Ordonanță președințială. Speță. Decizia 5988/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi 2940/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5988/
Ședința Publică din data de 27 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Singh Ioana
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Guranda Georgeta
GREFIER: - -
**************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă "" -, împotriva sentinței civile nr.1456 din data de 12.08.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât - având ca obiect"ordonanță președințială".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns: recurenta-reclamantă "" -, prin apărătorul său ales, d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 4 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.35/2009, lipsind intimatul-pârât.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 15.10.2009, de către intimatul-pârât, un înscris calificat ca fiind "Note de ședință", într-un singur exemplar, cu precizarea că pe această cale s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Avocatul recurentei-reclamante depune la dosar dovada imposibilității prezentării de la termenul anterior de judecată, respectiv ordinul de deplasare din data de 06.10.2009.
Recurenta-reclamantă "" -, prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente, în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-reclamantă "" -, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată a solicitat ca, pe cale de ordonanță președințială, să se procedeze la suspendarea executării unui titlu executoriu, respectiv a sentinței civile nr.1375 din data de29.06.2009, până la soluționarea contestației la executare formulată împotriva sentinței menționate, motivat de faptul că atât recursul formulat, cât și contestația, vor excede la judecată până la 12.08.2009, când expiră termenul de executare, la solicitarea intimatului-pârât.
Așa fiind, arată că, prin acest titlu executoriu, s-a dispus reintegrarea intimatului-pârât, cu toate că relațiile de muncă nu mai existau, ca urmare a demisiei acestuia, astfel că este total eronată soluția tribunalului dea constata nulitatea deciziei de concediere, decizie dată la mai mult de 10 zile de la data încetării relațiilor de muncă și a dispune obligarea la plata unor drepturi bănești.
Cu toate acestea tribunalul a respins cererea de ordonanță președințială, ca neîntemeiată, încălcând astfel dispozițiile art. 581 pct. 1 Cod proc. civilă, întrucât, în cauză, s-a dovedit cu prisosință urgența (faptul că executarea unei hotărâri ce nu se poate executa și nu are, practic, obiect), conform dispozițiilor art. 277 și art. 278 din Codul muncii, adică data de 12.08.2009, față de data cererii intimatului, pentru a nu intra sub incidența dispozițiilor penale, în condițiile în care s-a depus dovada înaintării contestației la executare.
Pe de altă parte, nu a avut în vedere sau a aplicat greșit dispozițiile art. 581 pct. 1 teza I Cod proc. civilă, deoarece nu se justifică respingerea cererii de suspendare a executării pe calea ordonanței președințiale, iar soluția adoptată nu conduce la înlăturarea incidentelor ce se vor ivi odată cu executarea.
Față de aceste considerente, recurenta-pârâtă, prin avocat concluzionează în sensul admiterii recursului, așa cum a fost formulat și motivat în scris, iar, pe fond, solicită suspendarea provizorie a sentinței civile menționate.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1546 din data de 12.08.2009, pronunțată în dosarul -, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins, ca nefondată, cererea formulată pe cale de ordonanță președințială, de către reclamanta -, în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1375/29.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în cauza civilă nr-, "" - a fost obligată să-l reintegreze pe contestatorul, pe postul deținut anterior concedierii și să-i plătească acestuia drepturile salariale indexate, majorate și actualizate, pe perioada concedierii, până la reluarea efectivă a activității. Sentința este definitivă și executorie.
A mai reținut că, reclamanta "" - a solicitat suspendarea executării acestui titlu, motivând urgența, prin faptul că a formulat recurs și contestație la executare împotriva sentinței civile nr. 1375/29.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în cauza civilă nr-, cât și faptul că împotriva pârâtului s-a dispus începerea urmăririi penale.
Instanța de fond a constatat că actele depuse la dosar confirmă susținerile reclamantei, în sensul că a formulat recurs împotriva titlului ce face obiectul cererii de ordonanță președințială, cât și faptul că împotriva pârâtului a fost începută urmărirea penală, însă a apreciat că nici una dintre aceste susțineri nu confirmă urgența suspendării executării sentinței civile nr. 1375/29.06.2009.
Potrivit dispozițiilor art.581 alin.1 Cod procedură civilă: "Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.".
Pentru admisibilitatea ordonanței președințiale este necesară întrunirea, cumulativ, a trei condiții, respectiv urgența, neprejudecarea fondului și vremelnicia măsurii luate.
Din susținerile reclamantei nu reiese nici urgența și nici faptul că, prin luarea unei măsuri vremelnice pe cale de ordonanță președințială, s-ar preveni vreo pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara.
