Ordonanță președințială. Speță. Decizia 297/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

(165/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.297

Ședința publică de la 12.02.2009.

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Rodica Susanu

JUDECĂTOR 2: Ilie Mari -

JUDECĂTOR 3: Cristian Olteanu

GREFIER - - -

* * * * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți și, împotriva sentinței civile nr. 1496 din 20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI,

are ca obiect - ordonanță președințială.

La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, a taxei judiciare de timbru, în cuantumul dispus de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, fiind aplicat și un timbru în valoare de 0,15 lei, pe care instanța le anulează.

Se mai referă depunerea la dosar, la data de 10.02.2009, a unor întâmpinări, în dublu exemplar, formulate de către intimatele pârâte Insolvency Specialist ( în calitate de lichidator al -, bancă în faliment) și (în calitate de lichidator al -, bancă în faliment).

Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării recursului, excepție invocată și de către cele două intimate pârâte Insolvency Specialist și, prin întâmpinările depuse la dosar, în conformitate cu dispozițiile art. 582 alin.2 din Codul d e procedură civilă, întrucât ordonanța președințială este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, atunci când s-a dat fără citarea lor; în speță, judecata în fața instanței de fond s-a efectuat cu citarea părților, astfel că, termenul în care reclamanții puteau exercita recursul este de 5 zile de la pronunțare, sens în care reține dosarul în pronunțare pe excepția de tardivitate.

CURTEA,

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1496/20.10.2008, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a respins excepția necompetenței materiale a tribunalului invocată de pârâta SA, prin lichidatori Insolvency Specialists SRL și Business B, a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulată de aceeași pârâtă și a respins acțiunea formulată de reclamanții și, pe cale de ordonanță președințială, împotriva pârâtelor JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI, SA, prin lichidatori Insolvency Specialists SRL și Business B, Insolvency Specialists SRL și Business

Împotriva acestei sentințe au formulat apel apelanții - reclamanți și.

Cererea acestora a fost înregistrata pe rolul Curții de Apel București Secția a III a Civilă, la data de 22.01.2009.

În motivarea caii de atac formulate, s-a arătat că orice act de executare silită imobiliară săvârșită împotriva unei persoane fizice ori juridice în temeiul unui înscris fals, mincinos, necorespunzător adevărului, constituie un abuz.

În cauza de față deși nici și, nici societatea comercială ai cărei reprezentanți legali sunt, respectiv SC SRL C înmatriculat la. C sub nr. J- din 29.05.1992, acești nu au ridicat niciodată nici un leu de la SA în baza contractului de credit nr. 383 din 01.07.1997, totuși prin abuz, lichidatorii SA le-a vândut silit, unor terțe persoane patru imobile din patrimoniu, fiind astfel deposedați prin abuz de imobile, cu încălcarea a legii.

Se susține că cererea reclamanților privind obligarea pârâtelor să facă dovada în instanța de judecată că ei sau societatea comercială ai căror reprezentanți legali sunt, ar fi ridicat vreodată vreun leu de la SA. - Sucursala C, în baza contractului de credit nr. 383/01.07.1997, neautentic, este, în tot, admisibilă, motiv pentru care găsind-o inadmisibilă, Tribunalul Călărașia pronunțat o hotărâre nelegală.

Necomunicarea comandamentului instituit asupra imobilului supus executării ori somației ce precede executarea silită, necomunicarea titlului executoriu pus în executare silită, neîndeplinirea altor proceduri impuse de lege cu prilejul efectuării unei executări silite imobiliare, etc. constituie abuz și sunt sancționate de legiuitor cu nulitate absolută astfel că este, în tot admisibilă cererea reclamanților formulată pe calea ordonanței președințiale de obligare a pârâtelor să facă dovada în instanța de judecată a comunicării către persoanele supuse executării silite a actelor care au stat la baza acesteia, tocmai pentru a se face dovada că reclamanții nu au fost supusi niciunui abuz.

Se mai susține că toate cererile reclamanților din dosarul nr- al Tribunalului Călărași îndeplinesc condiția urgenței, vremelnicei măsuri, și niciuna dintre ele nu prejudiciază fondul. Acțiunea reclamanților urmărește indubitabil încetarea săvârșirii de către pârâte a abuzurilor condamnate de lege, împotriva acestora.

Intimata - pârâtă Insolvency Specialists SRL a formulat întâmpinare solicitând instanței ca față de dispozițiile exprese ale art. 582 alin. 1 Cod de procedură civilă, conform cărora hotărârile pronunțate pentru soluționarea cererilor de ordonanță președințială se pot ataca cu recurs, să se califice prezenta cale de atac ca recurs, și nu apel, cum în mod greșit a fost denumită de către reclamanți.

Prin aceeași întâmpinare, s-a invocat excepția tardivității formulării recursului, în conformitate cu prevederile art. 582 alin. 2 Cod de procedură civilă, potrivit cu care ordonanța președințială este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, când s-a dat fără citarea lor.

Pe fondul recursului s- susținut că în mod corect instanța de fond a respins cererea de emitere a ordonanței președințiale ca inadmisibilă, având în vedere următoarele că necesitatea admiterii de dovezi în cadrul unui dosar aflat pe rolul instanțelor judecătorești, este apreciată pentru fiecare caz în parte, de către instanța care instrumentează dosarul respectiv, aceasta fiind singura competentă să dispună măsurile legale care se impun în acest sens.

