Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 231/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr. 62,-
DECIZIA NR.231
Ședința publică din data de 28 februarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în 5. INDUSTRIAL 38900 B 3566, ISRAEL, împotriva deciziei civile nr.685 din 20 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în comuna, sat. de, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata personal, lipsind contestatorul.
Procedura îndeplinită.
Cerere timbrată cu 10,00 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței nr. - și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, ce s-au anulat la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a atașat dosarul de fond.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității contestației în anulare formulată de, întemeiată pe dispoz.art.317 alin.1 cod pr.civilă, întrucât aceasta trebuia formulată în termen de 15 zile de la data pronunțării deciziei atacate, respectiv 20 iunie 2007.
Intimata având cuvântul solicită admiterea excepției și respingerea contestației în anulare ca tardiv formulată.Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni sub nr. 1689/06.07.2005, reclamanta, a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de ei în timpul căsătoriei, în cotă de 75% pentru reclamantă și 25% pentru pârât, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea procesului.
În motivarea acțiuni, reclamanta a arătat că, în fapt, a fost căsătorită cu pârâtul, iar prin sentința nr. 597/8.07.2002 s-a declarat desfăcută căsătoria dintre părți, i-a fost încredințat spre creștere și educare minorul, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere pentru copil.
În timpul căsătoriei reclamanta susține că foștii soți au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.34/6.01.2000, suprafața de 800 mp teren curți-construcții, că pe acest teren a mai cumpărat o construcție din cărămidă, având destinația de moară, compusă din 3 încăperi, în suprafață de 75,45 mp, o copertină pentru gater în suprafață de 24,60 mp, o anexă din scândură în suprafață de 20,52 mp, că actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat între reclamantă și vânzători, deoarece, în acea perioadă, pârâtul era plecat din localitate, părțile fiind despărțite în fapt, dar, pentru că nu era declarată desfăcută căsătoria, în actul de vânzare-cumpărare este menționat și pârâtul, acesta având o contribuție de 25% din valoarea imobilelor, respectiv 25.000.000 lei la data cumpărării.
Reclamanta mai solicită ca la momentul partajării și formării loturilor cota sa să fie de 75%, iar cea a pârâtului de 25%.
La data de 8.09.2005, reclamanta a formulat o cerere completatoare, prin care a solicitat introducerea la masa de împărțit și a altor bunuri: un valț de porumb echipat cu 2 motoare electrice, 2 elevatoare, un sistem de ventilație electric echipat cu 2 motoare electrice, un uruitor de porumb echipat cu un motor electric, un circular electric pentru tăiat lemne, un grajd, o magazie de lemne, o fântână, gard împrejmuitor din scândură și stâlpi metalici de 500 ml. bunuri pentru care solicită să se constate că are o cotă de 75%, fiind achiziționate în perioada în care era despărțită în fapt de pârât, acesta fiind plecat din localitate.
Pârâtul a depus, la data de 21.09.2005, o cerere reconvențională prin care a solicitat aducerea la masa de partaj a următoarelor bunuri aflate la reclamantă: două autoturisme marca 1300, înmatriculate sub nr.-, culoare alb 13 și -, culoare gri metalizat, un garaj auto din bolțari, acoperit cu placă de beton și situat în fostul domiciliu comun din, sat de, jud.D, la familia părinților reclamantei, un aragaz cu 4 ochiuri nou, marca Cugir, 2 covoare persane românești, lucrate manual, de dimensiunea 2,5/3,5 mp, 3 televizoare color, unul marca, cu diag.de 51 cm. altul marca și altul marca A; o canapea extensibilă și 2 fotolii extensibile din pluș maro cu negru, un recamier nou, tapițat cu material, 100 gr. aur cumpărat de el din Israel, înglobat în 2 lănțișoare, 2 cruciulițe, un medalion-zodie, 3 inele; 1000 bolțari din ciment, cu dim.25/15 cm. suma de 10.800 USD, cu titlu de salariu primit de el în Israel și încasați de reclamantă dintr-un cont curent.
Prin aceeași cerere reconvențională, pârâtul mai solicită scoaterea de la masa de partajat a următoarelor bunuri: valțul de porumb echipat cu 2 motoare electrice, întrucât a fost vândut în timpul căsătoriei la fier vechi, fiind uzat, iar suma obținută fiind de 4.048.000 lei, iar cel existent în prezent este unul nou cumpărat de el după
.//.
desfacerea căsătoriei, cu suma de 50.000.000 lei, iar circularul electric care nu era bun mobil de sine stătător, ci făcea parte din ansamblul moară, a fost vândut la fier vechi datorită uzurii.
