Ordonanță președințială. Speță. Decizia 17/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZI A CIVILĂ Nr. 17/R Dosar nr-
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Popa judecător
Judecător: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Burdea
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat dereclamantul -în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților și, împotriva sentinței civile nr.16/S din data de 30 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr. 196/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 21 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24 ianuarie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 16/S/30 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr. 196/2006 a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții -, și, ultimii doi prin mandatar -, în contradictoriu cu pârâții Comuna Feldioara prin primar și, având ca obiect suspendarea executării Dispoziției nr. 122/25.04.2005 emisă de Primarul comunei Feldioara.
S-a dispus restituirea către reclamanți a sumei de 500 RON consemnată cu titlu de cauțiune prin chitanța CEC nr. -/25.01.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr.122/25.04.2005 emisă de Primarul comunei Feldioara în calitate de reprezentant legal al unității administrativ - teritoriale, s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în com. Feldioara,-, pârâtului, reținându-se că acesta are calitatea de persoană îndreptățită conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Reclamanții și, au formulat contestație împotriva acestei dispoziții.
S-a reținut că reclamanții au invocat în cauză necesitatea prevenirii unei pagube iminente, constând în posibilitatea evacuării lor din imobilul supus restituirii, prin punerea în executare a dispoziției de restituire.
Pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială este necesară îndeplinirea cumulativă a trei condiții, respectiv urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
În speță, chiar dacă, prin însăși natura cererii formulate, condițiile privind vremelnicia (caracterul temporar al măsurii ce se cere a fi luată) și neprejudecarea fondului sunt îndeplinite, urgența nu a fost dovedită.
Reclamanții au susținut că urgența măsurii rezidă în aceea că pârâtul, prin mandatarul său, urmărește punerea în executare a dispoziției de restituire, reclamanților fiindu-le astfel pus în pericol dreptul de a locui în imobil.
În primul rând, s-a reținut că reclamanții nu au făcut dovada calității lor de chiriași în imobilul restituit pârâtului, nedepunând copia contractului de închiriere din care să rezulte drepturile lor locative cu privire la acest imobil.
În al doilea rând, potrivit prevederilor art. 2 din dispoziția de restituire, proprietarul (în speță, pârâtul ) are obligația respectării prevederilor art. 13 și 15 din Legea nr. 10/2001, cu privire la protecția chiriașilor.
Aceste texte de lege prevăd că, în cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevăzute de acest act normativ sau prin hotărâre judecătorească sunt aplicabile prevederile privind contractul de închiriere cuprinse în OUG nr. 40/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 241/2001 (art. 13 alin. 1 ), precum și că contratele de închiriere prevăzute la art. 6 din OUG nr. 40/1999 se vor încheia pentru o perioadă de 5 ani, chiriașul putând fi obligat să elibereze de îndată locuința ocupată numai dacă i se pune la dispoziție o altă locuință corespunzătoare (art. 15 alin. 1).
Așadar, în cazul în care un imobil ce intră sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001 este restituit în natură, persoana îndreptățită nu poate proceda la evacuarea chiriașului decât în ipoteza în care îi pune la dispoziție o locuință corespunzătoare, iar în caz contrar este obligat să încheie cu acesta contract de închiriere, potrivit prevederilor OUG nr. 40/1999.
Astfel fiind, reclamanții susțin fără temei că sunt în pericol de a-și pierde drepturile locative ca urmare a punerii în executare a dispoziției de restituire.
Nu mai puțin, reclamanții nu au făcut nicio dovadă a celor afirmate, în sensul că pârâtul ar fi întreprins demersuri de natură a le afecta situația locativă, că ar avea intenția să îi evacueze sau că le-ar fi încălcat drepturile ce se bucură de protecția legală conferită de OUG nr. 40/1999.
În consecință, în speță nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, respectiv nu a fost dovedită urgența, iar aceste condiții trebuie să fie întrunite în mod cumulativ.
Restul aspectelor invocate de reclamanți în cuprinsul cererii de chemare în judecată constituie chestiuni de fond, care vor putea fi susținute în fața instanței învestite cu soluționarea contestației formulate în baza Legii nr. 10/2001.
Față de aceste considerente, în baza art. 581 Cod procedură civilă, tribunalul a respins cererea de ordonanță președințială dedusă judecății, ca neîntemeiată.
Având în vedere că reclamanții au consemnat la CEC o cauțiune în cuantum de 500 RON, deși acest lucru nu le-a fost solicitat, instanța a dispus restituire acestei sume de bani.
Împotriva aceste hotărâri a declarat recurs reclamantul -, în nume propriu și ca mandatar al reclamanților și.
În susținerea recursului se învederează că instanța de fond a respins cererea de ordonanță pentru nedepunerea contractului de închiriere al reclamantului, deși trebuia să citeze părțile și să le pună în vedere această obligație.
