Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 114/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.114/
Ședința publică de la 13 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminița Solea
JUDECĂTOR 2: Simona Bacșin
JUDECĂTOR 3: Anica Ioan
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în F,-,.43,.39, jud.V și de pârâtul ,domiciliat în satul Nouă, com.Tătăranu, jud. V, împotriva deciziei civile nr.264 din 04 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea,având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04 februarie 2009 și s-au consemnat în încheierea din acea zi,când,instanța având nevoie de timp pentru deliberare,a amânat pronunțarea cauzei la data de 09 februarie 2009 și apoi pentru 13 februarie 2009,când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința civilă nr.2112/23 aprilie 2008 Judecătoria Focșania admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtul,precum și cererea reconvențională și a constatat că părțile au dobândit împreună,în timpul căsătoriei,cu o contribuție de 68% reclamanta și 32 % pârâtul,imobilul din F,str.- nr.43,.39,compus din 2 camere și suprafața utilă de 50,55 mp.
A dispus sistarea stării de codevălmășie și a atribuit reclamantei imobilul în valoare de 131.516 lei,obligând-o pe aceasta la plata unei sulte de 42.085 lei conform cotei de 32%.
A compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel,prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat să se împartă apartamentul 39 situat în F,str.- nr.43,dobândit în anul 1992 conform contractului de vânzare cumpărare nr.1762 cu prețul de 129.447 lei.
A susținut reclamanta că în baza acestui contract de vânzare cumpărare a contractat un credit de la RAGCL F pe o perioadă de 20 ani.
Împreună cu pârâtul a achitat din 1992 și până în anul 1997,inclusiv,un număr de 66 rate lunare a câte 539 lei vechi,în sumă totală de 64.826 lei.
Ulterior divorțului reclamanta a achitat restul valorii apartamentului.
A mai susținut reclamanta că,după divorț a efectuat numeroase îmbunătățiri la apartament.
În concluzie a solicitat să se rețină că are o cotă de la dobândirea apartamentului,că a efectuat îmbunătățiri și că dorește partajarea apartamentului conform unei expertize tehnice.
Pârâtul,prin cererea reconvențională,a solicitat să se rețină că avansul de 15.000 lei ROL achitat la cumpărarea apartamentului,a fost suportat doar de acesta,după despărțirea în fapt.
A solicitat să-i fie restituită acea sumă,reactualizată,fiind de acord cu acțiunea de ieșire din indiviziune.
Analizând susținerile părților instanța a apreciat că pârâtul a achitat avansul de 15.000 lei vechi (bani proprii),reprezentând 9% din valoarea apartamentului,iar din suma rămasă de 131.267 lei vechi (91%) cei doi soți au achitat sub formă de rate,suma de 68.646 lei vechi (45% din apartament).
După despărțirea în fapt,doar reclamanta a achitat diferența de 62.621 lei vechi (reprezentând 45% din valoare).
În concluzie,instanța a statuat că pentru reclamantă cota este de 68% (conform calculului: suma totală achitată după despărțirea în fapt,raportată la procentul de 45% din valoarea apartamentului,la care se adaugă J din suma achitată de către cei doi în timpul căsătoriei).
Pentru pârât s-a reținut cota de 32% conform calculului: avansul achitat (de 9%) la care se adaugă J din suma achitată împreună.
Urmare acestei analize instanța a admis atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională și făcând aplicarea art.6735Cod procedură civilă,a dispus sistarea stării de indiviziune în sensul atribuirii apartamentului reclamantei și obligarea la echivalentul cotei pârâtului de 32% din valoarea actualizată a apartamentului așa cum s-a stabilit prin expertiza tehnică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta,ce a fost calificat ca apel.
În motivarea acestuia,reclamanta a susținut că s-a încălcat principiul disponibilității,interpretându-se greșit poziția sa referitor la cererea reconvențională și s-a acordat pârâtului ceea ce nu s-a cerut.
Prin decizia civilă nr.264/04.11.2008 Tribunalul Vranceaa admis apelul declarat de către reclamantă,a schimbat în parte sentința civilă,în sensul că a stabilit contribuția reclamantei pârâte la 88% în loc de 68% și a pârâtului la 22% în loc de 32% și a obligat reclamanta la o sultă către pârât în sumă de 28.934 lei în loc de 42.080 lei.
