Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 252/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 252
Ședința publică de la 16 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
Grefier: - -
*******************************
La ordine a venit spre pronunțare recursul promovat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 237 din 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-. -
Dezbaterile pe fond au avut loc în data de 9 martie 2009, fiind consemnate în încheierea din acea zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele.
Prin decizia civilă nr- a fost respins ca nefundat apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.586/2008, a Judecătoriei Roman.-
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.586/21.02.2008 pronunțată în dosarul nr- înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman, a fost admisă cererea de partaj bunuri comune formulată de reclamantul; fost admisă cererea reconvențională formulată de pârata reclamantă reconvențională; s-a constatat că reclamantul și pârâta au dobândit în timpul căsătoriei, în cotă egală de contribuție, bunuri mobile și imobile; s-a sistat starea de devălmășie, s-au format loturile și au fost atribuite reclamantului-pârât bunuri mobile și imobile în valoare de 69.842 lei iar pârâtei-reclamante bunuri mobile și imobile în valoare de 167.859 lei; pentru compensarea valorică a loturilor pârâta-reclamantă a fost obligată la plata sumei de 49.000 lei cu titlul de sultă către reclamantul-pârât; s-a luat act de renunțarea pârâtei-reclamante la capătul de cerere privind restituirea bunurilor proprii; au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți și obligă pârâta-reclamantă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 29.07.1989 părțile s-au căsătorit, la data de 10.06.1990 s-a născut minorul, iar prin sentința civilă nr. 3111/13.12.2006 a Judecătoriei Romans -a pronunțat divorțul dintre ei, cu încredințarea minorului rezultat din căsătorie către mamă. Din înscrisurile depuse de părți a rezultat că în timpul căsătoriei lor, părțile au dobândit următoarele bunuri comune: - un apartament compus din două camere, situat în R, str. - -,. 20, nr. 29, județul N, dobândit de părți prin contractul de vânzare -cumpărare nr. 16113 din 22.04.1998;
- o suprafață de teren de 2850 mp, situat în intravilanul satului, comuna, județul N, în 21, parcela 804 A/6/1 împreună cu o construcție edificată pe acest teren, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2463/24.08.2006 de Biroul Notarului Public din R, județul N, un garaj edificat pe terenul concesionat de la Primăria municipiului R, prin contractul de concesiune nr. 20071/30.06.2001, situat in R, str. - -, lotul E, în suprafață de 15 mp și un autoturism 1310, cu nr. de înmatriculare -, fabricat în anul 2000.
De asemenea, părțile au obținut o serie de bunuri mobile: un colțar de sufragerie -2446 lei, un pat -800 lei, doua fotolii-630 lei, o masa de televizor - 650 lei, două mese fantezie una din lemn -150 lei și una din sticla - 282 lei, o oglindă ovală - 315 lei, un cuier - 305 lei, un frigider - 839 lei, o mașină de spălat - 970 lei, un aragaz - 879 lei, o hotă - 200 lei, mobila de bucătărie alcătuită din masă, dulap, corp suspendat și corp suspendat cu etajeră - 1260 lei, corpuri suspendate cu doua uși - 320 lei, perdele - 12ml - 197 lei, lustră cu trei corpuri - 120 lei, lustră cu patru corpuri - 150 lei, lustră cu două corpuri - 100 lei, telefon - 35 lei, două traverse persane - 70 lei, un covor persan - 150 lei, televizor Samsung - 370 lei, robot de bucătărie - 350 lei, serviciu cafea - 15 lei, serviciu masă opt persoane -65 lei, serviciu masă șase persoane - 60 lei, cupe șampanie opt persoane - 20 lei, șase pahare - 30 lei, fier de călcat cu aburi - 350 lei, vază din ceramică - 11 lei, două traverse hol - 70 lei, covor persan 150 lei, covoare persane - doua. -400 lei, vază -două. - 35 lei, birou școlar - 280 lei, două seturi pahare - 60 lei, inox - 280 litri - 250 lei, inox - 50 litri - 90 lei, un congelator - 659 lei și suma de 3563,61 euro sau echivalentul în lei al acesteia, respectiv suma de 12.829 lei noi, aceasta din urma reprezintă valoarea stabilită, de comun acord de părți.
