Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 143/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 143/
Ședința publică de la 25 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Luminita Solea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta,domiciliată în G,str.- nr.181-/2,.14,împotriva deciziei civile nr.420 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimatul -., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul -.,lipsă, procurator,conform procurii aflată la dosar,lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat,Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procuratorul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de apel,pe care o consideră temeinică și legală,având în vedere considerentele exprimate în întâmpinarea depusă la dosar.Consideră că recurenta a promovat prezenta cale de atac doar pentru a trage de timp și a nu plăti sulta la care a fost obligată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr- din 14.08.2006 reclamanta () în contradictoriu cu pârâtul, fostul său soț, a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
In motivarea acțiunii a arătat că a dobândit împreună cu pârâtul, în cote egale, în timpul căsătoriei un apartament compus din trei camere situate în G,-, -,.14 și o serie de bunuri mobile.
În drept, a invocat disp.art.36 alin.1 din Codul familiei și art.728 Cod civil.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională precizând că este de acord cu admiterea acțiunii dar solicită aducerea la masa de partaj a bunurilor mobile indicate la filele 16-18 dosar.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr.3440/8.06.2005 pronunțată de Judecătoria Galați și rămasă definitivă prin decizia civilă nr.216/24.05.2006 a Tribunalului Galațis -a dispus desfacerea căsătoriei intervenită între părți (filele 23-27).
La termenul din data de 11.05.2007, părțile au depus la dosar tranzacție privind bunurile mobile.
În ceea ce privește apartamentul bun comun, la cererea părților, instanța a dispus efectuarea unei expertize imobiliare ( filele 60-68 dosar ) din care rezultă că valoarea de circulație a acestuia este de 136.600 lei și că apartamentul nu este comod partajabil în natură.
Prin sentința civilă 7079/01.10.2007 Judecătoria Galația admis acțiunea principală formulată de reclamanta și cererea reconvențională formulată de pârâtul.
A dispus sistarea stării de devălmășie a părților și, ca efect al partajului:
În temeiul disp. art. 271 și urm. Cod pr. civilă a luat act de tranzacția intervenită între reclamanta - pârâtă () domiciliată în G,-, -,.14, cod stradal - jud. G și pârâtul - reclamant - cu același domiciliu în prezent în Penitenciarul Galați, cu privire la împărțirea bunurilor mobile comune.
atribuit definitiv reclamantei - pârâte, (), imobilul situat în G,-, -. 14, obligând reclamanta - pârâtă să plătească pârâtul - reclamant, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, suma de 68.300 lei reprezentând contravaloarea cotei părți ce i se cuvine din imobilul situat în G,-, -. 14.
În motivare, a arătat că:
Conform art. 36 alin.1. art. 6735Cod procedură civilă, văzând și poziția părților, instanța constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuție egală, apartamentul nr.14 situat în G,-, -, scara 1, etaj 3 în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3205/15.11.1999 ( filele 33-34).
În temeiul art.67310alin.1 Cod procedură civilă, instanța a dispus prin Încheierea din data de 10.08.2007 atribuirea provizorie către reclamanta - pârâtă apartamentului cu obligați de a achita sulta pârâtului - reclamant până la termenul din data de 24.09.2007.
Văzând că reclamanta - pârâtă nu a depus până la termenul stabilit sulta și că pârâtul - reclamant nu solicită atribuirea apartamentului, conform disp. art. 728 cod civil și art. 67310alin.4 Cod procedură civilă, instanța a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la bunul imobil și îl atribuie definitiv reclamantei - pârâte cu obligația acesteia ca, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să plătească pârâtului-reclamant suma de 68.300 lei reprezentând contravaloarea cotei părți ce i se cuvine din imobil.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâtul-reclamant și reclamanta- pârâtă, ambii criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, sub anumite aspecte.
