Ordonanță președințială. Speță. Decizia 361/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 361R
Ședința publică de la 14 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Pană
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Paraschiv
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă SC SRL împotriva sentinței civile nr. 212F/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă FUNDAȚIA CULTURALĂ IDEEA EUROPEANĂ - EDITURA FUNDAȚIEI CULTURALE IDEEA EUROPEANĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta - pârâtă SC SRL, reprezentată de consilier juridic, și intimata - reclamantă FUNDAȚIA CULTURALĂ IDEEA EUROPEANĂ - EDITURA FUNDAȚIEI CULTURALE IDEEA EUROPEANĂ, reprezentată de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.74104/08.05.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuția părților excepția de nulitate de recursului formulată de către reprezentantul intimatei - reclamante.
Reprezentantul intimatei - reclamante FUNDAȚIA CULTURALĂ IDEEA EUROPEANĂ - EDITURA FUNDAȚIEI CULTURALE IDEEA EUROPEANĂ solicită admiterea excepției nulității recursului. Susține că prin raportare la dispozițiile art. 582 Cod procedură civilă, termenul de declarare și motivare a recursului este de 5 zile de la data pronunțării hotărârii, în măsura în care a fost dată cu citarea părților și în 5 zile de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor. Pe cale de consecință, termenul de declarare și motivare a cererii de recurs este de 5 zile de la pronunțare. Mai arată că sentința civilă nr. 212F/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă a fost comunicată la data de 16.03.2009. Precizează că declarația de recurs formulată de SC SRL și înregistrată la dosarul cauzei la data de 19.02.2009 nu cuprinde nici un motiv de recurs. La data de 08.05.2009 pârâta SC SRL a trimis prin poștă motivele de recurs, care au fost înregistrate la data de 11.05.2009. Prin urmare, susține că recurenta nu a motivat în termenul legal recursul formulat și solicită admiterea excepției invocate și să se constate nulitatea recursului declarat de recurenta - pârâtă SC SRL împotriva sentinței civile nr. 212F/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă. Depune note scrise pe acest aspect.
Reprezentantul recurentei - pârâte SC SRL solicită respingerea excepției nulității recursului, ca neîntemeiată. Precizează că partea pe care o reprezintă a declarat și motivat recursul prin aceeași cerere depusă la Tribunalul București în termenul prevăzut de art. 582 Cod procedură civilă. Astfel, Tribunalul București, Secția a V-a Civilă a pronunțat sentința civilă nr. 212F la data de 16.02.2009, iar la data de 19.02.2009 a depus cerere de recurs, care nu este doar declarație de recurs, ci cuprinde și o motivare succintă. Precizează că ulterior a depus o dezvoltare a motivelor de recurs.
Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă SC SRL.
Reprezentantul recurentei - pârâte SC SRL invocă excepția lipsei capacității procesuale a intimatei - reclamante, arătând că a formulat o adresă către Ministerul Justiției prin care a solicitat să i se comunice denumirea sub care este înregistrată această Fundație la Minister, iar răspunsul acestei instituții a fost că această Fundație este înregistrată doar cu titulatura Fundația Culturală Ideea Europeană. Astfel, atâta timp cât reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată în numele unei persoane juridice care nu există, respectiv FUNDAȚIA CULTURALĂ IDEEA EUROPEANĂ - EDITURA FUNDAȚIEI CULTURALE IDEEA EUROPEANĂ, solicită admiterea excepției lipsei capacității procesuale a intimatei - reclamante.
Totodată, arată că prin întâmpinarea depusă la cererea de ordonanță președințială a reclamantei solicitat obligarea acesteia la plata unei cauțiuni echivalentă cu încasările din vânzările romanului "Memorii" de pe perioada de un an de zile, iar instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui aspect, astfel încât solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
De asemenea, în cazul în care se va reține recursul spre judecare, reprezentantul recurentei - pârâte SC SRL solicită admiterea recursului, desființarea sentinței civile nr. 212F/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă sub aspectul obligării suspendării difuzării/distribuirii romanului "Memorii" de și menținerea ca temeinică și legală a soluției date de instanța de fond cu privire la respingerea capătului de cerere al reclamantei, de a obliga pârâta la retragerea de pe piață a titlului"Memorii" vol. I și II de.
