Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 189/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 189/
Ședința publică de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminita Solea
JUDECĂTOR 3: Simona Bacsin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta,domiciliată în G,str.- nr.25-/3A,.43,împotriva deciziei civile nr.573 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurenta,av.G,în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar și oentru intimatul,av.G, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și timbrat și că din eroare s-a pus în vedere recurentei să timbreze,după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat,Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei învederează instanței că și-a întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.7, 9 Cod procedură civilă.Consideră că este vădită încălcarea disp.art.85 Cod procedură civilă.Deși în motivarea hotărârii se arată că se impune respingerea cererii de repunere în termen pentru că nu au existat motive de împiedicare,totuși această cerere este admisă motivat de faptul că hotărârea instanței de fond nu s-a comunicat nici la domiciliul și nici la reședința apelantului.În tot dosarul nu există probe care să ateste susținerile din cererea de repunere în termen și nici acte care să susțină motivarea instanței.Pentru aceste considerente și pentru cele arătate pe larg în motivele scrise de recurs,aflate la dosar,solicită admiterea recursului,modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului ca tardiv introdus.Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de apel,pe care o consideră temeinică și legală.În mod corect a reținut instanța de apel că nu sunt aplicabile disp.art.103 alin.2 Cod procedură civilă,motivat de faptul că hotărârea instanței de fond nu a fost comunicată nici la domiciliul,nici la reședința intimatului și nici nu a fost afișată la ușa instanței sau publicată într-un cotidian de circulație națională.Recurenta invocă faptul că hotărârea i-a fost comunicată intimatului la ultimul domiciliu comun,dar,în același timp a arătat clar în întâmpinarea depusă în apel că intimatul nu mai locuiește din anul 2002 la această adresă.De asemenea,reaua credință a recurentei este dovedită și de faptul că,deși Poliția a solicitat mai multe date de stare civilă pentru a putea comunica noul domiciliu al intimatului,acestea nu s-au comunicat cu toate că recurenta avea cunoștință că intimatul avea domiciliul din buletin în jud.B,în satul natal al ambelor părți.Pentru aceste considerente și pentru cele arătate pe larg în concluziile scrise pe care le depune la dosar.solicită respingerea recursului ca nefondat.Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5480/3.07.2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- a fost admisă acțiunea civilă de partaj bunuri comune promovată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul, s-a constatat că masa partajabilă a bunurilor comune dobândită de părți în timpul căsătoriei se compune din dreptul de proprietate asupra imobilului situat in G, 17,- -A, apartament 43, o valoare reactualizată de circulație de - lei, la care reclamanta are o cotă de drept de 80%, iar pârâtul o cotă de drept de 20%.
S-a dispus încetarea stării de devălmășie, imobilul a fost atribuit reclamantei, aceasta a fost obligată să-i plătească pârâtului suma de 21578 lei în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, cu titlu de cotă din dreptul de proprietate asupra imobilului, iar pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantei suma de 403,86 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că părțile au fost căsătorite, căsătorie desfăcută prin sentința civilă nr. 4162/2002 a Judecătoriei Galați, din contractul de vânzare-cumpărare nr. -/1993 încheiat cu SC SA rezultând că în timpul căsătoriei au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, din raportul de expertiză tehnică imobiliară instrumentat în cauză reieșind că valoarea reactualizată de circulație este de - lei.
S-a mai arătat că deși pârâtul a fost citat cu mențiunea prezentării în instanță pentru a i se lua un interogatoriu acesta nu s-a prezentat și s-a făcut aplicarea disp. art. 225.pr. civ.
Din declarațiile martorilor audiați la propunerea reclamantei prima instanță a reținut că bunul partajabil a fost dobândit de ambii foști soți în timpul căsătoriei, dar cu o sumă consistentă de bani primită de reclamantă exclusiv de la fratele său, astfel că aceasta are o contribuție la dobândirea dreptului de proprietate de 80%, iar pârâtul de 20%.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, a solicitat repunerea sa în termenul de apel, iar pe fondul cauzei a solicitat desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea cererii de repunere în termenul de apel, apelantul-pârât a arătat că locuiește în Italia de 9 ani, în această perioadă a revenit în țară doar pentru scurt timp și sporadic, aspect cunoscut de reclamanta-intimată, dar și în aceste condiții reclamanta a solicitata citarea lui la fostul domiciliu comun, a pus în executare sentința apelată fără a fi rămas definitivă, iar după toate aceste formalități a trimis actele de executare pe adresa fratelui apelantului, moment de la care a aflat de existența procesului și imediat a promovat apelul.
Cu privire la hotărârea apelată, apelantul a arătat că intimata știa că acesta are domiciliul în Comuna, Sat, Județul B, de unde ambele părți provin, știa că are reședința în Italia și locuiește împreună cu fiica părților de mai mulți ani, deși s-a încercat obținerea de la datelor privind domiciliul/reședința apelantului, aceste date nu au fost transmise deoarece s-au solicitat alte informații suplimentare, iar reaua- credință a reclamantei este demonstrată și de faptul că a preferat să-l citeze la domiciliul ei sau prin publicitate lărgită, în loc să-l citeze măcar la domiciliul mamei lui din Comuna, Sat, Județul
În dovedirea apelului, reclamantul a depus la dosar cărțile de identitate eliberată de Statul Italian lui și fiicei părților, precum și acte privind reședința apelantului din Italia.