În motivarea apelului său, astfel cum a fost precizată la termenul din 26.03.2008 (în sensul renunțării la motivul de apel vizând cota mai mare de contribuție la dobândirea apartamentului) a arătat că: deși instanța a dispus prin încheiere atribuirea provizorie către reclamantă a apartamentului, cu obligația de a plăti sulta, reclamanta nu și-a îndeplinit obligația, iar instanța a atribuit apartamentul direct prin hotărâre, fără a pune în discuția părților acest aspect. A mai precizat că valoarea de piață a apartamentului nu a fost corect stabilită. În apel, a solicitat să i se atribuie imobilul, iar în subsidiar, atribuirea către reclamantă a apartamentului și plata sultei raportată la valoarea actuală a apartamentului, într-un termen de o lună.
În motivarea apelului său, reclamanta- pârâtă a arătat că a solicitat întregirea cererii, majorându-și câtimea cu dreptul de creanță de 30 000 RON, la care pârâtul a fost obligat prin sentința penală 273/2005 a Tribunalului Galați, titlu executoriu la care pârâtul a achiesat. Cu toate acestea, instanța nu a scăzut acest debit din suma cuvenită pârâtului.
În apel a fost efectuată o expertiză tehnică imobiliară( f 50-55).
Prin decizia civilă nr.420/2008 a Tribunalului Galațis -a respins apelul reclamantei și s-a admis apelul pârâtului,s-a schimbat în parte sentința și-n rejudecare s-a atribuit reclamantei pârâte,apartamentul cu o valoare actualizată a circulației de 190.000 lei. A fost obligată reclamanta pârâtă către pârâtul reclamant la plata unei sulte de 95.000 lei.
Pentru a se pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
În ceea ce privește modalitatea de atribuire a apartamentului, codul d e procedură civilă instituie două variante alternative: atribuirea provizorie a imobilului sau atribuirea definitivă, prin hotărâre. Instanța a uzat de procedura reglementată de art. 673 ind. 10 cod de procedură civilă și a atribuit imobilul provizoriu reclamantei-pârâte. Într-adevăr, aceasta nu a achitat sulta în termenul stabilit de instanță, iar acest aspect putea să conducă la atribuirea imobilului către cealaltă parte, dar numai la cerere. Or, la termenul din 28.09.2007, pârâtul a fost prezent și asistat de avocat, dar nu a cerut atribuirea imobilului, ci doar vânzarea acestuia. Or, vânzarea imobilului constituie o soluție extremă, la care se recurge doar în situația în care nici una din părți nu solicită atribuirea. Ca urmare, este susținerea apelantului- pârât că nu a fost citat și nu s-a pus în discuție atribuirea.
În mod corect, văzând că nu există nici o sancțiune pentru nerespectarea obligației de plată a sultei după atribuirea provizorie a imobilului, instanța a procedat la atribuirea definitivă a acestuia, prin hotărâre.
La atribuire, instanța a ținut seama de criteriile prev, de art. 673 ind. 9 cod de procedură civilă, dar și de poziția exprimată de părți. Astfel, prin concluziile formulate, pârâtul, prin apărător, a susținut că nu se opune atribuirii imobilului către reclamantă, că nu are posibilități de achitare a sultei. Prin urmare, atribuirea a fost corectă.
În ceea ce privește motivul de apel privind valoarea imobilului, instanța apreciază că expertiza efectuată în apel reflectă, în mod obiectiv, situația de fapt.
În cauză, este vorba despre un apartament cu 3 camere, chiar dacă semidecomandat, situat într-o zonă decentă a orașului, la un etaj intermediar, care, poate fi evaluat la suma de 190 000 lei, la nivelul anului 2008. nu interesează în cauză studiile referitoare la tendința de scădere a prețurilor și nici comisioanele agenților imobiliari, căci nu s-a pus problema vânzării imobilului, ci doar stabilirea valorii lui actuale. cu care s-a confruntat piața imobiliară a fost, mai cu seamă, reducerea volumului tranzacțiilor, decât reala scădere a prețurilor. Este de notorietate că, un imobil cu 3 camere în acea zonă are o valoare de circa - lei.
