Ordonanță președințială. Speță. Decizia 1008/2009. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1008/

Ședința publică din 20 August 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică

JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță

JUDECĂTOR 3: Ligia

Grefier

Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 633 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura este îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registraturii concluzii scrise din partea recurentei reclamante.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 18.08.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Instanța, a amânat pronunțarea, în vederea deliberării, la data de 20.08.2009.

CURTEA

Constată că prin sentința civilă nr. 633/25.06.2009 a Tribunalului Covasnaa fost respinsă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe precum și cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA Sf. G, având ca obiect îndepărtarea sigiliului aplicat de numita -vicepreședinte al Consiliului de administrație - pe ușa biroului reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

entru p. admisibilitatea unei cererii având ca obiect ordonanță președințială, se cer întrunite condițiileurgenței, vremelniciei măsuriișineprejudecarea fondului.

În ceea ce priveșteurgențaaceasta există ori de câte ori păstrarea unui drept s-ar păgubi prin întârziere sau s-ar preveni o pagubă iminentă.

Instanța de fond a reținut că în cauza de față reclamanta nu are un drept pe care să îl păstreze (biroul este al societății pârâte) și nici nu previne o pagubă iminentă, deoarece chiar dacă ar avea unele acte personale în acel birou acelea se păstrează existând posibilitatea ca reclamanta să le solicite oricând de la societatea pârâtă.

Mai mult decât atât,condiția urgenței trebuie să persiste pe tot parcursul judecății procesului, cererea de ordonanță președințială neputând fi admisă dacă urgența există doar la data introducerii cererii, însă a dispărut ulterior acestui moment și înainte de pronunțarea hotărârii.

În cauza de față, reclamantei i s-a desfăcut contractul individual de muncă începând cu data de 18.05.2009, cu o perioadă de preaviz de 20 de zile, motiv pentru care îndepărtarea sigiliului de pe ușa biroului nu ar avea nicio consecință a supra situației sale.

Chiar dacă aceasta a contestat decizia de desfacere a, în prezent nu mai are relații de muncă cu societatea pârâtă și prin urmare, chiar dacă s-ar îndepărta sigiliul de pe biroul său, tot nu ar putea intra în acesta.

Instanța de fond a apreciat că nu este îndeplinită nici a doua condiție prevăzută de art. 581 Cod procedură civilă, respectiv vremelniciei măsurii, deoarece prin ordonanță președințială nu se pot lua măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți cum este cea solicitată de reclamantă și anume îndepărtarea sigiliului de pe biroul său.

Prin urmare obligația de a face nu poate fi luată prin ordonanță președințială decât în situația în care s-ar solicita încetarea unor acte abuzive.

Dar în cauza de față societatea pârâtă prin sigilarea unui birou care îi aparține, chiar dacă acolo lucra reclamanta, după desfacerea, nu este o măsură abuzivă, ci una firească care poate împiedica pierderea sau distrugerea unor acte necesare acestei societăți.

Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Covasnaa formulat recurs reclamanta, iar prin motivele de recurs se arată că aceasta se află în perioada preavizului și, prin urmare mai are calitatea de salariată la societatea pârâtă, precum și drepturile și obligațiile prevăzute de Codul Muncii. În consecință, în opinia recurentei, instanța de fond a reținut în mod eronat că aceasta nu mai are raporturi de muncă cu societatea pârâtă și nici un interes legitim pentru admiterea acțiunii, întrucât interesul acesteia este evident cu atât mai mult cu cât în biroul a cărui sigilare se solicită există bunuri în gestiune, dosare și acte personale, cărți de specialitate etc.

Recursul este nefondat.

Prin decizia de concediere emisă de intimata pârâtă s-a dispus încetarea contractului de muncă al reclamantei recurente în temeiul art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 "începând cu data împlinirii termenului de preaviz". Acest termen este de 20 de zile lucrătoare și începe să curgă de la data primirii deciziei.

Potrivit dovezii de comunicare (fila 10 dosar fond), reclamanta a primit decizia de concediere la data de 19.05.2009, astfel încât termenul de preaviz a încetat la data de 18 iunie 2009. În consecință sentința atacată a fost pronunțată la data de 25 iunie 2009, după expirarea termenului de preaviz, astfel încât în mod corect a reținut instanța de fond că între părți nu mai existau raporturi de muncă la data soluționării cauzei și în consecință nu mai este îndeplinită nici condiția urgenței, condiție ce trebuie să persiste pe tot parcursul judecății cauzei.

În ceea ce privește interesul reclamantei în promovarea prezentei ordonanțe președințiale, curtea reține că în mod eronat instanța de fond a reținut lipsa acestuia, întrucât sigilarea biroului reclamantei în timpul raporturilor de muncă constituie un act abuziv al societății pârâte cu atât mai mult cu cât în acest birou există acte și bunuri personale ale recurentei. Cu toate acestea, prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat și restituirea bunurilor personale, astfel încât, desigilarea biroului apare ca inutilă câte vreme la data executării unei asemenea hotărâri reclamanta nu are dreptul să pătrundă în incinta societății. Prin urmare recurenta are dreptul și posibilitatea să ceară conducerii societății restituirea bunurilor personale, iar în cazul unui refuz are deschisă calea unei acțiuni în justiție.

Întrucât condițiile de admisibilitate a unei cereri pe cale de ordonanță președințiale trebuie întrunite cumulativ, iar cea a urgenței, după cum s-a arătat nu mai persistă la data soluționării în fond și în recurs a cauzei, curtea reține că, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, astfel încât în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul reclamantei va fi respins.

PENTRU ACESTE MUTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenta, împotriva sentinței civile nr. 633/25.06.2009 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 20.08.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

--- - - - -

Grefier,

Red. /20.08.2009

Dact. /20.08.2009

Jud. fond: -

Președinte:Maria Carmen Tică
Judecători:Maria Carmen Tică, Cristina Ștefăniță, Ligia

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Ordonanță președințială. Speță. Decizia 1008/2009. Curtea de Apel Brasov