De asemenea, pârâtul a solicitat a se stabili cota procentuală de 80% deoarece toate bunurile comune au fost dobândite cu banii trimiși de el din Israel, cu acordul reclamantei, deoarece aceasta era șomeră din anul 1995 și nu realiza venituri, solicitând și cheltuieli de judecată ocazionate de purtarea procesului.
La data de 30.09.2005, reclamanta a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârât, prin care arată că autoturismul 1300 înmatriculat sub nr. - a fost primit de ea, împreună cu suma de 6.000.000 lei, pentru vânzarea unui imobil al părinților săi din comuna și că acest autoturism a fost evaluat în momentul cumpărării cu suma de 3.000.000 lei, că autoturismul marca 1300 înmatriculat sub nr.- a fost cumpărat exclusiv de ea și că acesta, împreună cu suma de 12.800 USD au fost folosite pentru achiziționarea imobilului moară și a componentelor acesteia, descrise în acțiunea principală și cererea completatoare, iar privitor la garajul auto acesta a fost edificat în anul 2005, după desfacerea căsătoriei dintre părți.
Referitor la următoarele bunuri mobile și anume, aragaz, 2 covoare persane, 2 televizoare, canapea extensibilă, susține că au fost primite ca zestre de la părinții săi și nu pot face obiectul partajării.
Precizează că televizorul marca Aaf ost achitat de ea, urmare a obligării, printr-o hotărâre penală prin care a fost condamnată pentru infracțiunea de furt între rude, iar pârâtul să aducă la masa de partaj contravaloarea acestuia, că recamierul deși a fost primit de zestre de la părinții săi, se află la sediul morii unde este folosit de pârât, iar fotoliile și canapea extensibile se află în comuna la domiciliul pârâtului unde părțile au avut domiciliul comun, că cele 100 înglobate în bijuteriile amintite anterior au fost cumpărate de pârât din Israel, aflându-se în posesia acestuia, întrucât erau separați în fapt la data cumpărării acestora, că valțul pentru moară, la revenirea în țară a pârâtului, se afla în stare de funcționare, circularul se află în prezent la moară și pârâtul se servește de ei.
În legătură cu cota de 80% pretinsă de pârât, reclamanta solicită respingerea acesteia deoarece în perioada când pârâtul se afla în Israel, erau despărțiți în fapt, iar acesta trimitea sume mici de bani, reprezentând pensia de întreținere pentru minorul rezultat din căsătoria celor doi.
Reclamanta a mai depus la termenul de judecată din 21.10 2005, în afara actelor depuse odată cu cererea de chemare în judecată, copii de pe mai multe înscrisuri, iar la termenul din 26.10.2005, prin serviciul registratură al instanței, pârâtul a depus o cerere prin care a solicitat obligarea reclamantei să aducă la masa de partaj și suma de 6.800 USD, trimisă de el din Israel, în perioada 2000-2001, iar partajarea acestei sume să se facă în cote procentuale de 80% pentru pârât și 20% pentru reclamantă.
.//.
In completarea cererii reconvenționale, pârâtul precizează că a lucrat cu contract de muncă, în Israel, că în perioada 1998-2002 i-a trimis fostei sale soții mai multe sume de bani în valută, după cum urmează; peste 10.800 USD într-un cont deschis la, suma de 6.800 USD trimiși prin din cadrul Post D, că în urma divorțului aceste sume de bani au rămas la reclamantă, motiv pentru care solicită obligarea acesteia să le aducă la masa de partaj.
In urma probelor administrate în cauză, instanța a pronunțat o Încheiere de partaj la data de 29.12.2005, prin care s-a admis în principiu și în parte acțiunea principală, cu cererea completatoare a reclamantei, precum și cererea reconvențională cu cererea completatoare formulate de pârât, a fost stabilită masa de împărțit, cotele cuvenite fiecărei părți, fiind numiți experți constructor și merceolog, pentru identificare, evaluare și propuneri de lotizare.
Ulterior, instanța a încuviințat și efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea mașini unelte și scule, fiind desemnat exp., care a efectuat expertiza utilajelor care echipează moara de porumb situată în com. G, sat, jud.
Împotriva expertizei întocmită de exp. au fost formulate obiecțiuni de către apărătorul reclamantei, experta răspunzând prin formularea unei completări la expertiză.
