Ordonanță președințială. Speță. Decizia 166/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1940/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.166.
Ședința publică de la 09 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
JUDECATOR - - -
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant G, împotriva sentinței civile nr.840 din 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și.
are ca obiect - ordonanță președințială - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant G personal lipsind intimații pârâți, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea, prin serviciul registratură, la data de 08.02.2010, a unor concluzii scrise depuse de către intimații pârâți, și.
Recurentul reclamant depune la dosar chitanța în cuantum de 531 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă recursului declarat și 5 lei timbru judiciar.
Curtea constată că, prin concluziile scrise depuse la dosar, de către intimații pârâți, și, aceștia, au invocat excepția netimbrării recursului, precum și excepția nulității recursului, pentru nemotivarea acestuia în termen legal.
Curtea, după deliberare, având în vedere că, la termenul de astăzi, recurentul reclamant a făcut dovada achitării taxei de timbru, aferente recursului declarat, respinge excepția netimbrării recursului, ca nefondată.
Curtea acordă cuvântul recurentului reclamant asupra excepției nulității recursului, pentru nemotivarea acestuia în termenul legal.
Recurentul reclamant solicită respingerea excepției, apreciind că a motivat recursul în termenul legal, în raport de faptul că sentința atacată i-a fost comunicată la data de 4.09.2009 și că a depus, la dosar, pe tot parcursul procesului, motive de recurs.
Depune la dosar concluzii scrise și înscrisuri.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția nulității recursului, în considerarea art. 137 alin. 1 Cod de procedura civilă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B, sub nr.516/- și ulterior precizată, reclamantul Gac hemat în judecată pârâții, - decedată, G - decedat, -, - decedat, - decedată și - decedat, solicitând instanței ca pe calea unei ordonanțe președințiale să oblige pârâții la plata sumei de 5.000.000 RON, cu titlu de despăgubiri.
În motivarea cererii sale de ordonanță președințială, reclamantul a arătat că pârâții, - decedată, G - decedat, -, - decedat, - decedată și - decedat, prin acțiunile lor, i-au cauzat mai multe stricăciuni la imobilul proprietatea sa, situat în B,-, sectorul 5, prejudiciul ridicându-se la suma de 5.000.000 RON.
Prin sentința civilă nr.1776/2009 a Judecătoriei Sectorului 5 B s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținându-se că, față de valoarea obiectului litigiului, 5.000.000 RON, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine acestei instanțe în raport de dispozițiile art.2 pct.1 lit.b Cod procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 19.03.2009.
La termenul de judecată din data de 02.06.2009, reclamantul și-a precizat cuantumul pretențiilor, la 7.000.000 RON.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a solicitat și i s-a încuviințat proba cu înscrisuri și i s-a respins proba cu expertiză, având în vedere faptul că judecarea unei cereri de ordonanță președințială se face, potrivit dispozițiilor art.581 alin.3 Cod procedură civilă, de urgență și cu precădere.
Prin sentința civilă nr.840/02.06.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâților G, și, a respins cererea de ordonanță președințială formulată în privința pârâților mai sus menționați, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosință, a respins, ca neîntemeiată, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâții, și -.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul Gaî nvestit instanța de judecată cu soluționarea unei cereri de ordonanță președințială, prin care să fie obligați pârâții din prezenta cauză la plata sumei de 7.000.000 Ron, cu titlu de despăgubiri.
Potrivit art.581 alin.1 Cod procedură civilă, "instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".
Din dispozițiile legale menționate mai sus, reiese că pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: urgența, caracterul vremelnic al hotărârii și neprejudecarea fondului.
În speță, tribunalul a constatat că cele trei condiții menționate mai sus nu sunt îndeplinite.
Astfel, în privința condiției urgenței, tribunalul a constatat că nu este întemeiată, având în vedere că, din considerentele acțiunii, reiese faptul că acțiunile ilicite săvârșite de pârâți, prin care i s-au produs reclamantului diverse prejudicii, au fost săvârșite cu mai mulți ani în urmă.
În privința celorlalte două condiții, privind caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului, tribunalul a constatat că reclamantul nu a făcut dovada existenței pe rolul instanțelor de judecată a unui alt dosar, în care să fi solicitat, pe calea dreptului comun, obligarea pârâților la plata sumei de 7.000.000 Ron.
