Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 176/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 176/
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Solea
JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 3: Anica Ioan
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de pârâta, domiciliată în F, str.-.-. Bloc 7,.3, jud.V și de intervenienții și ambii domiciliați în F,-,.2,.27, jud.V împotriva deciziei civile nr.126 din 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 04.03.2009, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 09.03.2009, când, instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 12.03.2009, când,
CURTEA
Instanța asupra căii de atac
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin încheierea din 7 noiembrie 2006 pronunțată în rejudecarea cauzei înregistrate la nr. 7191/-, pe temeiul art. 673/5 Cod proc.civilă Judecătoria Focșania constatat că reclamantul pârât și pârâta reclamantă au dobândit în timpul căsătoriei cu cote egale de următoarele bunuri comune: un televizor Panasonic, un aspirator Panasonic, un storcător, una linie audio D 301, un set de 3 geamantane voiaj, un joc juistic cu telecomandă, un flex tăiat metale, una bicicletă, una placă skateboard cu cască, una foarfecă tăiat beton, 35 cartoteci cu poze, un dulap de bucătărie, o cască motocicletă, 2 mese pliante cu schelet metalic, 2 scaune pliante cu schelet metalic, un radiocasetofon Philips, un redresor auto 12, 2 lanțuri antiderapante auto, 30 casete audio, un portbagaj auto, 5 casete video, o bicicletă și 2/3 din valoarea tâmplăriei, ferestre și uși de la imobilul situat în F, Prof. 17, Județul
Instanța a stabilit ca imobilul casă de locuit obiect de partaj este proprietatea intervenienților și.
Instanța de rejudecare a constatat că au regimul juridic de bunuri proprii: una bibliotecă cu 4 corpuri, una masă pliantă cu 4 scaune, una combină muzicală Electronica, un frigider ARCTIC, 2 corpuri șifonier cu câte 2 uși suprapozabile, una mobilă dormitor cu pat dublu, etajere, saltele și 2 noptiere, una mașină de spălat automatica, un cuier hol, 3 costume haine, pantofi, bocanci, cizme, teniși nr.42, obiecte de pescuit, undiță și lasetă, tâmplărie ( baie, scule cu menghină și polizor electric, de lipit electric, o bormașină), obiecte de gospodărie - cazmale, 4 lopeți cu, 1 topor, 2 târnăcoape, 1 fierăstrău, un bomfair, aflate în imobilul ce a constituit domiciliul comun.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că părțile au fost căsătorite de la data de 24 aprilie 1999 și până la data de 15 aprilie 2004 când au divorțat.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 520/12 martie 1973 intervenienții au cumpărat un imobil compus din 507 mp. o casă de locuit edificată pe acest teren situat în F, str. prof. nr.17, Jud. V, iar intervenientului i s-a emis autorizația de construcție nr. 44 din 14 martie 2001 pentru executare lucrări construcții locuința și împrejmuire la stradă.
Reclamantul, pârâta și intervenientul au încheiat cu SC. Binale SRL un contract pentru executarea tâmplăriei termopan, prețul lucrării fiind de 2798 lei.
Intervenientul a întocmit în data de 23 iunie 2001 un proces verbal cu numitul prin care acesta se obligă să efectueze lucrarea de extindere nivel I, costul lucrării fiind de 20 milioane lei din care a plătit un onorariu de 10 milioane lei în prezența martorilor, G și.
Din facturile și chitanțele de plată depuse la filele 76-97 din dosar reiese că intervenientul a cumpărat materiale de construcție, iar din chitanțele și facturile depuse la filele 38-58 din dosar, reiese că reclamantul a achitat lucrările de tâmplărie din dosar.
Din sentința civilă nr. 7732 din 30 iunie 2000 Judecătoriei Sectorului IV B reclamantului i s-a partajat bunurile comune dobândite dintr-o căsătorie anterioară, acesta primind bunurile mobile în valoare de - lei, iar dintre bunurile menționate în hotărâre se regăsesc și în prezenta cerere ca fiind bunuri personale.
In urma cererilor de inventariere formulate de reclamantul s-au încheiat două procese verbale de inventariere a bunurilor mobile din imobilul domiciliul comun al foștilor soți.
La interogatoriul luat reclamantului acesta n-a recunoscut că se afla în posesia sa bunurile mobile menționate de pârâta în cerere ca fiind bunuri comune și a precizat bunurile personale aduse în domiciliul comun, dar n-a recunoscut îmbunătățirile făcute la autoturism.