Reprezentantul intimatei - reclamante FUNDAȚIA CULTURALĂ IDEEA EUROPEANĂ - EDITURA FUNDAȚIEI CULTURALE IDEEA EUROPEANĂ solicită respingerea motivului de recurs referitor la excepția lipsei capacității procesuale a părții pe care o reprezintă, arătând că din dispozițiile art.7 lit.d din Actul constitutiv și, respectiv, art.7 lit.d din Statutul Fundației Culturale Ideea Europeană, rezultă că susținerea, editarea și tipărirea publicațiilor și a cărților se face sub egida unei edituri, respectiv: Editura Fundației Culturale Ideea Europeană.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, referitor la omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra cererii pârâtei de obligare a reclamantei la plata unei cauțiuni echivalentă cu încasările romanului "memorii" pe perioada unui an de zile, solicită respingerea acestuia. Continuând, susține că instanța de fond a apreciat în mod corect că măsura cauțiunii nu este necesară, reținând caracterul facultativ al acestei măsuri.
De asemenea, arată că în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind întrunite cele trei condiții cumulative de admisibilitate a procedurii ordonanței președințiale formulate de către Editura Fundației Culturale Ideea Europeană, respectiv urgența caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.
Față de aceste considerente, reprezentantul intimatei - reclamante FUNDAȚIA CULTURALĂ IDEEA EUROPEANĂ - EDITURA FUNDAȚIEI CULTURALE IDEEA EUROPEANĂ solicită respingerea recursului formulat de recurenta - pârâtă SC SRL împotriva sentinței civile nr. 212F/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă și menținerea ca temeinică și legală a acestei hotărâri. Fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberand asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a V-a Civilă sub nr. -/28.01.2009, reclamanta Fundația Culturală Ideea Europeană - Editura Fundației Culturale Ideea Europeană au chemat în judecată pârâta Adevărul SRL - Editura Adevărul, solicitând, în temeiul art. 581 Cod de procedură civilă, și 139 alin. 3 și 4 din Legea nr. -, obligarea pârâtei, sub sancțiunea de daune în caz de neexecutare, cu titlu provizoriu, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalul București - Secția a V -a Civilă, să suspende orice activitate de difuzare/ distribuire atât direct cât și prin alte rețele a titlului MEMORII,. I și II, titlu publicat în anul 2008 având ca traducător pe și să retragă de pe piață titlul MEMORII,. I și II, titlu publicat în anul 2008 având ca traducător pe.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în baza contractului nr. 164T/24.02.2005 încheiat cu traducătoarea (având pseudonimul literar ) a dobândit drepturile de editare și difuzare a operei având titlul JURNAL. 1 - II, pentru o perioadă de 9 ani. Această traducere a fost publicată până în prezent în trei ediții: în anul 1975 de Editura; în anul 2000 de Edutura, în anul 2005 de Editura Fundației Culturale Ideea Europeană.
Cu ocazia târgului de carte 2008, pârâta a lansat pe piață titlul, MEMORII,. I și II.
Atât traducătoarea cât și reclamanta ca editor au constatat că traducerea editată sub titlul, MEMORII,. I și II. reprezintă de fapt reproducerea atât a selecției din opera originală cât și a traducerii editate sub titlul, JURNAL. I și II.