Se precizează apoi că dispozițiile legale de protecție a chiriașilor - invocate de tribunal - de regulă nu sunt respectate în practică.
Condiția urgenței este îndeplinită în cauză având în vedere că tocmai în săptămâna în care s-a înregistrat cererea de ordonanță, urma punerea în posesie a pârâtului asupra imobilului în cauză, afirmă recurenții.
Recursul nu este motivat în drept.
Intimata Comuna Feldioara a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În probațiune s-au depus copia contractului de închiriere nr. 1164/1986, copia adresei nr.70/3.02.2006 a Prefectului județului B, copia sentinței nr.376/2006 a Tribunalului Brașov, copia deciziei nr. 22/Ap/2007 a Curții de APEL BRAȘOV, copia soluției din 23.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.1153/2006.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs formulate, instanța reține următoarele.
Tribunalul nu a respins cererea de ordonanță președințială urmare nedepunerii de către reclamant a contractului de închiriere pentru imobilul restituit pârâtului. Lipsa acestui înscris a constituit numai un argument al instanței în relatarea situației de fapt a cauzei. Dacă ar fi considerat că lipsa contractului este determinantă în respingerea cererii de ordonanță președințială, tribunalul trebuia să constatate lipsa calității procesuale a reclamanților și să rezolve litigiul pe baza acestei excepții. Instanța de fond nu a procedat însă în această modalitate, ci a examinat cererea pe fond, potrivit celor consemnate în aceasta, respectiv "de îndată și fără citarea părților" (fila 2 dosar fond), respectând astfel principiul disponibilității procesuale.
Ca urmare, primul motiv de recurs nu este fondat.
În ceea ce privește aserțiunile instanței purtând asupra normelor legale ce asigură protecția chiriașilor din imobilele restituite foștilor proprietari, acestea sunt menite a informa reclamanții cu privire la drepturile pe care le au în calitatea lor de chiriași. Aceste afirmații însă nu au constituit temei pentru pronunțarea sentinței și prin urmare nu pot constitui motiv de critică în recurs.
Referitor la critica privind nereținerea de către tribunal a urgenței cererii, instanța constată că nici aceasta nu este fondată.
Așa cum a reținut și tribunalul, legea prevede trei situații în care se poate aprecia că există urgență:
- păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere;
- prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara;
- pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării.
Niciuna dintre aceste situații nu se regăsește în cauza de față, reclamanții nedovedind că trebuie să păstreze un drept care i-ar păgubi prin întârziere sau că trebuie să prevină o pagubă iminentă ce nu s-ar putea repara și nici necesitatea înlăturării unor piedici ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Prin urmare, în mod legal instanța de fond a respins cererea de ordonanță președințială pentru inexistența urgenței. (De altfel, lipsa urgenței rezultă și in intervalul de timp scurs de la înregistrarea cererii - 25 ianuarie 2006 - și până la soluționarea recursului - 24 ianuarie 2008 - interval de timp în care nu li s-a întâmplat nimic prejudiciant legat de evacuare).
Nu mai puțin, contestația formulată de reclamanți împotriva dispoziției de restituire nr. 122/2005 a cărei suspendare s-a cerut, a fost respinsă irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție la 23.11.2007 (fila 55 dosar recurs), ceea ce lipsește ordonanța de însuși obiectul ei.
În consecință și față de cele ce preced, instanța va reține că în cauză nu sunt incidente ipotezele art. 304 Cod procedură civilă, recursul fiind nefondat.
În temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins, iar sentința atacată va fi menținută.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați să plătească suma de 1190 lei intimatului și suma de 1190 lei intimatei Comuna Feldioara prin primar, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Având în vedere că pârâții nu au solicitat acoperirea cheltuielilor de judecată din cauțiunea consemnată de recurenți, instanța va dispune restituirea acesteia (500 lei) către recurenți.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții -, în nume propriu și ca mandatar al reclamanților și împotriva sentinței civile nr.16/S/30.01.2006 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 1190 lei și Comunei Feldioara - prin primar, suma de 1190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Dispune restituirea către recurenți a sumei de 500 lei consemnată de către aceștia cu titlu de cauțiune potrivit chitanței (recipisa) nr. -/1 din 26.11.2007 a Casei de Economii și Consemnațiuni SA- B, Sucursala
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Rodica Popa - - | JUDECĂTOR 2: Gheorghe Burdea G - | JUDECĂTOR 3: Daniel Marius - - |
Grefier, |
Red./24.01.2008
Tehnoredact./25.01.2008/ 2 ex.
Jud. fond
Președinte:Rodica PopaJudecători:Rodica Popa, Gheorghe Burdea, Daniel Marius
