Ordonanță președințială. Speță. Decizia 918/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 918/2008 -
Ședința publică din 3 iunie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta "" - cu sediul în S M,- în contradictoriu cu intimata reclamantă, prin mandatar, domiciliat în S M, 25 Octombrie, nr. 9,. 27 și cu intimata pârâtă COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR cu sediul în B, Calea, nr. 202, sector 1, împotriva ordonanței nr. 668 din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă reprezentanta recurentei pârâte "" - S M, consilier juridic, în baza împuternicirii de reprezentare juridică din 3.06.2008 emisă de Colegiul Consilierilor Juridici S M, lipsă fiind intimata reclamantă, mandatarul și intimata pârâtă COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, intimata pârâtă a depus la dosar note de ședință, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, casarea ordonanței recurate ca fiind netemeinică și nelegală și în consecință, respingerea cererii de ordonanță președințială, cu obligarea părții intimate la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei. În susținerea recursului, întemeiat în principal pe excepția prematurității introducerii ordonanței președințiale, arată că în mod greșit această excepție a fost respinsă de instanța de fond cât timp notificarea formulată de reclamantă nu a fost soluționată, respectiv procedura administrativă prealabilă nu a fost finalizată, ceea ce atrage apoi oad oua excepție, aceea a competenței materiale a instanțelor, care poate fi stabilită doar raportat la modul de soluționare al notificării. În fine, apreciază că și pe fond ordonanța este neîntemeiată raportat la actele dosarului, prin expertiză putând fi stabilită valoarea de circulație a imobilului în litigiu în vederea acordării de despăgubiri.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin ordonanța nr. 668 din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-au respins excepțiile invocate de pârâtele "" - S M și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor B; a fost admisă cererea formulată de reclamanții (, născută în 1923), (, născut în 1923), (, născută în 1926), (născută în 1929), (, născut în 1932), (, născut în 1933), (născut în 1930), reprezentați conform procurilor anexate prin reclamanta (născută, în 1937), aceasta din urmă prin mandatar, conform procurii dată la Viena la 16.02.2005, domiciliat în S M, P-ța 25 Octombrie, nr. 9,. 27, împotriva pârâților Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 202 și "" - cu sediul în S M,- și în consecință a fost obligată pârâta "" - S M să sisteze orice lucrări sau acțiuni de demolare a construcțiilor din S M,- (fosta Cantină), cuprinsă în notificarea nr. 78/2001, până la soluționarea procedurii administrative sau după caz judiciare, având ca obiect retrocedarea imobilului, precum și să permită efectuarea unei expertize tehnice privind starea actuală a imobilului, valoarea acestuia cât și a terenului cu supraedificate, lucrare ce se va întocmi de expertul agreat de pârâta de ordin I, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv inginer expert, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în motivarea hotărârii, următoarele:
Analizând în baza art. 136 Cod procedură civilă excepțiile invocate de către pârâta "" - S M, respectiv necompetența materială a tribunalului în soluționarea cererii de ordonanță președințială și prematuritatea demersului inițiat de reclamanți, reține că în privința primei excepții competența a fost stabilită prin sentința civilă nr. 5/15.02.2008 a Curții de APEL ORADEA, rămasă irevocabilă prin nerecurare. Din considerentele sentinței rezultă că prezenta cerere a fost calificată ca cerere incidentală în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și cum până în această fază reclamanții nu au primit nici o soluționare a notificării, în temeiul art. 26 al. 3 din Legea nr. 10/2001 se pot adresa atât pe cale principală cât și cu cereri incidentale tribunalului - secția civilă de la sediul unității deținătoare, în speță Tribunalul Satu Mare, imobilul fiind deținut de "" - S M, condiții în care excepția este nefondată.