Tribunalul a avut în vedere că pe calea unei ordonanțe președințiale nu se pot dispune măsuri definitive, ci numai măsuri provizorii, până la soluționarea pe calea dreptului comun a pretențiilor deduse judecății.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art.7 alin.1 din Decretul nr.31/1954, a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâților G, și și a respins cererea de ordonanță președințială formulată împotriva acestor pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.581 Cod procedură civilă, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea de ordonanță președințială.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul G, solicitând retrimiterea cauzei spre rejudecare, hotărârea recurată fiind netemeinică și nelegală.
Cererea de recurs a fost depusă la 09.06.2009, fiind însoțită de un set de înscrisuri.
Ulterior, la 20.10.2009, recurentul Gad epus la dosar "note scrise", prin care a arătat că instanța de judecată, în neștiință de cauză, i-a produs un mare prejudiciu și o mare pagubă, neluând în seamă situația gravă produsă la fața locului de pârâții în cauză.
A precizat că tribunalul nu a ținut seama de calitatea sa de deportat politic, confirmată prin Decizia nr.715/2002 eliberată de Casa de Pensii a Municipiului B, și a respins în mod greșit cererea privind efectuarea unei expertize tehnice de specialitate în vederea evaluării pagubelor produse de cei chemați în judecată.
Prin concluziile scrise depuse la dosar de intimații, și, la data de 18.03.2010, s-a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare în termenul legal, în conformitate cu dispozițiile art.306 alin.1 coroborat cu art.303 alin.1 și 2, art.582 alin.1 Cod procedură civilă.
În ședința publică din 09.02.2010, Curtea a pus în discuția părților, în vederea respectării principiului contradictorialității, excepția nulității recursului pentru nemotivarea acestuia în termenul legal, asupra căreia a rămas în pronunțare, întrucât, potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Fiind vorba de o excepție de procedură, absolută și peremtorie, Curtea este obligată să se pronunțe mai întâi asupra acestui aspect procedural, de care ține soluționarea ulterioară a fondului recursului.
În acest sens, Curtea reține că sentința recurată a fost pronunțată la 02.06.2009 și comunicată reclamantului G la data de 05.08.2009, astfel cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii civile nr.840/2009, aflată la fila 69 în dosarul de fond.
Cererea de recurs a fost formulată la 09.06.2009, împrejurare necontestată de recurentul - reclamant G, iar motivele de recurs au fost depuse abia la 20.10.2009, fiind numite "note scrise".
Potrivit art.301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărâri, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art.284 alin.2 - 4 Cod procedură civilă se aplică în mod corespunzător.
Conform art.303 alin.1 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. 2 al acestui articol este în sensul că termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Art.301 Cod procedură civilă face aplicația regulii generale înscrise în art.102 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit căreia termenele încep să curgă de la comunicarea actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.
Prin aplicarea dispozițiilor art.284 alin.3 Cod procedură civilă, dacă o parte face recurs înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socotește comunicată la data depunerii cererii de recurs.
În raport de aceste dispoziții legale, Curtea reține că termenul de motivare a recursului este un termen legal imperativ, astfel încât sancțiunea nerespectării lui, conform art.103 Cod procedură civilă, este decăderea.
Totuși, ca efect al decăderii, potrivit art.306 alin.1 Cod procedură civilă, recursul nu va fi respins ca nemotivat, ci se va aplica sancțiunea specifică pentru această etapă procesuală, constatându-se nulitatea căii de atac, cu excepția cazului în care pot fi invocate motive de ordine publică, acelea care privesc încălcarea unor norme imperative.
În cauză, ținându-se cont fie de data formulării cererii de recurs, respectiv 09.06.2009, fie de data comunicării sentinței civile nr.840/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, adică 05.08.2009, se constată că termenul de 15 zile pentru motivarea recursului a fost cu mult depășit, el calculându-se, potrivit art.101 alin.1 Cod procedură civilă, pe zile libere, neintrând în calcul ziua în care începe să curgă și ziua în care se împlinește. Astfel, cel mai târziu, motivele de recurs trebuiau a fi depuse la 21.08.2009, or, în speță, recurentul a motivat recursul său la 20.10.2009.
Cum nu poate fi identificat niciun motiv de ordine publică care să fie invocat în afara termenului imperativ prevăzut de lege pentru motivarea recursului, Curtea, având în vedere considerentele expuse anterior, conform art.306 alin.1 Cod procedură civilă, va constata nul recursul declarat de recurentul - reclamant G împotriva sentinței civile nr.840/02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurentul - reclamant G, împotriva sentinței civile nr.840/02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și -.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
.
2 ex./09.04.2010
TB-4 -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
