Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 165/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr. 165/
Ședința publică din 4 martie 2008
PREȘEDINTE: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Romeo
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul - pârât, domiciliat în G- și de pârâta - reclamantă, domiciliată în G II -/12 A.59, împotriva deciziei civile nr.270 din 9 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28 februarie 2008 și s-au consemnat în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 4 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr.4772/03.07.2006 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr.8349/C/2004(nr. nou -) a fost admisă acțiunea principală de partaj bunuri comune promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă în contradictoriu cu reclamantul - pârât
, s-a dispus sistarea stării de devălmășie și, ca efect al partajului, i-a fost atribuit pârâtei-reclamantei imobilul situat în G, II, -2A,.59, cu o valoare reactualizată de 90.019,56 RON, aceasta fiind obligată să-i plătească reclamantului-pârât suma de 75.976,51 RON, cu titlu de contribuție la dobândirea dreptului de proprietate, și s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, reclamantul-pârât fiind obligat să-i plătească pârâtei-reclamantei suma de 7523,60 RON.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut aspectele consemnate în Încheierea de Admitere în Principiu din data de 5.04.2006, în sensul că părțile au fost căsătorite în perioada 1977-1992, dar separate în fapt din anul 1981, iar anterior divorțului au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu la data de 18.07.1991.
Cu privire la contribuția părților la dobândirea dreptului de proprietate instanța de fond a reținut că din chitanța nr.-/1991, din răspunsul la întrebările ce i s-au pus la interogatoriu și din faptul că nu s-a dovedit că pârâta-reclamantă ar fi valorificat în acea perioadă unele bunuri personale(acțiuni la ) rezultă că avansul în sumă de 40.212 lei plătiți la încheierea contractului de vânzare-cumpărare reprezintă o contribuție comună.
S-a mai reținut că suma de 84.678 lei achitați cu chitanța nr.-/1995 a fost contribuția exclusivă a reclamantului-pârât, fapt recunoscut și de către pârâta-reclamantă la interogatoriu.
De asemenea, din adeverința eliberată de angajatorului pârâtei-reclamantei rezultă că aceasta a suportat plăți în sumă de 20.862 lei în perioada 1991-1995, aspect recunoscut de reclamantul-pârât la interogatoriu ce i s-a luat.
Astfel, instanța de fond a considerat că reclamantul-pârât are o contribuție de 84,40% din valoarea dreptului de proprietate iar pârâta-reclamantă are o contribuție de doar 15,54 %.
Cu privire la partajarea efectivă s-au reținut concluziile raportului de expertiză întocmit de către inginer, iar atribuirea imobilului s-a realizat avându-se în vedere faptul că în apartament a locuit neîntrerupt doar pârâta-reclamantă.
S-a făcut aplicarea disp.art.274-276 cod pr. civilă.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat și motivat apel atât reclamantul cât și pârâta.
Apelantul-reclamant a considerat sentința apelată netemeinică și nelegală întrucât pârâta-reclamantă prin cererea reconvențională a solicitat să se constate că are o contribuție de 100% la dobândirea apartamentului, iar admiterea în parte a cererii reconvenționale vine în contradicție cu prezumția de comunitate de bunuri și soluția adoptată de instanța de fond în sensul că i se recunoaște o contribuție de 15,54 %din dreptul de proprietate.
A mai arătat că atribuirea imobilului a fost realizată greșit fără a se ține cont de contribuția mult mai mare a reclamantului la dobândirea proprietății, motiv pentru care a solicitat schimbarea sentinței apelate și să i se atribuie acest apartament.
Apelanta-pârâtă a considerat sentința apelată ca fiind nelegală pentru următoarele considerente:
1) părțile sunt despărțite în fapt din anul 1981, la momentul cumpărării apartamentului era un proces de divorț, iar reclamantul-apelant nu a suportat în nici un fel plata valorii imobilului, unele chitanțe fiind eliberare pe numele acestuia pentru simplu motiv că era menționat în contractul de vânzare-cumpărare;
2) instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la existența unui pasiv al comunității de bunuri în valoare de 3.057,33 RON, pasiv dat de cheltuielile de întreținere a imobilului pentru perioada anterioară anului 2004 și de impozitul plătit în aceeași perioadă;
3) prin sentința criticată numele său a fost greșit menționat, în sensul că s-a consemnat Talciuc în loc de.
