Loica sprijinul cererii sale de reziliere contractului de întreținere a invocat probe pe care le-a folosit și în procesul de reziliere a contractului de întreținere finalizat prin decizia civilă nr.2277/2005 a Curții de Apel Timișoara.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta reclamant ă reconvențională Loica, solicitând modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului său, cu consecința respingerii cererii reclamanților și admiterea cererii reconvenționale prin care reclamanta a cerut rezilierea contractului de întreținere pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract de întreținere de către întreținătorii și.
Recurenta, în dezvoltarea motivelor de recurs arată că întreținătorii doar formal au în cercat să execute contractul de întrețin ere, că în prezența unor martori au lăsat sporadic la poarta case anumite produse alimentare de puțină valoare și importanță, că nu au fost preocupați să execute obligațiile de întreținere, ci doar să devină proprietarii imobilului. Mai arată că relațiile dintre părți sunt grav deteriorate din vina întreținătorilor.
In concluziile scrise, recurenta mai arată că în cauză se impune administrarea de probe pentru a se stabili concret dacă contractul de întreținere se execută și cui aparține culpa în neexecutarea acestuia.
Intimații reclamanți cer prin întâmpinarea depusă la dosar respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțate de tribunal. Arată că pârâta recurentă, a fost de acord cu transformarea obligației de întreținere în natură în obligație de plată.
Analizând recursul declarat în cauză, Curtea îl găsește întemeiat și urmează a-l admite, pentru următoarele considerente:
Părțile, la data de 19.07.2000 au încheiat un contract de întreținere, conform căruia în schimbul dreptului de nudă proprietate asupra imobilului înscris în CF 71, casă și teren, (proprietatea întreținutei Loica ), s-au obligat întreținătorii să presteze atât acesteia, cât și mamei sale Loica, întreținere și îngrijire, pe toată durata vieții întreținutelor, constând în toate cele necesare traiului zilnic prin asigurarea hranei zilnice, curățeniei locuinței, iluminatului, încălzitului, spălatul rufelor și al lenjeriei de pat, medicamente, îngrijire și tratament medical în caz de nevoie, suportarea cheltuielilor de înmormântare.
Intre părți a existat un proces referitor la rezilierea acestui contract de întreținere, pornit de întreținuta Loica, care a fost respins irevocabil prin decizia civilă nr.2277/22.09.2005 a Curții de Apel Timișoara.
Deoarece contractul de întreținere încheiat de părți este un contract aleatoriu și oneros, care are clauză de executare succesivă în timp a prestațiilor de către debitorii întreținerii, conform clauzei contractuale, aceste obligații se execută zilnic și permament, pe toată durata contractului și nu sporadic.
Faptul că întreținătorii au dovedit la dosar, că sporadic, au depus la poarta casei reclamantei reconvenționale, o plasă cu câteva alimente de bază, nu poate conduce la ideea că întreținătorii și și-au îndeplinit obligația de întreținere, instanța, în temeiul rolului activ, având obligația de a verifica modalitatea de executare a acestui contract cu prestații succesive, de la data de 22.09.2005 ( data pronunțării deciziei civile nr.2277/2005 a Curții de Apel Timișoara ) și până în prezent.
Verificarea modalității de executare trebuie să se refere la toate obligațiile pe care întreținătorii și le-au asumat prin contractul de întreținere, felul în care acestea au fost aduse la îndeplinire și care au fost motivele care au împiedicat executarea contractului.
Referitor la acțiunea principală formulată de reclamanții și, de transformare a obligației de întreținere în natură în obligație de plată, acțiune ce a fost admisă de prima instanță, deși pârâta Loica s-a opus la admiterea acțiunii și nu a fost de acord nici cu echivalentul de 200 lei lunar a acestei întrețineri, Curtea apreciază că judecata nu a fost temeinică și nu se sprijină pe probe, nedând dovadă de rol activ.
Pentru transformarea acestei obligații din prestație în natură în obligație de plată, este necesară stabilirea unei stări de fapt corecte din care să rezulte că întreținătorii întâmpină rezistență din partea beneficiarului, care refuză nejustificat prestațiile. In acest caz, conform art.1073 cod civil se poate schimba modalitatea de executare a obligației de întreținere, din natură, care este obligația principală în obligație de plată, însă instanța trebuie să se preocupe ca suma de bani pe care o va stabili cu titlu de contravaloarea întreținerii să reprezinte întreținerea completă, potrivit elementelor pe care părțile le-au determinat în contract, în sensul posibilității de a acoperi efectiv toate nevoile care s-au enumerat în act, fără ca suma astfel fixată să fie influențată în cuantumul ei de veniturile creditorului sau de posibilitățile sale de muncă și nici de posibilitățile de plată ale debitorului, deoarece numai suma stabilită astfel va reprezenta contravaloarea întreținerii datorate.
Deoarece modificarea deciziei recurate nu este posibilă fără administrarea de probe noi - respectiv probe cu martori, expertiză - în temeiul art.312 alin.3 pr.civ. Curtea urmează a casa hotărârea recurată și să trimită cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara, pentru completarea probatoriului, atât în cadrul acțiunii principale, cât și al cererii reconvenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Loica împotriva deciziei civile nr.746/A din 03.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, casează hotărârile pronunțate în cauză și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./25.06.2008
Dact.GK/2 ex./2.07.2008
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Ion GraurJudecători:Ion Graur, Maria Petria Martinescu, Lucian