Pe rolul Tribunalului București se află cauza ce formează obiectul dosarului nr- prin care reclamanta din prezenta cauză și traducătoarea au chemat în judecată pe pârâtă și pe traducătorul solicitând: să se constate nulitatea absolută a contractului între cei doi pârâți privind titlul, MEMORII,. I și II; să se constate că reclamanta (având pseudonimul literar lanoși) are calitatea de autor și prin urmare toate drepturile reglementate de legea nr. 8/2006 și de Legea nr. 204/1996 asupra titlului menționat; să se constate că pârâtul a încălcat drepturile legale de autor ale reclamantei precum și drepturile reclamantei Fundația Culturală Ideea Europeană - Editura Fundației Culturale Ideea Europeană; obligarea pârâtei Adevărul SRL să retragă de pe piață și să înceteze distribuirea operei menționate; obligarea pârâților la daune morale.
Reclamanta a mai arătat că există suficiente indicii din care să rezulte preluarea în cvasi totalitate a textului original tradus de și pe cale de consecință încălcarea drepturilor sale, cum rezultă din analiza comparativă a celor două titluri, cel în traducerea originală a și cel în traducerea lui, din comunicatul Asociației publicațiilor literale și din România () și din adresa din 22.01.2009 a Asociației și Publicațiilor din România (). În același sens este relevantă și opinia unui specialist în domeniul literar, domnul Pr..
În dovedirea cererii au fost depuse la dosar, în copie următoarele înscrisuri: contract nr. 164T/24.02.2005, certificat de grefă privind dosarul nr-, comunicat din 15.12.2008 dat de Asociația publicațiilor literale și din România (), adresa din 22.01.2009 emisă de Asociația și Publicațiilor din România (), extrase din titlul MEMORII traducere și din titlul JURNAL ediția a III revăzută. I traducere.
Prin întâmpinarea formulată la 12.02.2009, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată arătând că nu sunt întrunite condițiile art. 581 Cod de procedură civilă întrucât nu există nici un drept al reclamantei care s-ar păgubi prin întârziere și nici o pagubă iminentă care nu se poate repara, în condițiile în care pe rolul Tribunalul București există dosarul de fond între părți. În condițiile în care reclamanta nu și-a putut cuantifica prejudiciul nu există pericolul eminent al producerii unor pagube.
În ce privește dispozițiile art. 139 alin. 3 și 4 din Legea nr. 8/1996, pârâta a arătat că măsurile solicitate prin prezenta cerere nu pot fi rezolvate pe calea ordonanței președințiale, ținând de judecată fondului cauzei.
A mai arătat că dispozițiile art. 139 alin. 4 din Legea 8/1996 impun depunerea unei cauțiuni pe care pârâta o solicită a fi stabilită în sumă de 174.411,6 lei echivalentul vânzărilor pe un an de zile.
A arătat că în cauză nu este demonstrat caracterul urgent și nu este întrunită condiția neprejudecării fondului.
A fost anexată întâmpinării o listă dinamică a vânzărilor până la 11.02.2009.
Prin sentinta civilă nr. 212/F/16.02.2009 pronuntata de Tribunalul B Sectia a V-a Civilă a fost admisa în parte cererea formulată de reclamanta Fundația Culturală Ideea Europeană - Editura Fundației Culturale Ideea Europeană în contradictoriu cu pârâta C Adevărul SRL - Editura Adevărul, a fost obligata parata sa suspende orice activitate de difuzare distribuire atât direct cât și prin alte rețele a titlului MEMORII,. I și II, titlu publicat în anul 2008 având ca traducător pe, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, a fost respinsa cererea de retragere de pe piață a titlului MEMORII,. I și II, titlu publicat în anul 2008 având ca traducător pe. Totodata, a fost obligata pârâta la 2439,5 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
"Analizând cererea formulată prin prisma criticilor formulate, tribunalul o constată întemeiată sub aspectul primului petit având ca obiect obligarea pârâtei să suspende orice activitate de difuzare, distribuire, directă și indirectă a titlului MEMORII i I și II publicate în anul 2008.