Potrivit art.30 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Orice convenție contrară este nulă.
În virtutea prezumției de comunitate, instituită prin textul citat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune de la data achiziționării lor, fără a deosebi între modurile de dobândire, cu excepția celor primite prin acte cu titlu gratuit, care devin comune numai dacă dispunătorul a prevăzut expres sau neîndoielnic că vor fi comune, precum și a bunurilor prevăzute de art.31 din Codul familiei, care sunt bunuri proprii ale fiecărui soț.
Din această cauză, în privința cotei de contribuție instanța a reținut că bunurile mai sus menționate au fost obținute de foștii soți cu contribuții egale, din următoarele considerente: martorul a declarat că pârâta a avut în permanență un loc de munca, a contractat pe numele ei împrumuturi, folosind banii în scopul achiziționării de mobila, televizor, robot de bucătărie și altele și că părinții acesteia i-au ajutat pe foștii soți in mod substanțial, cu bani dar, în mod regulat și cu alimente. Martora, vecina cu părinții paratei-reclamante reconvenționale a arătat că, tatăl acesteia din urma a cumpărat fetei sale mobila, covoare și tot ce i-a trebuit și a contribuit la achiziționarea apartamentului. De asemenea, martorii propuși de reclamant au susținut că și acesta a avut o contribuție importantă la dobândirea bunurilor comune întrucât a câștigat foarte bine in cadrul armatei, în anul 2002 plecat cu o ordonanță de 78.000.000 lei vechi, după care, a muncit in Italia de unde a trimis aproximativ 10.000 euro. La toate acestea se adaugă înscrisurile depuse, respectiv cărțile de muncă ale părților din care se poate observa că acestea au obținut venituri pe aproape tot parcursul căsniciei, acte din care rezultă că, pentru dobândirea terenului și construcției din s-au folosit atât banii câștigați de reclamant cât și cei proveniți dintr-un credit făcut la bancă pe numele pârâtei-reclamante reconvenționale și, în egală măsură trebuie precizat că aceasta din urma a avut importantă contribuție în gospodărie dar și la creșterea și educarea copilului rezultat din căsătorie.
. drepturilor soților se stabilește în raport de contribuția fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, soții neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune, fiind astfel necesară administrarea de probe prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor. În lipsa altor probatorii din care să rezulte că unul dintre soți a avut o contribuție mai mare la achiziționarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, se prezumă că ambii soți au avut contribuții egale și deci împărțirea acestor bunuri urmează a se face, de asemenea, în părți egale
Din aceste motive expuse mai sus, instanța a dispus admiterea acțiunii de partaj în conformitate cu art.30 și 36 din Codul familiei, ținând seama de cotele contributive ale celor doi foști soți care sunt egale. Referitor la modalitatea de atribuire a bunurilor instanța a avut în vedere opțiunile părților, în special în privința bunurilor mobile și faptul că pârâta reclamantă reconvențională locuiește împreună cu minorul care i-a fost încredințat spre creștere și educare în apartament.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul-pârât, considerând vădit netemeinică și esențial nelegală hotărârea pronunțată în cauză întrucât nejustificat s-au reținut cote legale de contribuție a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune; că s-a atribuit apartamentul bun comun pârâtei-reclamante, deși era mai îndreptățit să primească acest bun imobiliar în lotul său având în vedere că, copilul rezultat din căsătorie este în pragul majoratului spre finalul studiilor, iar pârâta-reclamantă locuiește de mai multă vreme în altă locuință; că instanța nu a avut în vedere probele administrate de dânsul, înlăturându-le în mod arbitrar.
Examinând sentința apelată, în raport de motivele invocate, întregul complex probator administrat în cauză cât și de dispozițiile legale aplicabile, pentru considerațiile ce urmează tribunalul a confirmat soluția atacată, apreciind că aceasta își găsește suport în probatoriul administrat în cauză, a cărui analiză judicioasă a condus la stabilirea unei situații de fapt corecte, la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale care își găsește fundament juridic în dispozițiile legale în materie.