Cât privește apărarea invocată sub forma excepției de prematuritate, nici aceasta nu poate fi primită, atâta timp cât de la data depunerii notificării încă din anul 2001 și până în prezent nici una din cele două pârâte nu au finalizat procedura administrativă de soluționare a notificării, condiții în care demersul juridic inițiat este pe deplin justificat fiind astfel necesară intervenția instanței, obiectul cererii se află în strânsă legătură cu cel al notificării nr. 78/2001.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Comisia centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor B, tribunalul reține că există identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, întrucât în cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv. În speță, reclamanții au inițiat cererea de ordonanță președințială de sistare a oricăror lucrări de demolare a imobilului obiect al notificării, până la soluționarea procedurii administrative.
Această fază se derulează în fața instituției care a efectuat privatizarea la societatea comercială în cauză, condiții în care Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B în caz de constatare a calității de persoane îndreptățite a notificanților, va emite o decizie/dispoziție asupra cererii de retrocedare care se înaintează Secretariatului Comisiei Centrale și care la rândul său verifică dacă în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă de către entitățile investite cu soluționarea notificării.
În caz de confirmare a propunerii asupra măsurilor reparatorii în echivalent, se trece la evaluarea imobilului și în baza raportului de evaluare conform art. 16 alin. 7 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală procedează fie la emiterea deciziei reprezentând titluri de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. Chiar dacă decizia Comisiei Centrale ulterioare fazei administrative se rezumă doar la acordarea titlurilor de despăgubire, în condițiile art. 13 lit. a din actul normativ evocat, stabilirea titlurilor se realizează în urma unui raport de evaluare în lipsa căruia evident nu poate fi cuantificat titlul de despăgubire.
Atribuțiile și competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în aplicarea Legii nr. 10/2001 îi conferă calitate procesuală pasivă, fiind instituția care prin puterile stabilite de legiuitor asigură realizarea efectivă a dreptului pretins de către notificanți, considerente pentru care tribunalul a respins și această excepție.
Referitor la fondul cererii, tribunalul reține că deopotrivă contra argumentele susținute de pârâte, fac trimitere la fondul pretenției și a dreptului pretins.
Pe calea ordonanței președințiale, nu se poate prejudeca fondul, nefiind astfel posibilă încadrarea sau neîncadrarea imobilului obiect al notificării nr. 78/2001 în categoria celor prevăzute la art. 21 sau 29 din Legea 10/2001.
Pe de altă parte, chiar și în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură și imobilul ar intra în categoria celor prevăzute de art. 29 alin. 3, dispozițiile art. 26 alin. 1 sunt aplicabile în mod corespunzător, inclusiv în privința compensării cu alte bunuri sau servicii la care se face trimitere în conținutul textelor de lege evocate.
Necesitatea evaluării imobilului în stadiul fizic în care se găsește, este pe deplin justificată, obținându-se în acest fel o evaluare corectă comparativ cu situația în care imobilul ar fi demolat, ceea ce îngreunează cu mult activitatea evaluatorilor și stabilirea valorii de piață de la data notificării conform standardelor internaționale de evaluare, raportat la volumul de informații puse la dispoziția evaluatorului, art. 10 alin. 8 din Legea nr. 10/2001.
Pe de altă parte, în cazul în care s-ar ajunge la desființarea supraedificatelor, cererea de restituire în natură cuprinsă în notificare ar rămâne fără obiect, ori măsurile reparatorii în echivalent se stabilesc numai în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, art. 1 alin. 2, art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Până la finalizarea procedurii administrative ce se derulează în fața instituției care a efectuat privatizarea la societatea în cauză, respectiv până la emiterea deciziei/dispoziției, orice intervenție asupra imobilului obiect al notificării efectuată din partea pârâtei "" - S M, afectează dreptul reclamanților atât cu privire la posibilitatea restituirii în natură a imobilului cât și sub aspectul evaluării corecte a acestuia, pentru stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent.
Neîndeplinirea condiției urgenței, invocate de către pârâta "" - S M ca o condiție de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, este nefondată, subzistând deopotrivă toate elementele cuprinse în art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă: urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.
