Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 200/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.200/2009-
Ședința publică din data de 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în S M,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 149/Ap din 3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 5375/2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.6006/2005, având ca obiect: partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată faptul că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 28 ianuarie 2009, dată la care părțile au formulat concluzii privitoare la recurs, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 4 februarie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5375 din 29 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, a fost admisă în parte acțiunea civilă a reclamantei, formulată împotriva pârâtului, s-a constatat compunerea masei bunurilor comune supuse partajului și reținându-se contribuția egală a părților la dobândirea acestora, s-a sistat codevălmășia prin formarea de loturi, potrivit dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel, criticând atât modalitatea de partajare a imobilului cât și nereținerea în favoarea ei a unei cote contributive de 75% la dobândirea bunurilor comune.
Prin decizia civilă nr. 149/3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, apelul a fost respins.
Instanța de control a reținut că sumele de bani pretinse de reclamanta apelantă, ca fiind cheltuite pentru edificarea imobilului, au fost în realitate utilizate pentru edificarea etajului imobilului ce aparține fiului și norei părților, imobil care a fost atribuit printr-o altă hotărâre judecătorească acestora din urmă.
Referitor la modalitatea de partajare a imobilului, de asemenea, s-a apreciat că soluția este avantajoasă pentru ambele părți, deoarece intimatul a subliniat că este în imposibilitatea de a plăti sultă în cazul în care i se atribuie celălalt lot, acest argument fiind avut în vedere de către instanță în mod judicios.
Criticile au fost reiterate prin recursul formulat de reclamantă în ceea ce privește cele două probleme, și anume cea a contribuției superioare la dobândirea bunurilor comune și cea a nemulțumirii legate de modalitatea de partajare a imobilului.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a ridicat o primă problemă, și anume aceea că nici una din criticile recurentei nu se încadrează în cele enumerate de art. 304 Cod procedură civilă, ca fiind de natură a determina modificarea sau casarea deciziei.
Această afirmație este reală, deoarece, în mod accentual recurenta critică greșita interpretare a probelor și nu nelegalitatea hotărârii pronunțate.
Potrivit dispozițiilor Codului familiei, în cazul bunurilor dobândite sub durata căsătoriei legea instituie o prezumție de comunitate și, într-o egală măsură, o prezumție a contribuției egale la dobândirea acestora. Revine soțului care pretinde o cotă contributivă superioară sarcina de a proba existența acestei superiorități.
Modul de interpretare a probelor și concluziile pe care instanța le trage din coroborarea acestora reprezintă un aspect strict legat de temeinicia hotărârii și nu de legalitatea ei.
În măsura în care instanța de fond a apreciat, în baza probelor administrate, că prezumția de contribuție egală nu a fost răsturnată, soluția fiind confirmată de instanța de apel, instanței de recurs îi este imposibil să facă o nouă apreciere, câtă vreme nu se pune în discuție legalitatea hotărârii.
Din punctul de vedere al legalității și al motivelor de ordine publică, pe care instanța le poate verifica din oficiu, nu se evidențiază elemente care să determine modificarea hotărârii.
Modalitatea de formare și de atribuire a loturilor excede din nou competenței de analiză a instanței de recurs, fiind o problemă legată de temeinicia hotărârii și nu de legalitatea acesteia.
Față de cele arătate, instanța va respinge recursul în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la 1.500 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în S M,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 149/Ap din 3 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel - Melita
- redactat hotărâre judecător - 05.02.2009
- dactilografiat grefier -05.02.2009-2 ex.
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