Astfel potrivit art. 581 Cod de procedură civilă, instanța poate să dispună pe calea ordonanței președințiale măsuri vremelnice în cazuri urgente pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Potrivit art. 139 alin. 3 din Legea nr. 8/1996, "în cazul în care există suspiciuni cu privire la încălcarea unor drepturi recunoscute și protejate prin prezenta lege, persoanele îndreptățite pot cere instanței de judecată sau altor organe competente potrivit legii: să dispună de îndată luarea unor măsuri pentru a preveni producerea iminentă a unei pagube prin încălcarea unui drept, prin interzicerea, cu titlu provizoriu, ca încălcările prezumate aduse acestui drept să continue sau pentru a condiționa continuarea lor de constituirea unor garanții destinate să asigure despăgubirea solicitantului; măsurile provizorii de interzicere vor fi impuse, dacă este cazul, prin obligarea la plata de amenzi civile potrivit dreptului comun; să dispună de îndată luarea unor măsuri pentru a asigura repararea pagubei; în acest scop instanța poate dispune luarea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile ale persoanei presupuse a fi încălcat drepturile recunoscute de prezenta lege, inclusiv blocarea conturilor sale bancare și a altor bunuri. În acest scop, autoritățile competente pot să dispună comunicarea de documente bancare, financiare sau comerciale ori accesul corespunzător la informațiile pertinente; să dispună ridicarea sau predarea către autoritățile competente a mărfurilor cu privire la care există suspiciuni privind încălcarea unui drept prevăzut de prezenta lege pentru a împiedica introducerea acestora în circuitul comercial.
Potrivit art. 139 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 măsurile prevăzute la alin. 3 pot fi dispuse și prin ordonanță președințială. În acest caz, instanțele judecătorești pot să ceară reclamantului să depună o cauțiune suficientă pentru a asigura compensarea oricărui prejudiciu care ar putea fi suferit de pârât.
Tribunalul constată îndeplinite condițiile de admisibilitate cerute de art. 581 Cod de procedură civilă, precum și condițiile de fond cerute de art. 139 alin. 3 și 4 din Legea nr. 8/1996.
Astfel reclamanta este titulara unui drept protejat în sensul legii nr. 8/1996, întrucât în baza contractului nr. 164T/24.02.2005 încheiat cu traducătoarea (având pseudonimul literar ) a dobândit drepturile de editare și difuzare a operei având titlul JURNAL. I - II, pentru o perioadă de 9 ani.
La rândul său pârâta a publicat titlul MEMORII în traducerea lui. Din extrasele din cele două titluri depuse la dosar rezultă că cele două traduceri sunt asemănătoare până la identitate, aspect confirmat și de comunicatul din 15.12.2008 dat de Asociația publicațiilor literale și din România (), de adresa din 22.01.2009 emisă de Asociația și Publicațiilor din România () și de opinia domnului.
Tribunalul constată, fără a face alte aprecieri pe fondul cauzei că în favoarea reclamantei poate fi reținută aparența de drept necesară și suficientă în această cale procedurală sumară, și urgentă, în care nu se statuează asupra dreptului.
Tribunalul constată justificată și condiția urgenței.
Astfel, independent de faptul că reclamanta și-a cuantificat sau nu prejudiciul, în acest domeniu al publicațiilor literare riscul cel mai important atras de lansarea de opere literare pe piață este acela al saturării pieței, situație în care publicarea ulterioară a aceleiași opere literare de către reclamantă să nu mai aibă ecou în rândul cititorilor, cu consecințe economice păgubitoare.
Prin listingul depus chiar de pârâtă s-a făcut dovada faptului că aceasta a vândut un număr semnificativ de exemplare ale operei menționate, astfel încât riscul mai sus menționat există.
Este îndeplinită și condiția vremelniciei întrucât reclamanta a solicitat luarea măsurii menționate până la soluționarea irevocabilă a litigiului de fond dintre părți ce formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului București.