Mai mult, titlul pârâtului se referă la reintegrarea în muncă și la drepturile salariale, dispoziții ce au prioritate la executare dată fiind, pe de o parte respectarea unui drept fundamental, prevăzut de Constituție, respectiv dreptul la muncă, iar, pe de altă parte, destinația socială a sumelor bănești reprezentând drepturi salariale.
Prima instanță a avut în vedere dispozițiile art.277 din Codul muncii, care prevăd că nerespectarea unei hotărâri judecătorești privind plata salariilor, în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresată angajatorului de către partea interesată, constituie infracțiune.
Or, reclamantul nu poate invoca urgența pe motiv că, dacă nu ar executa hotărârea judecătorească pronunțată și care este și executorie, ar săvârși o infracțiune, pentru că reclamantul nu-și poate invoca propria culpă, ca motiv al suspendării executării.
A mai reținut că nu reiese nici că, prin executarea sentinței civile nr. 1375/29.06.2009, s-ar provoca socieltății reclamante un prejudiciu care nu s-ar putea repara.
Nici faptul că împotriva pârâtului a fost începută urmărirea penală nu conduce la concluzia că s-ar impune suspendarea executării unui titlu, care prin însuși natura sa impune executarea.
Împotriva sus-menționatei hotărâri judecătorești, a declarat recurs, motivat în termenul legal, -, înregistrat pe rolul acestei secții a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-.
În susținerea motivelor de recurs, se arată că, prin cererea adresată Tribunalului Teleorman, s-a solicitat ca pe cale de Ordonanță Prezidențială să se dispună suspendarea executării sentinței civile nr. 1375 din data de 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, până la judecarea contestației la executare formulată împotriva sentinței civile menționate.
Recurenta a motivat cererea pe faptul că atât recursul formulat, cât și contestația la executare, în cuprinsul căreia a solicitat și suspendarea executării, vor excede la judecată termenul de 12 august 2009, dată până la care expiră termenul de executare la solicitarea intimatului pârât, potrivit cererii sale din 30 iulie 2009, iar formularea recursului și contestației la executare nu sunt suspensive de executare.
Recurenta a indicat și faptul potrivit art. 277 și art. 278 din Codul muncii, neexecutarea în termen de 15 zile a unei sentințe ce prevede reintegrarea în muncă sau drepturi bănești constituie infracțiune, astfel că se impunea imperios suspendarea executării sentința civilă nr. 1375/2009 a Tribunalului Teleorman.
În susținerea afirmațiilor sale, a depus la dosarul cauzei actele doveditoare, cererea numitului de a fi pusă în executare sentinței civile nr. 1375/ 2009 Tribunalului Teleorman, copia acestei sentințe, copia recursului formulat, copia demisiei, dovada începerii urmăririi penale împotriva acestuia, precum și sesizarea penală formulată de -
Din cuprinsul sentinței civile nr. 1375/ 2009 Tribunalului Teleorman rezultă fără echivoc faptul că executarea sentinței civile menționate nu poate fi pusă în aplicare, deoarece între - și relațiile de muncă nu mai existau, ca urmare a demisiei acestuia, astfel că este total eronată soluția Tribunalului Teleorman, de a constata nulitatea deciziei de concediere, decizie dată la mai mult de 10 zile de la data încetării relațiilor de muncă și de a dispune obligarea la plata unor drepturi bănești, inclusiv decizia de concediere fiind fără obiect, ea dispunând încetarea unor raporturi de muncă ce încetaseră de mai bine de 10 zile.
Evident, recurenta, aceste aspecte vizează fondul executării, dar actele pe care aceasta le-a depus au fost prezentate în dovedirea temeiniciei cererii de suspendare, solicitată pe cale de ordonanță.
Cu toate acestea, instanța de fond - Tribunalul Teleorman, a respins cererea de Ordonanță prezidențială, ca nefondată, apreciere pe care recurenta o consideră netemeinică și nelegală.
Astfel, recurenta consideră că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 581 pct.1 Cod proc. civilă atunci când a apreciat ca nefondată cererea, deoarece i-a fost dovedită cu prisosință urgența - faptul că executarea unei hotărâri ce nu se poate executa și nu are practic obiect - trebuie îndeplinită în 15 zile, conform art. 277 și art. 278 din Codul muncii, adică la data de 12 august 2009, față de data cererii intimatului - 30 iulie 2009, pentru a nu intra sub incidența dispozițiilor penale din Codul muncii, în condițiile în care a depus dovada înaintării contestației la executare.
Arată că un alt aspect nereținut de instanță, în mod nejudicios și care rezultă, implicit, din obligarea la plata unor sume de bani, îl reprezintă păstrarea unui drept, respectiv asupra sumelor de bani dispuse eronat a fi plătite, prevenirea pagubei pricinuite prin plata acestor sume art. 581 Cod proc. civilă.
De asemenea, recurenta susține că prima instanță nu a avut în vedere sau a aplicat greșit și dispozițiile art. 581 pct. 1 teza IV Cod proc. civilă atunci când a respins cererea de suspendare a executării pe cale de Ordonanță prezidențială, deoarece soluția adoptată nu conduce la înlăturarea incidentelor ce se vor ivi odată cu executarea sentinței civile nr. 1375/ 2009.
Un ultim aspect îl reprezintă încălcarea dispozițiilor art. 581 pct. 3 teza IV Cod proc. civilă, la data prezentului recurs, sentința nefiind motivată.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și pe cele ale art. 582 pct. 1 Cod proc. civilă.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la instanța de recurs, însă prin Notele scrise depuse la dosar (fila 13 dosar recurs) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate de intimat, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Ordonanța președințială este o procedură specială, reglementată de dispozițiile art. 581 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, potrivit dispozițiilor alin. 1 și alin. 2 ale art. 581 din Codul d e procedură civilă:
"Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Cererea de ordonanta presedintiala se va introduce la instanta competenta sa se pronunte asupra fondului dreptului.".
Așadar, instantele de judecată vor putea să ordone măsuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Cererea de ordonanta presedintiala se introduce la instanta competenta sa se pronunte asupra fondului dreptului, iar ordonanta va putea fi data si fara citarea partilor si chiar atunci cand exista judecata asupra fondului dreptului.
Ordonanta este vremelnica si executorie. Instanta va putea hotarî ca executarea sa se faca fara somatie sau fara trecerea unui termen.
Ordonanta este supusa apelului in termen de 5 zile de la pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor, si de la comunicare, daca s-a dat fara citarea lor
Din interpretarea sistematică, logico-juridică a textului de lege sus-citat, rezultă conditiile de admisibilitate a cererii de ordonanta presedintiala, acestea fiind urmatoarele:
- urgența măsurii solicitate, aceasta va fi apreciată de către instanță în raport cu situatia existentă în momentul judecării cererii de ordonanță președințială;
- nesoluționarea (neprejudecarea) fondului cauzei, ceea ce înseamnă ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului, deci că, în soluționarea unei cereri de ordonanță președințială, instanța nu analizează fondul dreptului disputat de părți.
Curtea constată că, în speță, nici una dintre aceste condiții nu este îndeplinită.
Astfel, în ceea ce privește urgența, Curtea reține că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada acesteia și că, din argumentele prezentate, nu rezultă că prin executarea sentinței în discuție angajatorul ar putea suferi vreo pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara.
Prin reintegrarea în muncă a salariatului intimat și prin acordarea drepturilor salariale acordate acestuia de către instanța de fond, recurenta nu ar face decât să respecte, practic, principiile ce operează în materia raporturilor juridice de muncă, inclusiv a unui drept constituțional - dreptul la muncă.
Aceasta cu atât mai mult cu cât societatea recurentă (societatea angajatoare) nu face dovada faptului că nu ar fi posibilă întoarcerea executării, în situația în care titlul executoriu (sentința respectivă) ar fi desființat sau că întoarcerea executării ar fi de natură să o prejudicieze, mai ales pentru că sumele de bani la care a fost obligată au un cuantum atât de mare, încât s-ar putea destabiliza situația sa economico-financiară.
Totodată, Curtea, față de argumentele recurentei, în sensul că decizia de concediere nu ar avea obiect, întrucât prin ea s-a dispus încetarea unor raporturi de muncă ce deja încetaseră, de mai bine de 10 zile, prin demisia salariatului, apreciază că acestea conduc, implicit, la analizarea fondului dreptului dedus judecății, fapt ce nu este permis în soluționarea unei cereri de ordonanță președințială.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază criticile recurentei-reclamante drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că le va înlătura, ca nefondate și, însușindu-și atât opinia, cât și argumentele primei instanțe, consideră că hotărârea fondului este legală și temeinică, urmând aom enține.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă "" -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă "" -, împotriva sentinței civile nr.1456 din data de 12.08.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 27.11.2009
Jud. fond:;
Președinte:Singh IoanaJudecători:Singh Ioana, Petre Magdalena, Guranda Georgeta