Condiția urgenței care justifică recurgerea la ordonanța președințială s-a apreciat în raport de circumstanțele obiective ale cauzei, ținând seama de faptul că procedura administrativă trenează din anul 2001 și până în prezent, entitățile investite nu au oferit o soluție notificanților asupra dreptului pretins; vremelnicia decurge din însăși natura măsurii luate, efectele fiind limitate la finalizarea procedurii administrative sau în caz de contestare a celei judiciare, iar în privința neprejudecării fondului, tribunalul nu s-a pronunțat asupra încadrării imobilului la vreuna din cele două situații prevăzute de art. 21, respectiv 29 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termen a formulat recurs pârâta "" - S M, care a solicitat admiterea acestuia și modificarea ordonanței președințiale dată de Tribunalul Satu Mare în sensul respingerii cererii reclamantului.
În motivarea recursului s-a susținut că cererea petentului este prematură deoarece acesta nu a obținut încă o soluție la notificarea depusă în temeiul Legii nr. 10/2001.
Cu privire la fondul cererii, s-a susținut că nu există urgența invocată de petent pentru demolarea clădirii solicitată la Legea nr. 10/2001, notificantului i se pot acorda măsuri reparatorii prin echivalent dacă imobilul nu mai există în natură.
A mai invocat recurenta că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 50 din Legea nr. 247/2005, statul nefiind acționar majoritar, societatea recurentă fiind societate cu capital integral privat.
De asemenea, Comisia de Evaluare a Despăgubirilor, nu are competența de a restitui în natură imobilul revendicat și nici recurenta "" - S M nu are nici o competență în soluționarea notificării reclamantului, competența aparținând Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B, de la care pârâta recurentă a cumpărat imobilul în cadrul procesului de privatizare.
Intimata pârâtă Comisia Centrală pentru Evaluarea Despăgubirilor, prin înscrisul depus la data de 28 mai 2005, intitulat "note de ședință" a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, motivând că nu are calitate de a sta în judecată în ipoteza în care se discută restituirea în natură a unui imobil, cum este cazul în speță, ci doar în ipotezele special prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 completată prin nr.OUG 81/2007, acest ultim caz nefiind incident.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că aceasta este legală și temeinică sub toate aspectele.
Sunt nerelevante criticile formulate de pârâta recurentă.
Reclamanta a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în S M, înscris în nr. 3764 S M, sub nr. top. 773 și 774, translatat ulterior în nr. 44315 S M, în natură casă și teren.
În mod corect a apreciat Tribunalul Satu Mare că până la soluționarea notificării depusă de reclamantă, demolarea imobilului solicitat ar lăsa fără obiect cererea formulată.
Nu este prematură cererea reclamantei, așa cum susține recurenta, neputându-i-se imputa acesteia împrejurarea că nu a fost soluționată cererea sa de retrocedare a imobilului la peste 7 ani după depunerea acesteia.
Împrejurarea că la notificarea depusă competența revine Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului B, nu are relevanță în cauză cât timp imobilul solicitat face parte din patrimoniul recurentei și până la soluționarea irevocabilă a cererii notificantului, regimul juridic al imobilului este incert.
Urgența cererii formulate este justificată tocmai de acțiunea recurentei, care a început demolarea imobilului revendicat. Chiar dacă Legea nr. 10/2001 nu reglementează expres o atare situație, fapta pârâtei recurente se constituie într-un abuz, o acțiune menită să paralizeze procedura de retrocedare la care reclamanta este îndreptățită conform legii speciale.
Imobilul există în natură și este nefondată susținerea recurentei potrivit căreia i se pot acorda reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent, dispozițiile Legii nr. 10/2001 instituind prevalența restituirii în natură, când aceasta este posibilă.
Cu privire la excepția invocată de Comisia Centrală de Evaluare a Despăgubirilor, aceasta a fost soluționată în mod corect de instanța de fond și de altfel comisia nici nu a formulat recurs împotriva sentinței.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatându-se că partea intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâta "" - SMî mpotriva ordonanței nr. 668 din 11 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.R
jud.fond.
dact.
2 ex./1.07.2008.
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