Prin urmare, în baza art. 581 Cod de procedură civilă tribunalul va obliga pârâta să suspende orice activitate de difuzare distribuire atât direct cât și prin alte rețele a titlului MEMORII,. I și II, titlu publicat în anul 2008 având ca traducător pe, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
În ce privește aplicarea de sancțiuni civile prin obligarea pârâtei la plata de daune în caz de neexecutare, Tribunalul constată că sunt incidente dispozițiile art. 5802și următoarele Cod procedură civilă, astfel că pot fi solicitate și dispuse numai în faza de executare silită.
Cauțiunea la care se referă art. 139 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 este facultativă și nu obligatorie, nereprezentând condiție de admisibilitate a acțiunii.
În ce privește cererea de retragere de pe piață a titlului MEMORII,. I și II, titlu publicat în anul 2008 având ca traducător pe, ce formează petitul al doilea al cererii de chemare în judecată, tribunalul o constată neîntemeiată, apreciind pe de o parte că o astfel de măsură este specifică soluționării fondului litigiului dintre părți și poate fi dispusă numai prin hotărârea asupra fondului, iar pe de altă parte că o astfel de măsură nu are caracter vremelnic. Prin urmare va respinge această cerere ca neîntemeiată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga pârâta la 2439,5 lei cheltuieli de judecată către reclamantă reprezentând onorariu avocat".
Impotriva acestei sentinte, la 19.02.2009 a declarat recurs parata SC SRL, in cadrul cererii formuland urmatoarele critici:
" În ceea ce privește obligarea societății noastre la suspendarea oricărei activități de distribuție/difuzare a volumului I și II din Memorii, de vă solicităm să desființați această soluție a Tribunalului București și să pronunțați o Decizie judecătorească prin care să permiteți SC SRL să procedeze în continuare la distribuirea/difuzarea cărții mai sus - amintite.
II. Să mențineți ca legală și temeinică soluția dată de instanța de fond de a respinge cererea reclamantei de a retragere de pe piață volumule Memorii Lev.
III. Întrucât cererea de ordonanță președințială a reclamantei Fundația Ideea Europeană a fost admisă doar în parte, rugăm onorata instanța să reducă corespunzător cu admiterea pretențiilor cuantumul cheltuielilor de judecată.
IV. Prin întâmpinarea depusă la dosarul - am cerut ca în cazul în care se admite cererea de ordonanță președințială, reclamanta să fie obligate la "plata unei cauțiuni având în vedere dispozițiile art. 139, alin. 4 din Legea 8/1996, privind drepturile de autor și drepturile conexe. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui aspect, după cum rezultă din soluția dată conform sistemul Ecris al instanței.
După cum am precizat mai sus vom dezvolta prezente le motive de recurs după ce ni se va comunica Sentința pronunțată în dosar. De asemenea, în funcție de analiza întregii hotărâri care ne va fi comunicată, vom preciza și alte motive de recurs dacă vom considera necesar."
La 8.05.2009 recurenta a trimis prin posta o completare a motivelor de recurs, prin care a invocat exceptia lipsei capacitatii procesuale a reclamantei-intimate, in sustinerea acestei exceptii aratand ca reclamanta a formulat cererea de chemare in judecata in numele persoanei juridice Fundatia Culturala Ideea Europeana - Editura Fundatiei Culturale Ideea Europeana, ca parata a formulat o adresa la Ministerul Justitiei, care i-a raspuns ca la nr. 199/B/2003 este inregistrata doar titulatura Fundatia Culturala Ideea Europeana, asa incat reclamanta a formulat cererea de chemare in judecata in numele unei persoane juridice care nu exista.
Recurenta a mai aratat ca prin intampinarea depusa la cererea de ordonanta presedintiala a reclamantei a solicitat obligarea acesteia la plata unei cautiuni echivalenta cu incasarile din vanzarile romanului "Memorii" de pe perioada unui an de zile, iar Tribunalul nu s-a pronuntat asupra acestui aspect, motiv pentru care solicita admiterea recursului si trimirea cauzei spre rejudecare Tribunalului
De asemenea, recurenta a aratat ca solutia instantei este nelegala si netemeinica deoarece in prezenta cauza nu sunt intrunite elementele necesare admiterii unei cereri de ordonanta presedintiala, respectiv urgenta, aparenta dreptului si neprejudecarea fondului. Recurenta a dezvoltat aceste sustineri.