La interogatoriu luat pârâtei, aceasta n-a recunoscut că reclamantul a avut în noiembrie 2000 de la fosta soție cu titlu de sultă suma de - lei, că a plătit echipele de constructori din banii săi, iar împrumuturile le-a făcut pentru montarea tâmplăriei. La mutarea din B reclamantul a adus doar o parte din bunuri în
Intervenientul la interogatoriu luat nu a recunoscut că ar fi convenit cu foștii soți să edifice o construcție pe terenul lor și nici că foștii soți au făcut îmbunătățiri la imobilul vechi.
La cererea reclamantului au fost audiați martorii și, din declarațiile cărora se reține că reclamantul a depozitat în casa din Prof piese de mobilier cu care puteau mobila 3 camere. In anul 2001 reclamantul și pârâta au edificat o cu 5 camere, cu aceeași curte, unde se afla casa veche.
La despărțirea în fapt reclamantul nu a luat nici un bun în afară de câteva lucruri personale.
Martorii nu cunosc dacă lucrările la au fost finanțate de reclamant dar acesta avea un salariu și a făcut împrumuturi la bănci și.
Pentru pârâta a fost audiat martorul din declarația căruia rezultă că intervenientul începuse din anul 2000 să strângă materiale pentru construcție și i-a spus că are bani sustrași să construiască o casă. Casa a fost finalizată în anul 2003. Lucrătorii au fost angajați și plătiți tot de intervenient era cea care pregătea masa pentru muncitori. Reclamantul în perioada edificării construcției lucra la
Pentru intervenienți au fost audiați martorii și din declarațiile cărora rezultă că intervenienții au cumpărat materiale pentru construcția casei, a plătit forța de muncă și că acesta presta diferite munci aducătoare de venituri. Martorul a asistat la o discuție când intervenientul a angajat o echipă de lucrători.
Coroborând materialul probator astfel analizat instanța de rejudecare a concluzionat că imobilul casă de locuit tip este edificat de intervenienți, documentația construcției angajamentele cu muncitorii, facturile și chitanțele de plată materiale de construcții fiind pe numele intervenientului, după cum nu există nici o convenție prin care intervenienții să-și fi dat acordul că soții părți în proces să construiască pe terenul proprietate.
Cu privire la bunurile comune și proprii instanța a motivat că numai cele reținute au fost dovedite după cum îmbunătățirile la autoturism solicitate de pârâta reclamantă nu au fost probate.
Pe fond, instanța a reținut că părțile nu au formulat obiecțiuni împotriva rapoartelor de expertiză efectuate în cauză în baza art. 673/9 cod proc.civilă a dispus prin sentința civilă nr. 2129/22 mai 2007 ieșirea din indiviziune și atribuirea loturilor, compensarea cheltuielilor de judecată și a obliga reclamantul la 91 lei cheltuieli de judecată către intervenienți.
Prin decizia civilă nr.126/2008 a Tribunalului Vranceas -a admis apelul declarat de reclamant și a fost schimbată în parte încheierea de admitere în principiu și sentința cu privire la imobilul casă de locuit și s-a constatat că părțile au dobândit împreună în timpul căsătoriei cote egale de 50% din dreptul de superficie asupra imobilului.
S-a constatat că au regim de bunuri proprii ale reclamantului și următoarele bunuri: TV color DAEWOO, casetofon, calorifer electric cu 6 elemenți și calorifer electric cu 9 elemenți.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului următoarele bunuri proprii sau contravaloarea acestora, astfel:
-bibliotecă cu 4 corpuri în valoare de 150 lei;
-masă pliantă cu 4 scaune în valoare de 60 lei;
-combină muzicală Electronică în valoare de 200 lei;
-frigider ARCTIC în valoare de 225 lei
-două corpuri șifonier cu câte două uși suprapozabile în valoare de 120 lei.
-mobilă dormitor cu pat dublu, etajere, saltele și noptiere în valoare de 150 lei.
-mașină spălat automată în valoare de 350 lei.
-cuier hol - 50 lei.
-3 costume haine - 180 lei;
-pantofi - 20 lei;
-bocanci - 36 lei;
-cizme - 40 lei;
-teniși - 6 lei;
-obiecte pescuit - undiță - 50 lei;
-obiecte pescuit - lasetă - 50 lei;
- scule cu mengină și polizor electric în valoare de 350 lei;
- lipit electric - 30 lei;
-bormașină - 200 lei;
-cazmale - 8 lei;
-.4 lopeți cu - 24 lei;
-topor - 8 lei;
-3 târnăcoape - 12 lei;
-fierăstrău - 2 lei;
-bomfaier - 2 lei;
-TV DAEWOO - 210 lei;
-casetofon - 80 lei;
-calorifer electric cu 6 elemenți - 80 lei;
-calorifer electric cu 9 elemenți - 100 lei.