Prin întâmpinare, intimata a solicitata respingerea apelului ca tardiv formulat, cu consecința respingerii cererii de repunere în termenul de promovare a apelului, având în vedere că de la data desfacerii căsătoriei, anul 2002, părțile nu au mai luat legătura și astfel nu a cunoscut noul domiciliu sau reședința apelantului, inițial a solicitat citarea lui la fostul domiciliu comun, dar ulterior s-a conformat dispozițiilor instanței de a-l cita printr-un ziar de circulație națională, iar nu comunicat informațiile solicitate doar din rea voință. Cu privire la potențiala citare a pârâtului în Comuna, Sat, Județul B, reclamanta-intimată a arătat că nici o dispoziție procedurală nu prevede acest mod de citare, procedura legală de citare fiind îndeplinită conform art. 95.pr. civ.
Prin încheierea din data de 10.12.2008 Tribunalul a respins cererea de repunere în termenul de apel în conformitate cu disp. art.103 pr. civ. întrucât apelantul nu a făcut dovada că s-ar fi aflat într-o împrejurare mai presus de voința lui de a promova în termen apelul, dar prin aceeași încheiere a respins excepția tardivității apelului și a constatat că este în termen în condițiile în care sentința apelată nu a fost comunicată nici la domiciliu nici la reședința pârâtului și nici nu a fost afișată la ușa instanței sau publicată într-un ziar de circulație națională.
Prin decizia civilă nr.573/10.12.2008 a Tribunalului Galațis -a admis apelul declarat de pârât,s-a desființat sentința apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel,instanța a reținut următoarele:
Așa cum apelantul-pârât a arătat, iar intimata-reclamantă nu combătut, părțile provin din Comuna, Sat, Județul B, astfel că aceasta din urmă avea posibilitatea să indice ca potențial domiciliu al apelantului respectiva localitate, iar nu fostul domiciliu al soților unde nu locuia din anul 2002 decât intimata. Totodată, intimata avea cunoștință că încă din timpul căsătoriei, apelantul își stabilise domiciliul în Comuna, Sat, Județul B, întrucât deschisese o mică afacere în acea localitate, toate aceste elemente conducând instanța de apel la ideea că reclamanta cu rea -credință a obținut citarea pârâtului prin publicitate lărgită, nedepunând toate eforturile pentru aflarea domiciliului lui.
Mai mult decât atât, intimata cunoștea că apelantul s-a stabilit în Italia atât timp cât fiica părților stă cu apelantul în acea țară, iar relațiile dintre mamă și fiică au continuat în mod normal, lucru ce putea conduce la aflarea cu ușurință a reședinței apelantului unde ar fi putut fi citat.
Este adevărat că inițial s-au solicitat relații de la G cu privire la domiciliul pârâtului, dar la solicitarea acestui birou de noi informații instanța nu le-a furnizat și nu a mai insista în obținerea datelor solicitate, ci s-a mulțumit să dispună citarea pârâtului prin publicitate lărgită.
De asemenea, după demararea procedurilor de executare silită și chiar finalizarea acestei executări, intimata a găsit o modalitate facilă de a-i aduce la cunoștință apelantului de existența hotărârii judecătorești, aceea de a-i transmite sentința și actele de executare la domiciliul fratelui apelantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a invocat disp.art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.A criticat hotărârea sub două aspecte:
1. Deși instanța de apel face referire la disp.art.85 Cod procedură civilă,în același timp face trimitere la disp.art.103 alain.2 Cod procedură civilă,iar cele două aspecte sunt vădit contradictorii.
2. Motivația potrivit căreia cererea de apel este introdusă în termen legal întrucât pârâtului nu i-a fost comunicată sentința nici la domiciliu, nici la reședință este contradictorie cu situația de fapt și probele existente la dosar.
Examinând decizia prin prisma motivelor de recurs,instanța reține că acesta este nefondat din următoarele considerente:
1. Nu există nici o contradicție în motivarea instanței atunci când face referire la cele două dispoziții legale dispoziții legale disp.art.103 alin.2 Cod procedură civilă și art.85 Cod procedură civilă.
Motivarea instanței este extrem de clară: întrucât sentința nu a fost comunicată cu respectarea dispozițiilor legale nu se pune problema repunerii în termen,ci calea de atac este promovată în interiorul termenului prevăzut de lege.
2. Deoarece ne aflăm într-o cale extraordinară de atac,motivele de recurs sunt doar cele limitativ prevăzute de art.304 Cod procedură civilă,astfel încât nu e posibilă o reapreciere a probelor administrate.
Totuși,nu se poate să nu remarcăm abuzul de drept,exercitarea cu rea credință a drepturilor procesuale de către reclamantă care deliberat a indicat vechea adresă comună pentru citarea pârâtului,deși știa că acesta nu mai locuiește acolo de ani de zile. După ce a fost dată în vileag de proprii martori (filele 23-24 dosar fond),a făcut o adresă la Evidența Populației,fără să indice datele de stare civilă ale pârâtului,date care să permită identificarea persoanei.
Mai mult,din actele depuse de pârât în apel (filele 6-13) rezultă că fetița părților locuia cu tatăl în Italia,ori e puțin probabil ca mamă să nu păstreze legăturile cu propriul copil și să nu cunoască adresa acesteia.
După ce intențiile reclamantei,de a partaja apartamentul dobândit în timpul căsătoriei fără a-i da posibilitatea pârâtului să facă probe,au fost desconspirate,tot aceasta s-a arătat revoltată de "nelegalitățile" comise de Tribunal.
Din aceste considerente,având în vedere disp.art.312 alin.2 Cod procedură civilă,va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta,domiciliată în G,str.- nr.25-/3A,.43,împotriva deciziei civile nr.573 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect partaj bunuri comune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
: - /20.03.2009
: /24.03.2009
2 ex.
FOND:
APEL: -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminita Solea, Simona Bacsin