In ce priveste exceptia nulitatii recursului, curtea retine ca cererea de declarare a recursului a fost facuta la 19.02.2009, in termenul legal de 5 zile de la pronuntare.
In cererea de declarare a recursului au fost formulate si doua critici privind solutia pronuntata, care constituie motive de recurs.
Cererea prin care se completeaza motivele de recurs si se detaliaza unul dintre motivele de recurs deja formulate este depusa la posta la 8.05.2009 cu depasirea termenului de 5 zile de la comunicarea sentintei recurate, comunicare ce s-a realizat la 16.03.2009, asa cum rezulta din dovada aflata la fila 61 din dosarul primei instante.
Ca atare, cererea de completare a motivelor de recurs este tardiv formulata, insa in cauza nu este incidenta sanctiunea nulitatii recursului prevazuta de art. 306 alin. 1.proc.civ. intrucat unul din motivele de recurs cuprinse in cererea completatoare este un motiv de ordine publica, astfel ca in cauza este incidenta exceptia prevazuta de alin. 1 teza finala rap. la alin. 2 al art. 306.proc.civ.
In consecinta, curtea va respinge ca neintemeiata exceptia nulitatii recursului, insa, retinand tardivitatea formularii cererii de completare a motivelor de recurs, va analiza dintre acestea numai pe cel care constituie motiv de ordine publica si, respectiv, pe cel care constituie dezvoltare a motivului de recurs deja invocat in cererea de declarare a recursului.
Cat priveste exceptia lipsei capacitatii procesuale a reclamantei, invocata ca motiv de ordine publica, curtea retine urmatoarele:
Recurenta sustine ca reclamanta nu are capacitate procesuala intrucat nu exista nici o fundatie inregistrata cu numele Fundatia Culturala Ideea Europeana - Editura Fundatiei Culturale Ideea Europeana.
Din actele depuse la dosar rezulta ca denumirea sub care este inregistrata reclamanta este Fundatia Culturala Ideea Europeana, iar in cadrul acesteia functioneaza o editura care poarta denumirea "Editura Fundatiei Culturale Ideea Europeana" (art. 7 lit. din Actul Constitutiv al Fundatiei Culturale "Ideea Europeana").
Or, imprejurarea ca reclamanta a precizat in cerere, alaturi de denumirea sa, si o partea componenta a fundatiei nu poate conduce la concluzia ca este vorba de o alta persoana juridica. Implicit, nu poate conduce la ideea ca mentionarea unei componente a sa, alaturat denumirii, conduce la pierderea personalitatii juridice de catre reclamanta si, implicit, a capacitatii procesuale.
Reclamanta in prezenta cauza nu este o componenta a Fundatiei, componenta care nu are personalitate juridica de sine statatoare, ci este chiar Fundatia.
In consecinta, curtea va respinge ca neintemeiata exceptia lipsei capacitatii procesuale a reclamantei, invocata de recurenta ca motiv de recurs de ordine publica.
In ce priveste motivul de recurs cuprins in cererea completatoare, prin care se invoca neindeplinirea in cauza a conditiilor de admisibilitate a ordonantei presedintiale, curtea constata ca acest motiv a fost tardiv formulat, asa incat nu il poate analiza.
In ce priveste sustinerile de la pct. I si II din cererea de recurs, curtea constata ca acestea nu constituie motive de recurs, intrucat nu cuprind nici o critica in concret cu privire la solutia pronuntata, ci doar solicitarea de desfiintare a in parte a solutiei pronuntate si mentinerea in parte a acesteia.