De asemenea, în cauză a fost întocmită și o expertiză tehnică judiciară în specialitatea auto, de către exp..
Instanța a reținut că valoarea utilajelor de moară este de 21.728 lei și nu 22.728 lei, urmare a unei erori strecurate în raportul de expertiză.
Împotriva încheierii de admitere în principiu cât și împotriva sentinței civile, a declarat apel, în termen legal, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că:
Instanța de fond, după ce face vorbire de actele ce au fost depuse, enumeră bunurile ce compun masa de împărțit, fără a indica și considerentele ce au fost avute în vedere pentru aducerea acestora la masa de partaj. Nu în ultimul rând, reclamanta este nemulțumită și de faptul că s-a reținut la masa de partaj atât imobilul teren și construcție cu destinația de moară, cât și suma de 17.600 USD, deși, din probele administrate, a rezultat, fără dubiu, că atât autoturismul cu număr de înmatriculare -, cât și imobilul cu destinația de moară, au fost achiziționate cu banii trimiși de pârât din Israel, apelanta neavând serviciu sau alte surse de venituri.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare și un set de înscrisuri, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Analizând încheierea de admitere în principiu cât și sentința instanței de fond, prin prisma criticilor formulate și având în vedere probele administrate, susținerile părților și textele de lege incidente, tribunalul a pronunțat decizia civilă nr. 137/26.03.2007 prin care a admis apelul declarat de reclamantă, a casat încheierea de admitere în principiu și sentința civilă și a trimis cauza, spre rejudecare, la instanța de fond.
.//.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul și reclamanta invocând nulitățile prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Reclamanta a susținut că în mod greșit a fost reținut la masa de partaj autoturismul cu nr. DB.01.- care, de fapt, are regim de bun propriu, fiind cumpărat cu banii obținuți din vânzarea unui imobil ce a aparținut părinților săi, iar valoarea autoturismului este mult prea mare.
Se mai arată în continuare că, au fost reținute la masa de partaj și cei 1000 de bolțari care au fost confecționați în timpul despărțirii în fapt a soților, iar televizorul Aac onstituit obiectul furtului între soți, recurenta fiind obligată să achite pârâtului contravaloarea acestuia, deci bunul în opinia sa, a fost deja partajat prin achitarea acestei despăgubiri.
Consideră recurenta că nu s-a dat eficiență probelor existente la dosar privind reținerea la masa de partaj a imobilului teren și construcție cu destinația moară cât și a sumei de 17.600 dolari sumă cu care au fost achiziționate aceste bunuri.
A mai susținut recurenta că instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului și că, deși a admis apelul, nu și-a fondat susținerile pe probele existente deja la dosar.
Pârâtul, deși a formulat recursul în termenul legal prevăzut de lege, până la termenul de soluționare nu l-a timbrat, astfel încât, Curtea nu a intrat în cercetarea fondului, apreciind că timbrajul este cel care primează.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr.685 pronunțată la 20 iunie 2007, a admis recursul reclamantei împotriva deciziei civile nr.137/26.03.2007 a Tribunalului Dâmbovița, a casat decizia -menționată și a trimis cauza pentru rejudecarea pe fond a apelului, la Tribunalul Dâmbovița.
Prin aceeași decizia s-a anulat pentru netimbrare recursul declarat de pârâtul .
Pentru a pronunța această soluție Curtea de Apel a reținut că dispozițiile art.297 (1) Cod procedură civilă arată că "în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe", iar decizia instanței de apel, în considerente, invocă o cu totul altă motivare decât textul de lege mai arătat.
A mai reținut Curtea de Apel Ploiești că nemotivarea sentinței în sensul celor dorite de instanța de apel, nu constituie motiv de desființare. Contrar celor reținute prin considerentele deciziei, este motivată în fapt și în drept, iar eventualele lacune ori inadvertențe ale motivării, pot fi suplinite sau remediate prin motivarea instanței de apel, așa încât, cauza nu poate fi trimisă spre rejudecare la instanța de fond, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.297 Cod procedură civilă.
De asemenea, s-a reținut că tribunalul trebuia să se pronunțe pe fondul apelului, motiv pentru care, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, s-a admis recursul reclamantei, s-a casat decizia și s-a trimis cauza pentru rejudecarea pe fond a apelului.