Referitor la apelul declarat de reclamanta- pârâtă, se constată că, în esență, aceasta solicită compensarea datoriilor pe care le are pârâtul în baza sentinței penale 273/2005 a Tribunalului Galați cu suma pe care reclamanta i-o datorează în urma partajului. Pentru a putea opera compensarea, cele două datorii trebuie să fie reciproce: reclamanta să-i datoreze o sumă pârâtului și pârâtul să-i datoreze o altă sumă reclamantei. În cauză, reclamanta trebuie să-i achite pârâtului cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune.
Conform sentinței penale, pârâtul trebuie să-i plătească suma de bani de 300.000.000 lei vechi, nu reclamantei, ci minorei ( f 75). Reclamanta nu are calitatea de creditor al pârâtului, ci este doar reprezentant legal al minorei. Suma de bani nu îi este datorată reclamantei, pentru a putea opera compensarea, ci un drept al copilului. Minora este victima infracțiunii și ea trebuie să primească banii. În caz contrar, s-ar putea produce o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei.
Împotriva deciziei civile nr.420/2008 a Tribunalului Galația declarat recurs reclamanta invocând disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă,pentru că instanța de apel a administrat o nouă expertiză la mai puțin de 6 luni de la pronunțarea hotărârii și la 8 luni față de prima expertiză,stabilind o valoare de piață nerealistă a prețului de piață a apartamentului.
Așa s-a ajuns ca prin noua expertiză valoarea apartamentului să sporească cu 60.000 lei,într-o perioadă în care prețul apartamentelor a scăzut cu 20% conform normativelor.
Aprecierea făcută în motivarea hotărârii de către judecător,că "este de notorietate că un imobil cu 3 camere în zonă are o valoare de 200.000 lei" este una personală și nu are nici o susținere.
Hotărârea instanței determină o situație inedită prin aceea că se va ajunge la o vânzare la licitație,vânzare în urma căreia nu se va obține acest preț iar pârâtul va avea cuantumul dreptului de creanță protejat.
Este nelegală,de asemenea,hotărârea sub aspectul nemenționării beneficiului obligației de plată a sultei într-un termen de 6 luni.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată cărecursul nu este fondat.
Criticile aduse hotărârii din apel cu privire la oscilațiile valorii de piață a apartamentului nu sunt susținute de probe în recurs,fapt ce determină validarea interpretării dată probelor de către Tribunalul Galați.
Nici unul din pct.art.304 Cod procedură civilă nu permite instanței de recurs o nouă reapreciere a probelor.Doar noi înscrisuri administrate în recurs ar fi permis acestei instanțe o coroborare a celor reținute de instanța de apel cu datele oferite de noile înscrisuri. În speță lipsesc aceste noi dovezi în recurs.
Valoarea de 190.000 lei a fost reținută ca urmare a administrării unei expertize de specialitate și nu a simplelor presupuneri ale judecătorului cu privire la piața imobiliară.
Dacă e sau nu echitabilă soluția de atribuire a apartamentului nu stă în puterea judecătorului să decidă acest lucru pentru că legiuitorul e cel care a oferit-o ca variantă pentru părți,iar recurenta a optat pentru ea.
În plus,recurenta uită că la fond a beneficiat și de atribuire provizorie a imobilului și de termene pentru achitarea sultei de 68.300 lei,termene pe care nu le-a respectat.
Cu privire la obligația instituirii unui termen în beneficiul său,termen în care să achite sulta se constată că nemulțumirea părții e neîntemeiată,pentru că de la data rămânerii definitive a hotărârii și până-n prezent a trecut un interval de timp suficient pentru a descoperi resursele necesare achitării sultei,iar partea în toată această perioadă nu a dat dovadă decât de pasivitate. Exercitarea drepturilor trebuie făcută cu bună credință și nicidecum nu trebuie exercitate abuziv,pentru că o astfel de atitudine se sancționează.
Față de considerentele de mai sus,prin prisma disp.art.312 alin.1 teza II Cod procedură civilă,urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta,domiciliată în G,str.- nr.181-/2,.14,împotriva deciziei civile nr.420 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimatul -., având ca obiect partaj bunuri comune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
: /11-03-2009
: /12.03.2009
2 ex.
FOND:
APEL: -
Președinte:Simona BacsinJudecători:Simona Bacsin, Anica Ioan, Luminita Solea