S-a atribuit pârâtei dreptul de superficie asupra imobilului și a fost obligată pârâta la plata sultei.
S-a respins cererea de intervenție în interes propriu ca neîntemeiată.
In primul rând prin decizia de casare nr. 38/3 ianuarie 2006 instanța de control judiciar a statuat cu privire la regimul juridic de bun comun al imobilului casă de locuit.
Prin art. 315 cod proc.civilă, instanța de rejudecare este obligată să respecte hotărârile instanței de control cu privire la problemele de drept dezlegate și cele privind necesitatea administrării unor probe.
Potrivit art. 296 ipoteza a II-a cod proc.civilă apelantului nu i se poate face o mai grea situație în propria cale de atac.
In speță, prin sentința civilă nr. 3002/11 octombrie 2005 pronunțată de Judecătoria Focșani în primul ciclu de judecată s-a reținut imobilul construcții în masa partajabilă din punct de vedere valoric și în cote egale fără a se dispune atribuirea.
Prin decizia de casare s-a reținut ca motiv de casare faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra imobilului casă de locuit.
Prin urmare, criticile apelantului cu privire la acest aspect sunt fondate soluția instanței de rejudecare fiind vădit nelegală.
A se considera că semnatarul facturilor chitanțelor de plată este și proprietarul unei construcții înseamnă a încălca dreptul de proprietate garantat constituțional după cum apărarea intervenienților susținută în cadrul dezbaterilor în apel ca pe temeiul dreptului de accesiune construcția în litigiu urmează regulile art. 492 și 494 cod civil este nefondată.
Este de principiu că în dreptul familiei, construcțiile ridicate de soți pe terenul aparținând unei alte persoane potrivit dreptului comun privind succesiunea, construcția aparține proprietarului terenului în afară de cazul în care se dovedește ca soții au construit cu învoirea lor, caz în care construcția aparține soților care dobândesc ca bun comun un drept de superficie ce constituie prin natura sa un drept real.
In speță, chiar dacă problema de drept privind regimul juridic al acestui bun a fost dezlegată se impune de subliniat că prin simpla solicitare a autorizației de construcții de către intervenienți proprietari de teren și singurii care puteau să o solicite acestea și-au exprimat acordul edificării construcției.
Pe de altă parte sulta dobândită de apelantul reclamant urmarea partajării bunurilor comune dobândite în prima căsătorie, veniturile acestuia și repetatele împrumuturi, contractate și dovedite înfrâng susținerea intervenienților de coniventa cu pârâta ca din veniturile modice recunoscute au mai edificat o construcție de locuit lângă aceea existentă cumpărată în anul 1973 și reparată în aceiași perioadă cu noua construcție.
Cu privire la bunurile mobile proprii la care apelantul și-a limitat cererea exceptându-le pe acelea reținute de prima instanță se constată că acestea au fost dovedite prin sentința de partaj a bunurilor dobândite în prima căsătorie a reclamantului, declarațiile martorilor care au arătat că bunurile au fost transportate de la B la F și procesele verbale de inventariere repetate din care se observă că la distanță de timp o parte din bunurile găsite la prima inventariere au dispărut la următoarea inventariere.
Chiar și notificarea reclamantului apelant de care intimata-pârâtă a uzat în apel în sensul somării părții să-și ridice bunurile proprii conduce la concluzia că acestea au existat și altele pretinse și dovedite însă instanța este cenzurată de principiul disponibilității părții.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta și intervenienții, criticând decizia sub următoarele aspecte:
1)Pârâta: Hotărârea nu cuprinde motivele pentru care s-au înlăturat susținerile părților și nici probele care au fost avute în vedere de instanța de rejudecare. Astfel:
-se ignoră faptul că la facturile au la rubrica cumpărător pe intervenientul;
-nu se analizează proba cu martori și acte din care rezultă că intervenienții au cerut autorizație de construire, au contactat lucrările și aveau venituri substanțiale din muncă, în timp ce soții au participat doar la cumpărarea tâmplăriei și geamului termopan. Toate aceste probe au fost ignorate de instanță, ele ne fiind înlăturate motivat.
