Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 1224/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1224/2009 -
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanta domiciliată în O,-,. 2, județul B în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în O,-,. 2, județul B, împotriva deciziei civile nr. 55 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 5096 din 5 iulie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 9046/2004, având ca obiect: partajarea bunurilor comune.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 29 septembrie 2009, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la data de 6 octombrie 2009.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 5096 din 5 iulie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 9046/2004, a fost admisă în parte cererea formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâtului; a fost admisă în parte acțiunea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional împotriva pârâtei reconvenționale; s-a constatat că părțile au dobândit sub durata conviețuirii, cu contribuții egale, următoarele bunuri: IMOBILE: apartamentul nr. 2 situat în O,-,. I, înscris în nr. 73355 O, nr. top. 574, 575/2, compus din 2 camere, bucătărie, cu o suprafață utilă de 50,14 mp. și boxă în subsol cu o suprafață utilă de 53,76 mp.; apartamentul nr. 3 situat în același imobil, compus din o cameră, hol și baie, înscris în nr. 60528 O, nr. top. 573/3, imobile a căror valoare de circulație stabilită la data de 6 februarie 2006 este de 1.349.000.000 ROL, adică 134.900 RON, valoare în care sunt incluse și investițiile efectuate, totalizând 147.142.377 ROL (valori stabilite prin raportul de expertiză tehnică efectuat de inginer ); MOBILE: un autoturism 1310 cu remorcă (neevaluat prin raport de expertiză tehnică auto); suma de 300.000.000 lei la nivelul anului 2000, câștigată la (sumă la care se va aplica și dobânda aferentă legală), urmând ca reclamanta să-i plătească pârâtului 1/2 parte din aceasta; s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilelor incluse în masa partajabilă în sensul că au fost atribuite reclamantei, cu obligarea acesteia la plata unei sulte în favoarea pârâtului în cuantum de 674.500.000 ROL; s-a atribuit reclamantei și autoturismul 1310 cu remorcă, neevaluat; s-a respins capătul de cerere privitor la constatarea calității de bun propriu a autoturismului 1310 cu remorcă, s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate a reclamantei asupra imobilelor menționate anterior în cartea funciară și s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capetelor de cerere privind completarea de acțiune aflată la fila 65 dosarului, prin care s-a solicitat ca instanța să constate că în timpul căsătoriei părților, acestea au dobândit cu o contribuție egală imobilul înscris în nr. 275, nr. top. 1693/1, în natură teren intravilan în suprafață de 1.000 mp. și partajarea acestuia în natură, prin formarea a două loturi egale; au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 8691/2001 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a dispus desfacerea căsătoriei părților, din culpă comună, iar sub durata căsătoriei părțile au dobândit prin contribuții egale bunurile descrise în dispozitivul hotărârii. Pentru a aprecia că părțile au dobândit bunurile cu contribuție egală, prima instanță a constatat că deși din cartea de muncă a pârâtului rezultă că acesta a realizat venituri mai mari decât cele menționate în cartea de muncă a reclamantei, trebuie să se țină seama și de munca prestată de reclamantă în gospodărie pentru creșterea copiilor, precum și de veniturile obținute din cultivarea și vânzarea verzei. În ceea ce privește câștigul "", fiind un produs, a apreciat că este vorba de un bun comun, în raport de proveniența sumelor cu care s-a cumpărat biletul câștigător, reținând totodată că reclamanta nu a dovedit prin probe certe că tatăl său i-ar fi dat bani pentru achiziționarea biletului "". În ce privește autoturismul 1310 cu remorcă, nu s-a făcut dovada de bun propriu al reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel timbrat cu taxa de timbru aferentă, atât reclamanta cât și pârâtul.
Prin decizia civilă nr. 55 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta în contradictoriu cu intimatul; a fost admis ca fondat apelul civil introdus de apelantul, fiind schimbată în parte sentința apelată în sensul că s-a atribuit reclamantei autoturismul 1310 cu remorcă în valoare de 40.000.000 ROL, și a fost obligată reclamanta să-i plătească pârâtului suma de 20.000.000 ROL cu titlu de sultă pentru acest bun; s-au menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate și a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 500 lei, în favoarea apelantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a apreciat, din actele și lucrările de la dosar, că sunt nefondate criticile aduse de apelanta reclamantă hotărârii atacate, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește cererea acesteia de a se reține în favoarea sa o cotă de contribuție la obținerea bunurilor comune de 70 % și nu de 50 %, cum a reținut prima instanță, este de observat faptul că reclamanta apelantă a susținut în mod constant că bunurile comune au fost dobândite de către părți în cotă contributivă egală, recunoscând implicit cota de contribuție a fostului său soț ca fiind de 50 % și nu 30 % astfel că nu se justifică această cerere. Referitor la autoturismul 1310 cu remorcă, dobândit de părți sub durata căsătoriei, a fost inclus în mod corect în masa partajabilă.
S-a reținut din probele administrate în cauză, declarațiile martorilor și, că pe lângă câștigurile obținute cu titlu de salar de la Spitalul de și Ginecologie unde era angajată, reclamanta a obținut venituri suplimentare din activitatea de legumicultură, or, tocmai din economisirea banilor obținuți din această activitate, reclamanta a achiziționat autoturismul 1310 cu remorcă, de altfel, chiar reclamanta recunoaște la punctul 9 din interogatoriul ce i s-a luat la data de 18 mai 2005 că obține venituri suplimentare din activitatea de legumicultură. Față de împrejurarea că în speță nu s-a dovedit că autoturismul și remorca ar fi fost cumpărată de apelantă din bani primiți în dar de la tatăl său, iar pe de altă parte, conform practicii judiciare orice câștig realizat din muncă în timpul căsătoriei are caracter de bun comun, s-a apreciat ca nefondată susținerea apelantei referitoare la caracterul de bun propriu al autoturismului 1310 cu remorcă.
Referitor la câștigul realizat de părți în anul 2000 la "", reclamanta a arătat în conținutul actului intitulat "răspuns la întâmpinare și întâmpinare la acțiunea reconvențională" depus la Judecătoria Oradea la 24 februarie 2005, că biletul prin care ea a câștigat suma de 300.000.000 lei la "" a fost cumpărat de tatăl ei pentru ea și sora ei. Prin concluziile scrise depuse la data de 28 iunie 2006, reclamanta arată că biletul a fost cumpărat de tatăl său, pe banii lui, însă pe numele reclamantei, iar în motivarea apelului specifică data câștigului ca fiind noiembrie 2000, astfel că instanța a tras concluzia că biletul "" câștigător a fost cumpărat cu puțin timp înainte de divorțul părților, pe numele reclamantei, care a beneficiat singură de acești bani, apreciind că în mod corect acest câștig a fost inclus în masa bunurilor comune, prezumându-se că prețul biletului câștigător provine din veniturile comune ale părților.
În ceea ce privește criticile aduse de apelantul pârât hotărârii atacate, instanța a apreciat că nu se poate reține în favoarea pârâtului o cotă majorată la obținerea bunurilor comune, veniturile obținute de părți sub durata căsătoriei fiind aproximativ egale. Împrejurarea că apelantul pârât este cel care s-a ocupat în mod efectiv de lucrările de investiții ce s-au făcut la apartamentele proprietatea părților și fiind cel care a achitat lucrările plătind meșterilor, nu duce automat la stabilirea unui drept de creanță în favoarea apelantului constând în contravaloarea investițiilor, câtă vreme nu s-a făcut dovada în speță, că sumele de bani destinate investițiilor ar proveni din venituri proprii ale apelantului și nu din veniturile comune ale soților.
S-a apreciat, însă, că în mod eronat prima instanță a omis să oblige reclamanta la sulta aferentă autoturismului, criticile apelantului fiind întemeiate sub acest aspect. În condițiile în care din probele de la dosar nu se poate stabili valoarea concretă a autoturismului 1310 cu remorcă, iar părțile nu au înțeles să administreze probe în acest sens, expertiză prin care să se stabilească în mod științific valoarea acestui bun, pentru stabilirea valorii acestuia la data desfacerii căsătoriei, a avut în vedere recunoașterea reclamantei de la fila 59 din dosarul de fond, care a apreciat valoarea la 40.000.000 ROL, valoare care este superioară prețului de cumpărare a bunului, pentru care s-a achitat suma de 32.034.154 lei la data de 15 mai 1998, cu factura aflată la fila 89 din dosar. Întrucât pârâtul nu a înțeles să dovedească cu probe că autoturismul în discuție ar avea o valoare mai mare de 40.000.000 lei, instanța a avut în vedere recunoașterea reclamantei și a apreciat valoarea acestui bun ca fiind 40.000.000 lei.
S-a apreciat ca nefondată cererea apelantului de a i se atribui în natură imobilul ce a format domiciliul comun al părților, față de împrejurarea că cele două apartamente, cu nr. 2 și 3, situate în O,-, formează în prezent o singură unitate locativă, nepartajabilă în natură, situație recunoscută de ambele părți, iar cei doi copii ai părților au fost încredințați spre creștere și educare la apelanta, care poate să asigure acestora condiții de locuit numai în cazul în care i se atribuie ei cele două apartamente, astfel cum corect a dispus instanța de fond.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat, a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii apelului declarat de către aceasta împotriva sentinței civile nr. 5096 din 5 iulie 2006 Judecătoriei Oradea și schimbarea în parte a acesteia, și, respingerea apelului declarat de către pârâtul reclamant reconvențional împotriva aceleiași sentințe, cu cheltuieli de judecată.
În ședința publică din 29 septembrie 2009, recurenta a precizat că nu înțelege să mai solicite obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că decizia atacată este netemeinică, instanța neținând cont de probele administrate în cauză, din analiza cărora rezultă că, asupra imobilelor din litigiu, cota sa de contribuție este de 70 %, iar autoturismul " 1310" cu remorcă și suma de bani câștigată la "", reprezintă bunurile sale proprii.
Recurenta susține că, sub durata căsătoriei, intimatul a realizat venituri inferioare celor obținute de către ea, acesta obișnuia să consume des băuturi alcoolice și să nu contribuie la cheltuielile din gospodărie, iar banii cu care s-a achiziționat apartamentul au fost primiți de la tatăl ei, pe care l-a ajutat la cultivarea verzei, pe care o vindeau în piață.
De asemenea, recurenta mai arată că, tot din valorificarea produselor agricole rezultate din cultivarea unui teren pe care l-a lucrat împreună cu tatăl și sora ei, a fost cumpărat și autoturismul marca " 1310" cu remorcă, iar în ceea ce privește suma câștigată la "" în anul 2000, susține că biletul a fost cumpărat de tatăl său, în perioada separării în fapt a părților, iar din banii câștigați acesta i-a dat 1/3 parte, respectiv suma de 100.000.000 lei (ROL).
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare, solicitând în ședința publică din 13 noiembrie 2008, respingerea ca nefondat a recursului civil de față.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 4 noiembrie 2004 pe rolul Judecătoriei Oradea, reclamanta a solicitat a se constata calitatea de bunuri comune a apartamentelor nr. 2 și 3 situate în O,-, achiziționate cu contribuția egală a ambelor părți.
Prin acțiunea reconvențională depusă în dosarul primei instanțe, reclamantul reconvențional a solicitat a se stabili în favoarea sa o cotă contributivă de 70 % la achiziționarea imobilelor de mai sus.
Prin răspunsul la întâmpinare și întâmpinarea la acțiunea reconvențională (fila 19 - dosar fond), reclamanta a precizat din nou că imobilele din litigiu au fost achiziționate prin contribuția egală a foștilor soți.
Aceeași poziție este susținută de către reclamantă și prin concluziile scrise depuse la filele 162 - 163, dosar fond, prin care a solicitat a se reține o cotă contributivă egală la dobândirea celor două imobile.
Doar în calea de atac a apelului, reclamanta a susținut și a solicitat a se constata în favoarea sa o cotă de contribuție de 70 %, ceea ce este inadmisibil, față de prevederile art. 294 alin. (1) Cod procedură civilă, o asemenea cerere având caracterul unei cereri noi, ce nu a făcut obiectul analizei primei instanțe.
Pe de altă parte, în mod corect instanța de apel a reținut că recunoașterea contribuției egale făcută de către reclamantă în fața primei instanțe, reprezintă o mărturisire, care nu s-a dovedit a fi obținută prin vicierea consimțământului acesteia.
Nu este fondată nici critica referitoare la calitatea de bun propriu a autoturismului marca" 1310" cu remorcă.
Potrivit art. 30 alin. (1) Codul familiei "Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților", iar potrivit aliniatului (3) "Calitatea de bun comun nu trebuie dovedită".
Autoturismul din litigiu a fost achiziționat la data de 15 mai 1998 potrivit facturii depusă în copie la fila 89 - dosar fond, sub durata căsătoriei părților, care a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 8691/2001 a Judecătoriei Oradea.
Prin motivele de recurs, reclamanta recurentă recunoaște că despărțirea în fapt de intimat a avut loc în cursul lunii mai 2000, ceea ce denotă că, la data cumpărării autoturismului, soții conviețuiau.
Prin completarea de acțiune depusă la fila 60 - dosar fond, reclamanta a susținut că autoturismul este bunul său propriu, cumpărat din banii primiți de la tatăl său, susținere care însă nu a fost confirmată de probele administrate în cauză.
În motivele de recurs, reclamanta a arătat că a participat și ea alături de tatăl ei și sora sa, la cultivarea unei suprafețe de teren cu varză, activitate din care au obținut sume mari de bani, din care tatăl său i-ar fi dat și ei suma necesară achiziționării autoturismului.
Rezultă așadar din chiar susținerile recurentei, că banii investiți ca preț în autoturism reprezentau câștigul său din munca prestată în legumicultură alături de rudele sale.
Ori, atât retribuția, cât și orice alt câștig realizat din muncă, în timpul căsătoriei, constituie bun comun, deoarece nu sunt cuprinse în excepțiile limitative privitoare la bunurile proprii ale soților, prevăzute în art. 31 din Codul familiei. Ele sunt destinate susținerii sarcinilor căsătoriei, în scopul de a se îndeplini prevederile art. 2 din același cod.
Nefiind răsturnată prezumția de comunitate instituită de art. 30 alin. (1) din Codul familiei, în mod corect cele două instanțe au reținut calitatea de bun comun a autoturismului " 1310" cu remorcă și l-au inclus în masa partajabilă.
În mod greșit însă, cele două instanțe au reținut că suma câștigată de recurentă la "" în anul 2000, este bun comun, dobândit cu contribuția egală a foștilor soți.
Recurenta reclamantă a susținut pe tot parcursul soluționării cauzei, că suma de 300.000.000 lei (ROL) a fost câștigată în cursul lunii noiembrie 2000, respectiv în perioada separării în fapt de pârâtul intimat, împrejurare necontestată de către acesta.
Chiar dacă bunurile achiziționate de către unul dintre soți în perioada despărțirii în fapt, nu își pierd calitatea de bunuri comune, cu ocazia partajării bunurilor, se va ține seama însă pentru stabilirea cotei de contribuție, de împrejurarea că unele din bunuri s-au achiziționat fără aportul unuia dintre soți.
Ori, în speță, chiar dacă nu s-a făcut dovada susținerilor recurentei în sensul că tatăl acesteia ar fi cumpărat din banii lui biletul câștigător, fiind cumpărat pe numele ei, în perioada despărțirii în fapt, după care, la scurt timp au și divorțat, trebuie a se reține contribuția exclusivă a acesteia la achiziționarea biletului "", situație în care, contribuția exclusivă a recurentei la dobândirea sumei de mai sus este de necontestat.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 312 alin. (1), combinat cu art. 296 și 316, cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul civil de față, va modifica în parte decizia civilă nr. 55/2008 a Tribunalului Bihor, în sensul că va admite și apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 5096/2006 a Judecătoriei Oradea, iar pe cale de consecință, va omite din masa partajabilă suma de 300.000.000 lei (ROL) și va înlătura obligația de plată a reclamantei cu privire la cota de 1/2 parte din această sumă.
Conform art. 276 Cod procedură civilă, va compensa cheltuielile de judecată din apel, iar pe cale de consecință va înlătura obligarea reclamantei apelante de la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în apel, urmând a fi păstrate restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de reclamanta domiciliată în O,-,. 2, județul B în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în O,-,. 2, județul B, împotriva deciziei civile nr. 55 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite apelul declarat de reclamanta și schimbă în parte sentința civilă nr. 5096 din 5 iulie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, iar în consecință:
Omite din masa bunurilor comune suma de 300.000.000 lei (ROL), câștigată la "" și înlătură obligarea reclamantei de la plata cotei de 1/2 parte din această sumă în favoarea pârâtului.
Înlătură obligarea reclamantei apelante de la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei, în apel.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 8.10.2009
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
4 ex./9.10.2009
- 2 com./
- - O,-,. 2, județul B,
- - O,-,. 2, județul
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