A menținut restul dispozițiilor sentinței și a obligat pârâtul la cheltuieli de judecată către reclamantă în sumă de 135 RON.
Pentru a se pronunța astfel,instanța de apel a reținut că:
Prin cerere-reconvențională pârâtul reclamant a solicitat textual să se constate că avansul de 15000 lei a fost achitat de ei, dar cu bani împrumutați de el și pe care trebuia să-i restituie împreună însă i-a restituit singur.
Cu această motivare a cerut restituirea acestei contribuții de 15000 lei reactualizată (fila 24). Aceiași precizare o regăsim la fila 31 ca pârâtul reclamant cere ca expertul să țină cont de faptul că avansul a fost plătit în luna martie 1992.
Prin nota de concluzii de la fila 50 reclamanta-pârâtă se declara de acord cu restituirea sumei de 15000 lei reactualizată astfel cum a fost solicitată.
Cu privire la regimul juridic al bunurilor este o certitudine că apartamentul în litigiu a dobândit caracterul de bun comun la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate respectiv 4 martie 1992.
După cum soții au două categorii de bunuri tot așa au și două feluri de datorii personale și comune.
Prin urmare, avansul achitat de pârât necontestat și nerăsturnat prin dovada contrară reprezintă datorie comună a soților la dobândirea apartamentului.
Incontestabil părțile au plătit din prețul total de 146.267 lei, 14.626 lei ca datorie comună ce trebuie suportată împreună 64.826 lei în comun cu cote egale și 62.621 de către reclamantă după despărțirea în fapt ce se imputa ca datorie și în lotul pârâtului reclamant.
In consecință fără a determina procente de contribuții care nici nu s-au cerut partea de contribuție a pârâtului este de 32.413 lei din 64.826 lei.
Pentru considerentele expuse s-a admis apelul și s-a determinat procentual partea de contribuție a pârâtului din valoarea totală de 146.267 lei care s-a raportat la valoarea de piață a apartamentului fără îmbunătățiri respectiv 131.516 lei.
In concret, s-a determinat un procent de 22% pentru pârâtul reclamant, respectiv 32.413: 146.267 și de 88% pentru reclamanta pârâtă care schimbă sulta datorată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.
Reclamanta a solicitat admiterea recursului,modificarea deciziei în sensul micșorării cotei de contribuție de la 22% la 17% și obligarea la plata sumei de 15.000 lei vechi,reactualizată la indicele de inflație.
În susținerea recursului,reclamanta a arătat că instanța de apel nu a respectat limitele apelului,conform art.295 Cod procedură civilă și în ciuda faptului că a admis apelul reclamantei,a fixat o cotă pe care aceasta nu a solicitat-
Astfel,reclamanta a învederat instanței de apel că dorește micșorarea cotei de contribuție a pârâtului de la 32% la 17% și obligarea sa la plata sumei de 15.000 lei vechi, actualizată,însă instanța de apel,pe baza prezumției comunității bunurilor din timpul căsătoriei,a acordat intimatului cota de 22%.
Din studiul dosarului de fond reiese că poziția pârâtului reclamant nu s-a schimbat,referitor la obiectul cererii reconvenționale,decât în cadrul dezbaterilor în fond când a realizat faptul că suma reactualizată pe care a cerut-o este una mult prea mică,moment în care și-a schimbat poziția și a cerut să se includă această sumă în valoarea apartamentului și să-i fie acordată cota parte din aceasta.
Această completare a cererii este nelegală.
A mai arătat recurenta reclamantă că niciodată nu a recunoscut contribuția exclusivă a pârâtului la plata sumei de 15.000 lei vechi,ba mai mult,a solicitat atât scris,cât și verbal să se respingă cererea.
Tot ceea ce a urmărit atunci când a fost de acord cu restituirea sumei reactualizată la indicele de inflație către pârât,a fost obținerea unei hotărâri parțiale conform art.270 Cod procedură civilă,lucru care însă nu a fost posibil datorită subiectivismului instanței de fond.
Pentru aceste motive a solicitat să fie obligată la plata sumei de 766 RON,ce reprezintă actualizarea sumei de 15.000 lei vechi,iar după scăderea acesteia din contribuția pârâtului la plata apartamentului se împart la J doar ratele plătite în comun în timpul căsătoriei (50200: 2 = 25100 ceea ce corespunde procentului de 17% din valoarea apartamentului).