La termenul de judecata din data de 12.02.2009, Curtea de Apel Bucureștia calificat prezenta cale de atac exercitata în cauza, ca fiind recurs, prin raportare la obiectul acțiunii civile care a fost promovata de către reclamanta - ordonanța președințiala și la prevederile art. 129 alin. 1 Codul d procedură civilă și art. 582 alin. 1 Codul d procedură civilă. Astfel, potrivit art. 129 alin. 1 Codul d e procedură civilă, părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege iar potrivit art. 582 alin. 1 Codul d procedură civilă, ordonanța este supusă recursului.

La termenul de judecată din 12.02.2009 a fost invocată de către intimata Insolvency Specialists SRL excepția tardivității formulării recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma acestei excepții, excepție care se impune a fi analizata cu prioritate întrucât vizează legala sesizare a instanței cu soluționarea caii de atac exercitata în cauza, în raport de prevederile art. 137 alin. 1 Cod de procedură Civilă, raportat la art. 316 Cod de procedură Civilă coroborat cu art. 298 Cod de procedură Civilă, curtea retine următoarele:

Obiectul prezentei cauze îl constituie recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 1496/20.10.2008 a Tribunalul Călărași, hotărâre prin care s-a respins excepția necompetentei materiale a tribunalului și s-a respins cererea de ordonanța președințiala formulata de către cei doi reclamanți - recurenți, ca inadmisibilă.

Curtea retine totodată că, potrivit art. 582 alin.1 Codul d procedură civilă, rdonanța este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

Se mai retine că în speța, cererea de ordonanța președințiala formulata de către cei doi reclamanți a fost soluționata cu citarea tuturor parților, astfel cum rezultă din actele de procedura efectuate de prima instanța și existente la filele 28-33, 35, 40-47 dosar fond.

În raport de prevederile legale anterior citate, rezultă că termenul pentru declararea recursului împotriva sentinței civile nr. 1496/20.10.2008 Tribunalul Călărași, este cel stabilit în art. 582 alin. 1 Codul d procedură civilă, respectiv de 5 zile de la pronunțare, dispoziție speciala și derogatorie de la dreptul comun reprezentat de art. 301 Codul d procedură civilă.

Curtea retine că prevederile art. 582 alin. 1 Codul d procedură civilă, au făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituționala analizând în mai multe rânduri aceasta dispoziție legale, prin raportare la dispozițiile înscrise în art. art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și art. 20 alin. (2) din Constituție, art.1, 16 alin. (1), art. 21, art. 24, art. 49 alin. (2), art. 53, art. 54, art. 125 din Constituție, statuând că excepțiile de neconstituționalitate astfel întemeiate sunt nefondate - Deciziile nr. 199 din 17 octombrie 2000, nr. 396 din 5 octombrie 2004, nr. 60 din 2 februarie 2006, nr. 305 din 6 aprilie 2006, nr. 426 din 10 mai 2007, nr. 426 din 10 mai 2007.

Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, "scopul dispozițiilor art. 581 din Codul d e procedură civilă este acela de a institui o procedură specială, prin care instanța de judecată să poată lua, prin ordonanță președințială, măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgență este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Așa fiind, textul de lege ce face obiectul excepției este în deplin acord cu dispozițiile constituționale, deoarece hotărârea definitivă și irevocabilă privind drepturile părților se va da în cadrul procesului obișnuit, o dată cu judecarea fondului".

Curtea constituțională a constatat că "dispozițiile legale criticate nu aduc atingere nici dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și, prin urmare, nici prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituție, deoarece nu conțin prevederi prin care să fie încălcat dreptul oricărei persoane "[.] la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege", că aceste dispoziții legale, nu creează privilegii sau discriminări între cetățeni iar prin procedura de urgență instituită de art. 581 din Codul d e procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiției prin cerere de ordonanță președințială (în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări)".

Verificând respectarea termenului de declarare a recursului în cauza de fată, Curtea reține că, făcând aplicarea prevederilor art. 101 alin. 1, 4 și 5 din Codul d procedură civilă, termenul pentru depunerea cererii de recurs s-a împlinit la data de 27.10.2008.

Întrucât recurenții au depus cererea de recurs doar la data de 22.12.2008, după împlinirea termenului de recurs, având în vedere că în temeiul principiului legalității, orice hotărâre judecătoreasca este supusa cailor de atac prevăzute de lege, astfel că posibilitatea de a folosi o cale de atac, precum și condițiile de exercitare a acesteia sunt date de lege iar nu de judecător, reținând totodată că în speța recurenții nu au invocat si nici nu au dovedit că s-ar fi aflat într- împrejurare mai presus de voința lor care să îi fi împiedicat să formuleze recursul înăuntrul termenului prevăzut de art. 582 alin. 1 Cod procedura civilă, în condițiile impuse de art. 103 Codul d procedură civilă ( respectiv cel mai târziu la împlinirea unui termen de 15 zile de la data formulării cererii de recurs-22.12.2008), curtea, apreciază excepția tardivității formulării recursului ca întemeiată și în consecința va dispune admiterea acesteia.

de considerentele expuse, în conformitate cu prevederile art. 312 Codul d procedură civilă, curtea va respinge recursul ca fiind tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite excepția tardivității.

Respinge recursul formulat de recurenții - reclamanți și, împotriva sentinței civile nr.1496 din 20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI, SA, SRL, B, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

MARI

GREFIER,

A

Red.

./

2ex./26.02.2009

C-

Președinte:Rodica Susanu
Judecători:Rodica Susanu, Ilie, Cristian Olteanu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Ordonanță președințială. Speță. Decizia 297/2009. Curtea de Apel Bucuresti