Așa cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, în speță, tema pretențiilor și probațiunii vizează partajarea bunurilor comune dobândite de către cei doi foști soți în timpul căsătoriei.
În speță, determinând cotele ce se cuvin foștilor soți, din bunurile comune, prima instanță a avut în vedere în mod corect faptul că veniturile și contribuția fiecăruia dintre soți a fost sensibil egală pe perioada căsătoriei, probele administrate confirmând această situație de fapt.
Chiar dacă veniturile soțului reclamant ar fi fost mai mari pentru o perioadă de timp, nu poate fi neglijată activitatea pârâtei în gospodărie și în creșterea copilului rezultat din căsătorie. Această contribuție a fost esențială în viața ambilor soți, ea folosind și reclamantei în exercitarea meseriei sale.
Din probele administrate, s-a apreciat că recurentul nu a răsturnat prezumția simplă de contribuție egală a părților la dobândirea bunurilor comune și, în consecință, în mod corect, prima instanță a reținut în favoarea fiecărei părți cota de 50% la dobândirea bunurilor comune.
Sub aspectul atribuirii bunurilor care au regimul juridic al bunurilor comune, s-a constatat că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.6739Cod procedură civilă. Astfel, prima instanță a apreciat legal că se impune a fi atribuit apartamentul, bun comun, din municipiul R pârâtei care nu are alt spațiu de locuit în mod corespunzător cu minorul rezultat din căsătorie.
Pentru considerentele menționate, s-a constatat că sentința apelată este legală și temeinică și întrucât nici unul din motivele de apel nu a fost găsit ca fiind fondat, s-a dispus respingerea apelului declarat de reclamantul.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 Cod procedură civilă a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 800 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs apelantul, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei rețineri a cotei egale de contribuție la dobândirea bunurilor comune.-
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor formulate care se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă, curtea reține că acesta este întemeiat.-
În determinarea cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor comune instanțele au apreciat greșit că intimata are o contribuție egală cu recurentul întrucât a avut salariul sensibil egal cu acesta și că a desfășurat o activitate utilă în gospodărie.
Din actele cauzei (filele 80 -120) rezultă însă că recurentul a avut venituri substanțial mai mari decât intimata, realizate atât în cadrul armatei cât și din munca depusă în străinătate ( anii 2003 -2006).Mai mult în anul 2002 adus în gospodărie suma de circa 78.000.000 lei, urmare a trecerii în rezervă. -
În această perioadă intimata a urmat cursurile unei universități particulare, grevând cu plata cursurilor, examenelor și transportului sarcinile căsătoriei. -
Aceste aspecte îl îndreptățesc pe recurent să solicite o cotă de participare la dobândirea bunurilor comune mai mare decât a fostei soții, cu cel puțin 10%. -
Cât privește critica vizând modalitatea de lotizare, curtea reține că aceasta nu este întemeiată întrucât ambele părți au primit bunuri mobile și imobile aproximativ egale valoric și cantitativîn raport cu cota cuvenită, astfel cum dispune art.741 Cod Civil. -
Așa fiind, în baza art.304 pct.9 și art.312 cod procedură civilă va fi admis recursul, se va modifica apelul urmând a fi schimbată sentința cu privire la cota de contribuție, valoarea loturilor și sultelor.
Văzând și dispozițiile art.274 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 237 din 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-. -
Modifică în tot decizia recurată.
Admite apelul.
Schimbă în parte sentința apelată cu privire la cota de contribuție, valoare, loturi și sultă, după cum urmează:
Stabilește o cotă de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 60% pentru reclamant și de 40% pentru pârâtă.
Reclamantului i se cuvine un lot valoric de 142,62 lei și în raport de valoarea bunurilor atribuite de 69842 lei, va primi sultă de 72774 lei.-
Pârâtei i se cuvine un lot în valoare de 95085 lei în raport de valoarea bunurilor atribuite de 167.859 lei, plătește sultă 72774 lei reclamantului.-
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.-
Obligă pârâta să plătească reclamantului 4306 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
- -
Red.sent.
Red.dec.,
Red.dec.rec.JG/15.04.2009
Tehn.red.EG/15.04.2009.
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