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
În recursul declarat de pârâtul s-a criticat decizia de apel în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă,deoarece este nedreaptă și dată cu interpretarea greșită a probelor,în sensul că instanța de apel a interpretat greșit că avansul achitat nu constituie cotă din apartament.
Indiferent cum a fost intitulată cererea reconvențională,principal este fondul acesteia și anume că a suportat avansul de 15.000 lei din bani împrumutați și pe care i-a restituit singur după data despărțirii în fapt,că a recunoscut cererile reclamantei,privind îmbunătățirile la apartament,că a fost nevoit să părăsească apartamentul fără a lua nici un bun mobil,toate rămânând în posesia reclamantei.
A solicitat admiterea recursului și menținerea sentinței de fond.
Recursurile declarate nu pot fi primite.
Reclamanta a invocat ca temei de drept al recursului său în mod expres art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, iar din dezvoltarea motivelor instanța a mai constatat și invocarea motivelor prev. de pct. 8 Cod procedură civilă.
Analizând decizia de apel prin prisma acestor motive,Curtea constată că nici unul nu este incident in cauză.
Potrivit art. 295 alin.1 teza 1 Cod procedură civilă, instanța de apel va verifica,în limitele cererii stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Faptul că deși a fost sesizată cu cererea apelantei reclamante de a se constata cota sa la dobândirea apartamentului de 77% și a pârâtului de 23%,iar instanța de apel a stabilit cota reclamantei de 88% și a pârâtului de 22% nu înseamnă că s-a încălcat principiul disponibilității părților și nici limitele sesizării deoarece fusese sesizată cu verificarea stabilirii cotelor de contribuție a părților la dobândirea bunului comun ceea ce reprezintă o chestiune de fapt în competența instanței în raport de probele administrate.
De asemenea, Tribunalul fusese sesizat prin cererea de apel și cu verificarea calificării juridice a avansului de 15000 lei vechi.
Nici instanța de fond și nici cea de apel nu au acordat pârâtului ceea ce nu s-a cerut.
În mod corect Tribunalul a analizat și a expus atât conținutul cererii reconvenționale prin care pârâtul a arătat că la dobândirea apartamentului au achitat un avans de 15000 lei vechi bani împrumutați și pe care i-a restituit singur, cât și cererile ulterioare(fila 24,31,50) acte din care și-a format convingerea cu privire la obiectul cererii reconvenționale.
Ceea ce este supus partajului este apartamentul în întregul său la valoarea sa de circulație actualizată și demonstrându-se că suma de 15000 lei vechi a reprezentat avansul pentru apartament, această sumă nu poate constitui doar un drept de creanță în favoarea pârâtului așa cum solicită reclamanta și nu poate fi exclusă din valoarea actualizată a apartamentului. Așadar,în mod corect Tribunalul a stabilit că această sumă este o datorie comună la dobândirea apartamentului și trebuie suportată de ambele părți.
În ceea ce privește susținerea reclamantei că nu a recunoscut contribuția exclusivă a pârâtului la restituirea sumei de 15000 lei vechi cât și cererea de recalculare a sultelor prin modificarea cotelor de contribuție, acestea sunt chestiuni de fapt asupra cărora instanța de recurs nu se poate pronunța.
Pentru toate aceste considerente recursul declarat de către reclamantă va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește recursul pârâtului, deși acesta a invocat art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea motivelor a susținut că soluția de apel a fost dată cu interpretarea greșită a probelor neindicând nici o dispoziție legală ce ar fi fost încălcată de către instanța de apel.
Modificarea unei hotărâri, conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se poate cere când hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Instanța de recurs însă nu poate reaprecia probele administrate și nu mai poate stabili o altă cota de contribuție a părților așa cum solicită recurentul, deoarece aceste aspecte vizează chestiuni de fapt și nu de drept.
În concluzie și recursul pârâtului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta, domiciliată în F,-,.43,.39, jud.V și de pârâtul ,domiciliat în satul Nouă, com.Tătăranu, jud. V, împotriva deciziei civile nr.264 din 04 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea,având ca obiect partaj bunuri comune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2009.
Președinte, - | Judecător, - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
: - -/12.03.2009
: MC/16.03.2009
2 ex.
FOND:
APEL: -
Președinte:Luminița SoleaJudecători:Luminița Solea, Simona Bacșin, Anica Ioan