2)Intervenienții șiau invocat motivele de nelegalitate prevăzute de disp.art.304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă.
-Au susținut că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, deoarece nici un moment reclamantul nu a solicitat să se rețină un drept de superficie asupra imobilului;
- În mod greșit s-a reținut că instanța de apel a dezlegat problema de drept privind calitatea acestui bun supus partajului.
- Reclamanții în calitate de proprietari ai terenului beneficiază de prezumția prevăzută de art.492 Cod civil, și care e întărită de actele aflate la dosarul cauzei și de depozițiile martorilor audiați.
Ambele recursuri nu pot fi primite din următoarele considerente:
1)Recursul declarat de pârâta este lipsit de
interes;
Prin decizia civilă nr.126/24.04.2008 a Tribunalului Vranceas -a modificat
sentința civilă în sensul că s-a constatat că are calitatea de bun comun, dobândit în cote legale de 50 % - dreptul de superficie asupra imobilului a fost atribuită construcția recurentei pârâte care a fost obligată la plata unei sulte de 124.455 lei către reclamant.
Prin recursul declarat aceasta încearcă să-și înrăutățească situația în propria cale de atac în sensul că dorește să se constate că părinții săi sunt proprietarii construcției în virtutea accesiunii. Simplul fapt că aceasta ar putea în viitor să-și moștenească părinții nu-i conferă un interes născut și actual pentru a promova și susține acest recurs.
Admiterea recursului nu ar face decât să-i agraveze situația juridică, înlăturându-i calitatea de coproprietară a imobilului reținută prin încheierea de admitere în principiu și de proprietară exclusivă reținută prin hotărârea finală.
2)Recursurile declarate de intervenienți sunt nefondate.
a) Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat
partajarea imobilului casă de locuit formată din parter, etaj și mansardă, edificată pe terenul aparținând părinților pârâtei. Deși nu a solicitat expres reținerea unui drept de superficie din modul de formulare a acțiunii rezultă cu certitudine acest lucru, iar instanța n-a făcut decât să dea calificarea juridică corectă.
Prin urmare, nu e incident motivul prevăzut de art.309 pct.6 cod procedură
civilă: instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.
b) Din motivarea deciziei civile nr.38/2006 a Tribunalului Vrancea rezultă că
instanța a desființat cauza cu trimitere spre rejudecare din mai multe considerente
- instanța de fond nu se pronunțase pe cererea reconvențională formulată de pârâtă
- nu s-a dispus atribuirea imobilului care a fost reținut în masa partajabilă
- cererea de restituire a bunurilor proprii ale apelantului a fost motivată lapidar.
Reținând punctual aceste aspecte instanța de control judiciar a fixat limitele
rejudecării.
c) Și instanța de apel a reținut că proprietarii terenului beneficiază de
prezumția instituită prev. de art.492 Cod procedură civilă, dar că această prezumție relativă a fost înlăturată de probele de la dosar.
Astfel, a reținut instanța că sulta dobândită de apelantul reclamant în urma
partajării bunurilor din prima căsătorie, veniturile acestuia, repetatele împrumuturi contractate înfrâng susținerea intervenienților de conveniență cu pârâta că din veniturile modice de care dispuneau au mai edificat o construcție nouă pe lângă cea existentă, cumpărată în anul 1973 și reparată în aceeași perioadă cu noua construcție.
In plus din probele de la dosar, rezultă că intervenienții au fost de acord cu
edificarea construcției ajutându-i pe tineri la îndeplinirea formalităților legale ce nu se puteau face decât de proprietarul terenului.
Cererea de reapreciere a probelor administrate și reținere a unei situații de
fapt contrare nu poate fi primită, având în vedere că recursul este, în prezent, o cale extraordinară de atac, iar motivele sunt cele prevăzute limitativ de disp.art.304 pct.1-9 cod procedură civilă.
Din aceste considerente, având în vedere dispozițiile art.312 alin.1 Cod
procedură civilă va respinge ambele recursuri declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca lipsit de interes,recursul declarat de pârâta de pârâta, domiciliată în F, str.-.-. Bloc 7,.3, jud.V împotriva deciziei civile nr.126 din 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Respinge, ca nefondat,recursul declarat deinterveniențiiși ambii domiciliați în F,-,.2,.27, jud.V împotriva deciziei civile nr.126 din 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.SB-12.03.2009
Dact.MH-17.03.2009/2 ex.
Fond:
Apel: C- -
Președinte:Luminita SoleaJudecători:Luminita Solea, Simona Bacsin, Anica Ioan