In ce priveste motivul de recurs cuprins la pct. IV din cererea de recurs, reiterat in cererea de completare a motivelor de recurs, curtea retine ca obligarea reclamantei la plata unei cautiuni este o masura lasata de art. 139 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 la latitudinea instantei. Ca atare, aceasta masura poate fi luata de instanta in masura in care apreciaza ca este necesara pentru a asigura acoperirea unui prejudiciu posibil a fi suferit de catre parat. Or, simpla formulare a cererii de obligare la plata unei cautiuni nu obliga instanta sa o ia in considerare, intrucat este la latitudinea sa aprecieze daca prejudiciul invocat este probabil sau posibil si daca poate fi acoperit prin depunerea unei cautiuni.
In ce priveste sustinerea recurentei in sensul ca nepronuntarea primei instante asupra cererii de obligare la cautiune impune casarea sentintei cu trimitere spre rejudecare, curtea retine ca aceasta solutie se impune a fi luata doar in masura in care instanta nu s-a pronuntat asupra cererii sau a unei parti din cererea cu care a fost investita. Or, in prezenta cauza, prima instanta s-a pronuntat asupra cererii cu care a fost investita. Formularea unei cereri de cautiune in cadrul intampinarii constituie doar o aparare a paratului, aparare ce poate fi luata in considerare de instanta in masura in care o apreciaza temeinic justificata.
De altfel neluarea in concret a masurii de a obliga reclamanta la plata unei cautiuni este justificata avand in vedere ca prejudiciul invocat de parata era reprezentat de sumele prezumate a fi obtinute intr-un an de zile din vanzarea titlului in litigiu. Or, in masura in care solutia pe fondul cauzei va fi favorabila paratei, aceasta va putea vinde titlul in litigiu si, ca atare, nu va exista nici un prejudiciu rezultat din nevanzarea titlului, iar in masura in care solutia pe fondul cauzei va fi defavorabila paratei, aceasta nu ar avea dreptul sa vinda titlul, asa incat nu ar avea dreptul la pretul acestora si, ca atare, nu va putea invoca un prejudiciu rezultat din nevanzare. In consecinta, in oricare din cele doua ipoteze, prejudiciul pretins de parata nu se poate realiza, asa incat nici masura obligarii reclamantei la plata unei cautiuni nu este justificata.
In ce priveste motivul cuprins la pct. III din cererea de recurs, privind cheltuielile de judecata, curtea constata ca acesta este intemeiat. Astfel, cererea de ordonanta presedintiala viza luarea a doua masuri distincte: suspendarea oricarei activitati de difuzare/distribuire a titlului "Memorii", avand ca traducator pe si, respectiv, retragerea de pe piata a aceluiasi titlu.
Prima instanta, desi a admis cererea numai in ceea ce priveste prima masura solicitata, respingand cererea in ceea ce priveste a doua masura, a acordat cheltuielile de judecata in totalitate, desi parata a "cazut in pretentii" doar in parte si in sarcina acesteia culpa procesuala poate fi retinuta doar pentru partea din cererea care a fost admisa.
In consecinta, curtea va admite recursul pe acest aspect si, modificand in parte sentinta recurata, va dispune ca suma pe care parata o datoreaza reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecata sa fie proportionala cu admiterea cererii, respectiv sa reprezinte din cheltuielile de judecata suportate de reclamanta, in cuantum de 1223,9 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului ca neîntemeiata.
Respinge excepția lipsei capacități procesuale a reclamantei ca neîntemeiată.
Admite recursul formulat de recurenta - pârâtă SC SRL împotriva sentinței civile nr. 212F/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă FUNDAȚIA CULTURALĂ IDEEA EUROPEANĂ - EDITURA FUNDAȚIEI CULTURALE IDEEA EUROPEANĂ.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că suma la care a fost obligată pârâta cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant este de 1223,9 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. MS/22.07.2009
.red.
2 ex./20.07.2009
Jud Fond Secția a V-a Civilă
Președinte:Silvia PanăJudecători:Silvia Pană, Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv
