Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.132/
Ședința publică din 20 febr.2009
PREȘEDINTE: Luminița Șolea
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Simona Bacșin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului civil declarat de reclamanta, cu domiciliul în B,-, -.1,.3,.35 împotriva deciziei civile nr.126/18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18.02.2009, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 20.02.2009, când,
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.6226/4 decembrie 2006 Judecătoriei Brăilas -a admis în parte atât acțiunea de partaj bunuri comune formulată de reclamanta împotriva pârâtului, cât și cererea reconvențională formulată de pârât și pe cale de consecință a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 5696,70 RON, reprezentând dreptul de creanță al pârâtului asupra apartamentului și suma de 2018 RON, reprezentând J din valoarea îmbunătățirilor aduse apartamentului proprietatea reclamantei.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 4282 RON, reprezentând J din valoarea rămasă neachitată din creditele contractate de părți în timpul căsătoriei.
Instanța a luat act de tranzacția încheiată de părți cu privire la bunurile comune mobile.
În motivarea hotărârii de partaj instanța a reținut următoarele:
Prin acțiune, reclamanta a solicitat: partajarea în cote egale a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul; să se constate dreptul de creanță al pârâtului asupra apartamentului proprietate personală al reclamantei; obligarea pârâtului la plata a Jd in cheltuielile de întreținere și din impozitul pentru apartament, precum și din creditele contractate la diferite bănci.
Pârâtul, prin întâmpinare, a contestat calitatea de bunuri comune pentru o parte din bunurile mobile enumerate de reclamantă în acțiune, a cerut să se aducă la masa partajabilă alte bunuri comune (mobile, cheltuieli de întreținere, împrumuturi în bănci) și a unor cheltuieli personale ale reclamantei.
Tot pârâtul a formulat și cerere reconvențională prin care a cerut să se aibă în vedere la partaj și alte bunuri comune, bunuri proprii, rămase în apartament, împrumuturi bancare neachitate, precum și îmbunătățirile făcute la apartament proprietatea reclamantei în timpul căsătoriei.
În timpul procesului, părțile au încheiat o tranzacție asupra bunurilor comune mobile, de care instanța a luat act.
Cu privire la celelalte bunuri, în litigiu, pe baza probelor administrate (acte, martori, expertize) instanța de fond a reținut că reclamanta s-a căsătorit cu pârâtul la data de 29 august 1981, căsătoria fiind desfăcută prin divorț, iar hotărârea judecătoriei a rămas definitivă la data de 27.05.2005.
Apartamentul situat în B, str. -, -. 3,. 35, dobândit de reclamantă înainte de încheierea căsătoriei cu pârâtul are o valoare actuală de 12.120,51 RON, din care pârâtul are un drept de creanță de 5.696,70 RON.
La același apartament, pârâtul împreună cu reclamanta au făcut îmbunătățiri a căror valoare de piață a fost stabilită la 4036 RON fiecare din cei doi foști soți având cota de 1/2.
Instanța de fond a mai stabilit că în raport de data despărțirii în fapt a părților, datoria comună neachitată din creditele bancare de consum contractate în timpul căsătoriei este de 8564,79 RON.
Despre creditul de 2000 EURO făcut de reclamantă, instanța a reținut că nu constituie datorie comună, ci personală a acesteia.
În baza art.276 Cod procedură civilă instanța a compensat cheltuielile de judecată făcute de părți.
Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat apel ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta a formulat apel pentru următoarele motive:
- cu privire la creditele bancare de consum instanța de fond a reținut și obligat greșit pe pârât la plata doar a sumei de 4282 RON, întrucât, față de probele administrate trebuie obligat la o sumă mai mare;
- în mod greșit s-a reținut că împrumutul de 2000 EURO este datorie personală a sa, fiind făcută după despărțirea în fapt, deși în realitate, împrumutul a fost făcut în ianuarie 2005 iar hotărârea de divorț a rămas definitivă la 27.05.2005, așa cum a motivat instanța în hotărârea pronunțată. În consecință, trebuia inclusă în masă.
- instanța nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de întreținere și a impozitului pe imobil ce trebuiau să fie plătite și de pârât, ca beneficiar (al întreținerii și al imobilului).
Pârâtul a criticat hotărârea pentru următoarele motive:
- instanța nu a analizat datoriile comune preluate de pârât după despărțirea în fapt și anume: împrumutul de la - Pensionari B, de 2787,5 RON, împrumutul de la BANK SA B de 1200 RON diferența de 261,8 RON de la BRD B și 645,1 RON de la "";
- în mod eronat s-a inclus în masă datoria de 2000 EURO, deși ea a fost făcută de reclamantă și consumată doar în interesul ei;
- instanța a reținut în mod nefondat valoarea actualizată a apartamentului proprietatea reclamantei și valoarea îmbunătățirilor făcute la același apartament, fără a se avea în vedere ultimul proces-verbal al experților tehnici;
- instanța nu a inclus în masă, la adevăratul cuantum, împrumutul făcut la Bank în valoare totală de 2551,6 RON și care la data despărțirii în fapt a fost neachitat mai mult de 1/2, sumă suportată doar de pârât.
În apel s-au administrat probe cu expertize și acte.
Prin decizia civilă nr.126/2008 a Tribunalului Brăilas -au admis apelurile, s-a schimbat în parte sentința în sensul că a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 45.100 RON reprezentând c/val. dreptului de creanță și a îmbunătățirilor la apartamentul proprietatea lui și suma de 2378,8 RON reprezentând cota de din creditele bancare contractate de în timpul căsătoriei și neachitate.
A fost obligat să achite reclamantei suma de 4149,22 lei reprezentând cota de din împrumuturile bancare neachitate. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a se pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
Referitor la primul motiv, tribunalul, pe baza probelor administrate (la fond și în apel) a reținut că, în timpul căsătoriei și până la data despărțirii în fapt (pe care tribunalul o consideră ca fiind produsă în luna decembrie 2004), a contractat mai multe împrumuturi de consum, după cum urmează:
- de la Banca Comercială și " ", sub forma descoperii de cont la card suma de 4500 RON, din care la 31 decembrie 2004 soldul neacoperit era de 4595 RON, din care: 4474 RON -credit și 121 RON -dobânzi și comision.
- de la - credit în sumă de 3500 RON, din care la 31 decembrie 2004 creditul neacoperit era de 2430,64 RON
- de la BANK - credit în sumă de 1533 RON, din care la 31 decembrie 2004 creditul neacoperit era de 1272,80 RON.
Totalizând împrumuturile contractate de în timpul căsătoriei și neachitate în decembrie 2004, rezultă suma de 8298,44 lei.
Având în vedere că fiecare din foștii soți au avut o contribuție de 50% la dobândirea bunurilor, intimatului apelant îi revin pentru plata din împrumutul însumat de mai sus suma de 4149,22 lei; urmând ca instanța să se pronunțe în acest sens.
Al doilea motiv de apel este nefondat pentru că, împrumutul de 2000 EURO fiind contractat în luna ianuarie 2005, adică după data despărțirii în fapt și în lipsa oricărei probe din care să rezulte că a fost folosit în interes comun, se prezumă că i-a profitat doar apelantei și are astfel caracter de datorie personală. În acest sens s-a pronunțat și instanța de fond.
Ultimul motiv de apel, referitor la impozitul pe apartament și cheltuieli de întreținere pe care apelanta susține că le-a suportat în exclusivitate, deși și intimatului i-au profitat, tribunalul a reținut următoarele: apelanta nu le-a concretizat nici ca sume și nici ca interval de timp. Potrivit dispozițiilor Codului fiscal impozitul pe imobile este datorat de proprietarul acestora. Imobilul în cauză este apartamentul nr. 35 din -.1, str. - care aparține în proprietate exclusivă lui. În consecință, tribunalul apreciază că impozitul nu estre datorat de.
Cu privire la cheltuielile de întreținere, în afara aspectelor reținute mai sus, instanța constată din actele depuse la fila 27 dosar fond că e cel care a plătit în ianuarie și aprilie 2005 cheltuielile de întreținere pentru, care nu a făcut nici o dovadă în sensul că fostul său soț a locuit în apartament o perioadă de timp și nu a plătit cheltuieli de întreținere.
Pentru toate considerentele expuse, tribunalul în temeiul art. 296 Cod procedură civilă urmează a admis apelul formulat de numai pentru primul motiv, așa cum s-a reținut mai sus.
Apelul formulat de s-a găsit fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Primul motiv de critică se referă la faptul că instanța de fond nu a luat în considerare împrumuturile de consum contractate declarate în timpul căsătoriei și rămase neachitate la data despărțirii în fapt (decembrie 2004).
Cu privire la acest aspect, tribunalul a constatat că a făcut următoarele împrumuturi, din care la data despărțirii în fapt (decembrie 2004) mai erau de plătit următoarele:
- la BANK - sub forma cardului de salarii cu limită de credit, la 31 decembrie 2004 - datoria era de 1194 RON.
- la Pensionari, de unde - pe numele altor persoane (rude) - a luat mai multe împrumuturi și pe care le-a recunoscut la interogator (fila 67 dosar fond) ca fiind făcute pentru interesele familiei - mai erau de restituit la 31 decembrie 2004 următoarele credite:
- 1150 RON (pe numele lui )
- 1375 RON (pe numele lui )
- 175 RON (pe numele lui )
În total 2700 RON.
- la BRD - - mai era de restituit suma de 254 RON, conform concluziilor scrise ale lui.
- la "" - suma contractată și neachitată, tot la 31 decembrie 2004, era de 609,7 conform concluziilor scrise.
În total, din împrumuturile inițiate de în timpul căsătoriei, la 31 decembrie 2004, mai era de rambursat suma de 4757,7 RON.
Având în vedere aceeași cotă de contribuție de 50%, tribunalul a obligat pe să plătească lui suma de 2378,8 RON.
Al doilea motiv de apel nu s-a găsit fondat, întrucât instanța de fond nu a inclus în masa de împărțit suma de 2000 EURO, motivând că a fost luată cu împrumut de după despărțirea în fapt.
motiv de apel este fondat. Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că valoarea actualizată a apartamentului proprietatea reclamantei este de 87.000 RON.
Din această valoare, a plătit singură, înainte de căsătoria cu suma (actualizată) de 4748,43 RON.
Scăzând această din urmă sumă din valoarea actualizată a apartamentului, rezultă suma de 82.251,57 RON. Din această valoare, instanța de fond a stabilit și părțile nu au contestat în apel, că are un drept de creanță de 1/2, adică 41.125,78 RON. La această valoare se adaugă valoarea actualizată a îmbunătățirilor făcute de părți la apartament în timpul căsătoriei, tot în cote egale.
Valoarea actualizată a îmbunătățirilor este de 7968,5 RON. Cota lui este de 3884,2 RON.
Totalizând, valoarea dreptului de creanță al lui asupra apartamentului proprietatea fostei soții este de 45.100 RON.
Pentru aceste argumente, al doilea motiv de apel apare fondat, urmând a obliga pe să plătească lui suma de 45.100 RON.
Ultimul motiv de apel formulat de nu este fondat întrucât, în cauză nu s-a făcut dovada altui împrumut în afara celor pe care instanța le-a enumerat anterior.
Impotriva deciziei civile nr.126/2008 a Tribunalul Brăilaa declarat recurs reclamanta invocând următoarele:
In ceea ce privește cheltuielile de întreținere pentru lunile ianuarie-aprilie 2005 arată recurenta că ea este cea care le-a achitat, instanța fiind în eroare cu privire la acest aspect (depune chitanțele).
In ceea ce privește suma de 41.125,78 lei RON reprezentând dreptul de creanță al pârâtului, instanța a comis o eroare întrucât pârâtul nu are dreptul la din restul de credit rămas neachitat. Astfel, reclamanta a plătit avans la achiziționare suma de 40.449 lei (în decembrie 1980, din suma de 106.400 lei suma totală de plată pentru apartament). Instanța reține această sumă în mod eronat ca fiind actualizată la 4748,43 RON. Este imposibil ca aproape din valoarea apartamentului să fie actualizată la suma derizorie raportată la valoarea actualizată a apartamentului și anume 87.426,40 RON.
Corecte sunt concluziile expertizei contabile care stabilește dreptul de creanță al pârâtului la 30 % din valoarea apartamentului îmbunătățit, prin urmare îi revin 26.227,92 RON. Mai mult, instanța adaugă încă o dată valoarea actualizată a îmbunătățirilor apartamentului.
In legătură cu împrumuturile efectuate de pârât instanța, în afară de concluziile scrise ale acestuia nu are nici un argument sau probă în favoarea adăugării la cei 2700 RON recunoscuți de reclamantă a împrumuturilor de la BRD și la.
Instanța a socotit greșit că împrumutul de 2000 Euro nu a profitat ambilor soți câtă vreme divorțul a fost pronunțat la 30 martie 2005 iar părțile (conform celor reținute de instanță) au locuit în același apartament dar separate, prin urmare, toate cheltuielile au fost comune inclusiv întreținerea precum și impozitul.
In drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.7,9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului pentru că deși se invocă motive de nelegalitate în fapt argumentele sunt pe netemeinicie.
Cu privire la primul motiv de recurs a precizat că după despărțirea în fapt din 06.12.2004 el nu a mai locuit efectiv în acest apartament, venind în mod ocazional pentru copii și pentru a-și lua lucrurile.
Referitor la dreptul său de creanță asupra apartamentului apreciază corect raționamentul instanței de apel pentru că trebuie luată-n calcul valoarea de circulație a apartamentului de la momentul efectuării partajului și nu actualizarea ratelor achitate de părți.
In legătură cu împrumuturile luate în considerație de instanța de apel apreciază că sunt în concordanță cu probele din dosar.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că recursul este fondat prim prisma celui de-al doilea motiv de recurs.
Astfel, apartamentul nr.35 din B, str.-, -.1, este achiziționat de recurentă anterior căsătoriei ceea ce atrage statutul de bun propriu al acesteia potrivit art.31 lit.a din Codul familiei.
La data cumpărării s-a stabilit un preț de 106.349 lei vechi, din care s-a achitat cash suma de 40.449 lei iar pentru restul s-a contractat un împrumut de la CEC cu termen de rambursare de 20 de ani. De la data achiziționării apartamentului și până la data căsătoriei recurenta a achitat singură ratele împrumutului, iar după această dată a achitat din veniturile comune ratele deși era o datorie personală a sa. Acest fapt determină nașterea unui drept de creanță în favoarea intimatului pârât, drept al cărui cuantum este dat de valoarea actualizată a sumelor pe care le-a plătit pentru achitarea ratelor (1/2 din cei 62.870 lei).
De menționat că dacă recurenta a achitat avansul și o parte din rate singură acest fapt nu duce la nașterea unui drept de creanță în favoarea sa așa cum a socotit instanța de apel, pentru că ea era proprietara bunului în cauză pe care se stabilesc un preț, achitase un avans, avea obligația restituirii unui împrumut, deci avea o datorie personală, datorie la achitarea căreia a contribuit și pârâtul.
Cum recurenta a optat pentru convertirea dreptului de creanță al intimatului-pârât în cotă procentuală din valoarea actualizată a apartamentului și cum expertiza din apel a menționat că această cotă e de 30 %, pentru considerentele de mai sus urmează a se constata incidența-n cauză a disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă și implicit a se constata că dreptul de creanță al intimatului e de 30 % din 87.000 lei (valoarea apartamentului potrivit expertizei din apel) = 26.100 lei.
La această valoare trebuie adăugat dreptul de creanță al intimatului-pârât născut ca urmare a contribuției sale la îmbunătățirile apartamentului, contribuție constând în 50 % din 7968,5 lei potrivit ultimei variante a expertizei din apel.
In total dreptul de creanță al intimatului pârât e de 30.084,2 lei în loc de 45.100 lei cum a reținut instanța de apel.
Motivele de recurs 1,4 presupun o reapreciere a probelor de către instanță, fapt nepermis de nici unul din punctele de la art.304 cod procedură civilă, iar motivul al III-lea de recurs nu poate fi primit pentru că instanța de apel s-a bazat în luarea deciziei nu pe simplele afirmații ale intimatului ci pe probe de specialitate - expertiza contabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursuldeclarat de reclamanta, cu domiciliul în B,-, -.1,.3,.35 împotriva deciziei civile nr.126/18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul civil nr-.
Modifică decizia civilă nr.126/2008 a Tribunalul Brăila numai în ceea ce privește cuantumul dreptului de creanță al intimatului (drept născut ca urmare a plății de rate la apartament și efectuării de îmbunătățiri) și anume 30.084,2 lei în loc de 45.100 lei.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.02.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.LȘ-10.03.2009
Dact.MH-12.03.2009/2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Luminița ȘoleaJudecători:Luminița Șolea, Anica Ioan, Simona Bacșin