În cauză la solicitarea părților au fost administrare probele cu acte și expertiză tehnică de evaluare a imobilului și a fost pusă în discuția părților excepția prescripției extinctive în ceea ce privește pasivul mamei patrimoniale a bunurilor comune solicitat de către pârâta-apelantă pentru perioada anterioară datei de 5.11.2001.
Față de această excepție nici una dintre părți nu și-a exprimat punctul de vedere în fața instanței cu prilejul dezbaterilor în fond a apelului.
Prin decizie civilă nr.270 din 9 mai 2007 Tribunalul Galați, a admis apelul declarat de pârâta - reclamantă, împotriva încheierii de admitere în principiul din 5 aprilie 2006 și a sentinței civile nr.4772 din 3 iulie 2006 pronunțate de Judecătoria Galați.
A schimbat în parte sentința și în rejudecare a constatat că reclamantul are o contribuție de 58,1% la dobândirea imobilului iar pârâta - reclamantă are o contribuție de 41,9%, imobilul având o valoare actualizată de circulație de 124.007,60 RON.
A fost obligată pârâta - reclamantă să plătească reclamantului - pârât 72048,41 lei cu titlu de cotă la dobândirea bunului comun.
A fost obligat reclamantul - pârât să-i plătească pârâtei - reclamante suma de 89,18 lei cu titlu de cotă parte din impozitul pe clădiri datorat pentru imobil în anii 2002 - 2003.
A respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul - pârât.
S-a reținut în motivarea deciziei că având în vedere că părțile erau despărțite în fapt de 11 ani este absurd a se considera că în anul 1991 ambele au contribuit la plata sumei de 40.212 lei, conform chitanței de la fila 21 dosar fond, această sumă fiind suportată exclusiv de apelanta - pârâtă.
Pentru același raționament se reține că reclamantul - pârât a plătit în anul 1997 suma de 84.678 lei cu chitanță aflată la fila 61 dosar fond.
Impotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta.
In ceea ce privește recursul reclamantului acesta este declarat la 4 iulie 2007 dar motivat la 23 octombrie 2007, conform rezoluției de la fila 14 dosar recurs.
Potrivit dispozițiilor art.303(1) cod pr. civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii așa cum prevăd dispozițiile art.301 cod pr. civilă.
Decizia civilă nr.270 din 9 mai 2007 Tribunalului Galați, a fost comunicată reclamantului la 19.06.2007 conform dovezii de comunicare de la fila 108 în dosarul nr.- al Tribunalului Galați.
In consecință deci, recursul este declarat în termen, el nu este și motivat în 15 zile de la comunicarea hotărârii, astfel că urmează a se face aplicațiunea dispozițiilor art.306 alin.1 cod pr. civilă.
Pârâta - reclamantă, critică decizia instanței de apel pentru nelegalitate, pentru următoarele motive:
- greșit au fost interpretate și analizate probele administrate în ceea ce privește achitarea de către recurentul - pârât a diferenței de 84.680 lei pentru achiziționarea imobilului în condițiile în care s-a reținut că avansul a fost achitat de către pârâta -reclamantă.
- greșită reținerea contribuției de 58,1% a reclamantului - pârât la dobândirea imobilului, care nu se sprijină pe nici o probă administrată la fond și în apel.
Recursul declarat de pârâta - reclamantă este nefondat.
In interogatoriul luat pârâtei - reclamante în dosarul nr. 8349/C/2004 al Judecătoriei Galați - fila 69 - aceasta recunoaște la întrebarea nr. 3 că fostul soț a plătit în anul 1995 suma de 84.680 lei achitând integral apartamentul.
Motivația din recurs că răspunsul la această întrebare l-a dat sub imperiul unei stări emoționale nu poate fi luată în considerare nefiind susținută de nici o probă contrară.
Cele 2 chitanțe, prezentate în original în fața instanței de recurs atestă ceea ce a reținut și instanța de apel că pârâta - reclamantă a achitat 40.212 lei la 18.07.1991 avans pentru dobândirea apartamentului iar reclamantul - pârât 84.678 lei la 2.02.1995 diferența până la suma reprezentând prețul apartamentului de 124.892 lei.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 cod pr.civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr.270 din 9 mai 2007 Tribunalului Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul - pârât, domiciliat în G-, împotriva deciziei civile nr.270 din 9 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Galați.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - reclamantă, domiciliată în G II -/12 A.59.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /12.03.2008
Tehn.
2 ex./ 19.03.2008
fond -
apel - -
Președinte:Valentina Gabriela BaciuJudecători:Valentina Gabriela Baciu, Elena Romila, Romeo