.//.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul, având în vedere dispozițiile Legii nr.146/1997 cu modificările ulterioare, Curtea de Apel l-a anulat pentru netimbrare, reținând că recurentul, deși a fost citat cu mențiunea de a timbra recursul, fiind indicat și cuantumul taxei de timbru, acesta nu l-a timbrat până la soluționarea pe fond a recursului, fiind aplicabile și dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei -menționate formulat contestație în anulare pârâtul, întemeiată pe dispozițiile art.317 alin.1 pct.1 cod pr.civilă, pentru următoarele motive:
Motivul contestației este că procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită în conformitate cu cerințele legale, astfel că, judecata s-a făcut fără ca el să fie legat citat deoarece, astfel cum rezultă din dovezile pe care le va administra, se afla în executarea unui contract de muncă în Israel, încă din data de 26.12.2005.
Consideră contestatorul că această încălcare a prevederilor legale, referitoare la citarea părților, este sancționată cu nulitatea absolută a tuturor actelor de procedură efectuate cu procedura de citare nelegală, deci inclusiv a deciziei nr.685/2007.
Arată contestatorul că procedura de citare cu el a fost nelegală deoarece dovada de îndeplinire a procedurii de citare la adresa din G, sat, atestă faptul că citarea s-a îndeplinit prin afișare și nicio persoană nu a fost prezentă la domiciliu, motiv pentru care, instanța judecătorească, în baza rolului activ, trebuia să dispună citarea cel puțin prin publicitate, conform art. 87 pct.8 alin. 2 raportat la art. 95 pr.civilă.
De asemenea, contestatorul precizează că dovada lipsei sale justificate de la domiciliu, se află la fila 81 -83 din dosarul instanței de fond, unde a formulat o cerere de judecare în lipsă a dosarului, dovedită cu acordul de angajare, iar decizia Tribunalului Dâmbovițaa fost comunicată apărătorului său, acesta aducând la cunoștința instanței faptul că se află în mod legal în Israel.
Apreciază contestatorul că prezenta cerere este întemeiată, fiind îndeplinită condiția prevăzut de art. 317 alin. 1 pct. 1 pr.civilă, respectiv aceea a citării nelegale pentru ziua când s-a judecat pricina.
La data de 10 octombrie 2007, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației, iar solicitarea contestatorului nu poate fi calificată decât rea-credință pentru că încearcă, cu orice mijloace, tergiversarea soluționării cauzei, neluând în seamă că art. 108 alin.4 pr.civilă, prevede că nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.
Intimata arată că, contestatorul nu a invocat niciodată, pe parcursul soluționării cauzei sau în calea de atac a recursului, existența unor neregularități procedurale, mai ales că, în memoriul ce conținea motivele de recurs, contestatorul a confirmat că domiciliază la adresa din G, nespecificând o altă adresă unde urmează a fi citat, respectiv un domiciliu ales.
.//.
La termenul de judecată din 28 februarie 2008, instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității declarării recursului.
Examinând contestația în anulare, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea, va reține următoarele:
Conform art. 137 pr.civilă, instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Art. 319 alin. 2 pr.civilă, precizează că împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Curtea apreciază că decizia nr. 685/2007 a Curții de Apel Ploiești, prin care s-a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de contestator împotriva deciziei civile nr. 137/2007 a Tribunalului Prahova, decizie prin care s-a admis apelul declarat de reclamanta, s-au casat încheierea de admitere în principiu și sentința civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, nu este susceptibilă de executare deoarece este vorba de o decizie de casare a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă ca urmare a anulării recursului pentru netimbrarea acestuia.
În situația deciziilor rămase irevocabile, termenul de 15 zile curge de la data pronunțării deciziei irevocabile.
În cauza de față, decizia irevocabilă nr. 685 a fost pronunțată la 20 iunie 2007 de către Curtea de Apel Ploiești, iar contestația în anulare a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la data de 15 august 2007, deci cu mai mult de 15 zile de la data pronunțării hotărârii, astfel cum prevede art. 319 alin. 2 pr.civilă.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 137 pr.civilă coroborat cu art. 319 alin.2 pr.civilă, se va admite excepția tardivității și se va respinge contestația în anulare ca tardivă.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității contestației, invocată din oficiu de instanță.
Respinge ca tardivă contestația în anulare a deciziei civile nr.685 pronunțată la 20 iunie 2007 de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatorul, domiciliat în 5. Caesarea Industrial 38900 B 3566, Israel în contradictoriu cu intimata, domiciliată în comuna, sat de, județ
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored.PJ
2 ex/3.03.2008
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
