Ordonanță președințială. Speță. Decizia 2589/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2077/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2589/
Ședința din ședința publică de la 22.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.306/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.48815/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata-pârâtă NAȚIONALĂ
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-pârâtă prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsă fiind recurentul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul avocat al intimatei-pârâte depune la dosar întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea recursului ca inadmisibil. Arată în combaterea recursului că cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului, or, prin sentința civilă nr.2302, Tribunalul Bucureștia soluționat contestația privind decizia de sancționare. De asemenea, arată că recursul este lipsit și de interes. Prin urmare, solicită menținerea hotărârii Tribunalului ca temeinică și legală.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTE
Prin recursul înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI, recurentul a criticat sentința civilă nr.306/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, arătând că instanța de fond în mod eronat i-a respins cererea ca fiind inadmisibilă, deși nu i-a pus în discuție această chestiune.
Recurentul a mai susținut că la dosarul de fond existau suficiente probe care să dovedească temeinicia cererii și întrunirea condițiilor prevăzute de art.581 alin.1 Cod pr.civilă.
În drept, recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă.
Intimata Națională Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, excepția lipsei de interes, iar pe fond netemeinicia cererii.
Asupra recursului, Curtea reține următoarele:
În condițiile în care procedura ordonanței președințiale este reglementată distinct de procedura de drept comun, rezultă indubitabil că legiuitorul a avut intenția de a particulariza condițiile exercitării acestei proceduri. Din această perspectivă analiza admisibilității realizată de instanța de fond prin raportare la condițiile enumerate în art.581 Cod pr.civilă, nu reprezintă analiza vreunei excepții, ci analiza îndeplinirii condițiilor speciale ale procedurii.
Din acest motiv instanța de fond nu a pus în discuția părților o excepție de inadmisibilitate, pentru că, prin raportare la caracterul procedural derogatoriu al ordonanței președințiale, instanța a analizat admisibilitatea cererii formulate prin verificarea îndeplinirii condițiilor speciale prevăzute de art.581 Cod pr.civilă.
Această analiză reprezintă în fapt și în drept o analiză pe fondul cererii, nefiind vorba despre vreo excepție. De altminteri, instanța de fond nici nu folosește în motivarea sa termenul de excepție, ci doar face referire la condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale pe care, în mod succint, le-a analizat.
acestei abordări, Curtea califică excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare de către intimată ca fiind o apărare de fond,urmând aoa naliza ca atare.
Raportat la obiectul cererii judecății de fond, instanța reține că recurentul a solicitat pronunțarea unei ordonanțe președințiale prin care intimata să fie obligată să continuie raporturile de muncă până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile pe fondul unei cereri cu conținut parțial similar.
Constatarea instanței de fond că o asemenea măsură ar echivala cu o judecată în fond a cauzei nu este lipsită de fundament.
Astfel, pentru a decide o astfel de măsură, instanța ar fi trebuit să analizeze majoritatea elementelor care constituie obiectul de analiză a fondului pretenției reclamantului. Implicit, s-ar ajunge la o analiză aproape exhaustivă a fondului.
În privința condițiilor referitoare la prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, Curtea apreciază că întreruperea raporturilor de muncă nu se poate constitui într-o asemenea consecință extrem de vătămătoare pentru eventualul drept al recurentului. Acest argument își găsește justificarea în sancțiunile specifice jurisdicției dreptului muncii. Astfel, în ipoteza în care recurentul ar fi câștigat pe fondul cauzei, există posibilitatea obligării încheierii unui nou contract de muncă și a despăgubirii recurentului cu suma reprezentând contravaloarea salariului de care a fost lipsit pe perioada în care raporturile de muncă au fost întrerupte.
Prin urmare, exista posibilitatea de recuperare integrală a prejudiciului, nesubzistând pericolul imposibilității recuperării acestuia.
În mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale.
În privința excepției lipsei de interes invocată de intimată prin întâmpinare, Curtea apreciază că excepția este neîntemeiată. Interesul recurentului în a promova prezentul recurs este evident și constă în reformarea hotărârii instanței de fond. Utilitatea practică a eventualei admiteri a recursului nu poate fi confundată cu interesul recurentului de a obține, în opinia sa, o hotărâre corectă care să îi confirme susținerile.
În fapt și în drept, așa cum Curtea a arătat mai sus, susținerile recurentului sunt neîntemeiate, dar în nici un caz lipsite de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de interes ca neîntemeiată.
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.306/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.48815/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata-pârâtă NAȚIONALĂ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./04.05.2009
Jud.recurs:;
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy
