Ordonanță președințială. Speță. Decizia 6094/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(5941/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6094/
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă - SRL, împotriva sentinței civile nr.1459 din 12 august 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, având ca obiect - ordonanță președințială, suspendarea executării sentinței civile nr.1373/29.06.2009 a Tribunalului Teleorman.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurenta reclamantă - SRL, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.35/01.08.2009 atașată la fila 6 dosar, intimatul pârât, personal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei reclamante - SRL, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1459 din data de 12.08.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondată cererea formulată pe cale de ordonanță președințială de către reclamant - SA, în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.1373/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția LitigiI de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în cauza civilă nr- - "" SRL a fost obligată să reintegreze pe contestatorul lana pe postul deținut anterior concedierii și să-i plătească acestuia drepturile salariale indexate, majorate și actualizate pe perioada concedierii până la reluarea efectivă a activității.
Reclamanta - "" SRL a solicitat suspendarea executării acestui titlu, motivând urgența prin faptul că a formulat recurs și contestație la executare împotriva sentinței civile nr.1373/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în cauza civilă nr- cât și faptul că împotriva pârâtului s-a dispus începerea urmăririi penale.
S-a reținut totodată că, actele depuse la dosar (filele 9 - 14) confirmă susținerile reclamantei că a formulat recurs împotriva titlului ce face obiectul cererii de ordonanță președințială cât și faptul că împotriva pârâtului a fost începută urmărirea penală.
Însă a statuat Tribunalul că niciuna dintre aceste susțineri nu confirmă urgența suspendării executării sentinței civile nr.1373/29.06.2009.
S-a apreciat că, potrivit dispozițiilor art.581 alin.1 Cod procedură civilă: "Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".
S-a constatat de asemenea că. pentru admisibilitatea ordonanței președințiale este necesară întrunirea cumulativ a trei condiții, respectiv urgența, neprejudicierea fondului și vremelnicia măsurii luate.
S-a considerat astfel că, din susținerile reclamantei nu reiese nici urgența și nici faptul că prin luarea unei măsuri vremelnice pe cale de ordonanță președințială s-ar preveni vreo pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara.
Mai mult, titlul pârâtului se referă la reintegrarea în muncă și la drepturi salariale, dispoziții ce au prioritate la executare dată fiind pe de o parte respectarea unui drept fundamental prevăzut de Constituție, respectiv dreptul la muncă, iar pe de altă parte destinația socială a sumelor bănești reprezentând drepturi salariale.
Pe de altă parte s-a apreciat că, în Codul muncii, la art.277 se dispune că nerespectarea unei hotărâri judecătorești, definitivă privind plata salariilor, în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresată angajatorului de către partea interesată constituie infracțiune.
S-a statuat că reclamantul nu poate invoca urgenta pe motiv că dacă nu ar executa hotărârea judecătorească pronunțată și care este executorie, întrucât ar săvârși o infracțiune.
Reclamantul nu poate invoca ca motiv al suspendării executării propria culpă.
Din cele reținute nu reiese nici că prin executarea sentinței civil nr.1373/29.06.2009 s-ar provoca reclamantei un prejudiciu care nu s-ar putea repara.
Nici faptul că împotriva pârâtului lana a fost începută urmărirea penală nu conduce concluzia că s-ar impune suspendarea executării unui titlu care prin însuși natura sa impune executarea.
De altfel, formulând recurs împotriva titlului susține tribunalul, reclamanta are posibilitatea să solicite suspendarea executării conform dispozițiilor art.300 Cod procedură civilă, instanța de recurs urmând să analizeze pe baza motivelor invocate dacă se impune sau nu suspendarea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii. Se arată în dezvoltarea recursului formulat că un prim aspect de nelegalitate îl reprezintă încălcarea dispozițiilor cu privire la dreptul la apărare, judecarea ordonanței dispunându-se cu citarea părților, citația sosind la sediul unității chiar în ziua judecății, fiind stigat și judecat în lipsa reprezentantului societății, fiind încălcate dispozițiile art.85 și 67 Cod procedură civilă.
Termenul de recurs este menționat că ar începe să curgă de la pronunțarea sentinței, ori procedându-se la judecata fără citarea părților, în lipsa părților, termenul curge de la comunicare, fiind încălcate dispozițiile art.582 Cod procedură civilă.
recurenta că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.581 pct.1 Cod procedură civilă, deoarece este dovedită cu prisosință urgența: executarea unei hotărâri ce nu se poate executa și nu are obiect, ce trebuie îndeplinită în termen de 15 zile conform art.277, art.278 Codul muncii, adică la data de 19 august 2009 față de data cererii intimatului, pentru a nu intra sub incidența legii penale, în condițiile în care s-a depus dovada înaintării contestației la executare.
Un alt aspect reținut în mod greșit de instanța de fond, rezultă din obligarea la plata unei sume de bani, sens în care prin pronunțarea ordonanței președințiale tocmai aceasta se urmărea, provocarea unei pagube pricinuite prin plata unor sume de bani, dispuse eronat a fi plătite.
Se susține, de asemenea că instanța de fond nu a avut în vedere și a aplicat greșit dispozițiile art.581 Cod procedură civilă teza a IV-a, deoarece soluția pronunțată nu conduce la înlăturarea incidentelor ce se vor ivi odată cu executarea sentinței civile nr.1373/2009. Un alt aspect al încălcării dispozițiilor art.581 pct.3 teza a IV-a îl reprezintă împrejurarea că la data declarării prezentului recurs hotărârea nu era motivată.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
În principiu, cererea de ordonanță președințială se soluționează cu citarea părților. În unele situații, apreciate de instanță, ordonanța președințială poate fi judecată și fără citarea părților. Soluționarea cauzei pe cale de ordonanță președințială fără citarea părților, nu este astfel contrară dispozițiilor legale, întrucât art.85 Cod procedură civilă stabilește obligația judecătorului de a hotărî asupra unei cereri numai după prealabila citare sau înfățișare a părților, cu excepția cazurilor în care legea dispune altfel. Ori, prevederile art.581 pct.3 Cod procedură civilă incidente în cauză, evident că dispun altfel, respectiv prevăd posibilitatea ca ordonanța președințială (având în vedere caracterul urgent al procedurii) să poată fi dată și fără citarea părților, sens în care s-a și dispus prin rezoluția judecătorului de serviciu (fila 1 dosar fond), nelegale fiind susținerile recurentului, în sensul că s-au încălcat dispozițiile legale cu privire la dreptul de apărare al recurentului prin nelegala sa citare.
În cauză au fost respectate și dispozițiile art.582 pct.1 Cod procedură civilă, întrucât momentul de la care trebuie să curgă termenul de recurs este reprezentat de pronunțarea sau comunicarea hotărârii și este determinat de modul de soluționare a ordonanței: cu sau fără citarea părților. Așadar, curgerea termenului de recurs nu este determinată în niciun mod, de prezența părților în instanță.
Cum, în speța dedusă judecății ordonanța președințială s-a soluționat fără citarea părților, termenul de recurs curge de la comunicarea hotărârii, termen care de altfel curge de la lege, corect dispunând prima instanță și pe acest aspect. Așa fiind, o exigență minimă este și acea că termenul de recurs să curgă de la comunicare în ipoteza în care s-a dispus ca soluționarea cererii să se realizeze fără citarea părților.
Pe fondul dreptului dedus judecății, sunt de asemenea neîntemeiate criticile recurentei, prima instanță pronunțând sentința atacată cu aplicarea corectă a normelor de drept incidente în cauză - art.581 Cod procedură civilă.
Astfel, pentru încuviințarea cererii de ordonanță președințială corect a statuat Tribunalul că trebuie întrunite cumulativ două condiții: urgența - impusă de păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente, înlăturarea piedicilor la executare și nerejudecarea fondului.
Ori, împrejurarea că recurentul a formulat recurs fiind nemulțumit de sentința civilă prin care s-a dispus anularea deciziei de concediere a intimatului; plata drepturilor salariale aferente perioadei de la data concedierii efective până la reintegrare și contestația la executarea aceleiași sentinței, nu este de natură a justifica admiterea cererii de ordonanță președințială pe considerentul că sentința este executorie; că i-ar fi aplicabile dacă nu s-ar admite cererea de ordonanță președințială dispozițiile art.277 și 278 Codul muncii și tocmai această împrejurare ar reclama urgența.
Dimpotrivă, cum legal a statuat tribunalul dispozițiile art.76 și 78 Codul muncii, dispoziții la care face referire titlul pârâtului se referă la reintegrarea în muncă și la plata drepturilor salariale, dispoziții date pentru respectarea unor drepturi fundamentale prevăzute de Constituție, dispoziții speciale ce au evident prioritate la executare. Nu pot fi primite apărările recurentului în sensul că, prin suspendarea executării s-ar pricinui o pagubă creată prin plata unor sume acordate eronat, care nu mai pot fi recuperate în condițiile în care împotriva pârâtului s-a început urmărirea penală, cu atât mai mult cu cât ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria infirmă susținerile recurentei, dispunându-se neînceperea urmăririi penale față de acesta.
Împrejurarea că în cauză motivarea nu s-a realizat în cel mult 48 de ore de la pronunțare, conform art.581 pct.3 teza IV, nu este de natură a atrage nulitatea hotărârii atacate, dispozițiile art.581 pct.3 neprevăzând nicio sancțiune în cazul nerespectării dispozițiilor art.581 (3) Cod procedură civilă, recurenta având la îndemână alte mijloace procedurale de care poate uza în condițiile nerespectării acestui termen.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.
Se va face aplicațiunea în cauză a dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă - SRL, împotriva sentinței civile nr.1459 din 12 august 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât .
Obligă recurenta la 94,80 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.2 ex./12.11.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
