Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 296/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 296
Ședința publică din data de 31 martie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Elena Subert
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta, cu domiciliu ales la Cabinet de Avocatură din P,-,. 31,. C,.51, județul P, împotriva deciziei civile nr. 432/18 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă personal și asistată de avocat conform împuternicirii avocațiale /2009 din Baroul Prahova, intimatul-reclamant personal și prin curator G potrivit dispoziției nr. 2274/27.03.2009 și reprezentat de avocat conform împuternicirii avocațiale cu nr. 44/2009 din Baroul Prahova.
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 14,00 lei potrivit chitanței fiscale cu nr. -/2009, timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus din partea Primăriei P dispoziția nr.2274/27.03.2009 privind numirea unui curator.
Părțile prezente, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului.
Avocat critică decizia civilă nr.432/2008 a Tribunalului Prahova potrivit art.304 pct.9 Cod pr.civilă, hotărâre care a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece în mod nelegal a fost inclusă în masa bunurilor partajabile și suma de 7000 euro reprezentând contravaloarea autoturismului, care a fost cumpărat și vândut în timpul căsătoriei, cu acordul intimatului reclamant.
Arată recurenta pârâtă, prin apărător că din actele depuse la dosar rezultă faptul că autoturismul a fost vândut la data de 24.09.2005, înainte de despărțirea în fapt a soților, fiind aplicabile dispozițiile art.35 alin.2 Cod familie și în mod greșit instanța a reținut că intimatul nu a dat mandat și nici nu s-a făcut dovada consimțământului acestuia.
Mai arată recurenta pârâtă că intimatul reclamant trebuia să administreze dovezi din care să rezulte că s-a opus vânzării autoturismului, a refuzat să dea mandat soției, ceea ce presupune ca sarcina probei îi incumbă celui care invocă inexistența mandatului tacit.
Astfel, susține recurenta pârâtă, cu martorul audiat a făcut dovada că părțile locuiau împreună la achiziționarea autoturismului și care a relatat că vânzarea reală autoturismului a avut loc în luna iulie 2005 iar actele au fost încheiate în luna septembrie 2005, susțineri care se coroborează cu înscrisurile comunicate de
În această situație, învederează reclamanta recurentă în baza art. 35 alin.2 Cod familie privitoare la mandatul tacit, data cumpărării autoturismului - mai 2005, data înstrăinării septembrie 2005, dar în fapt iulie 2005, data pronunțării divorțului și declarația martorului audiat la instanța de fond, se poate concluziona că bunul era inexistent la data promovării acțiunii de partaj.
Solicită admiterea recursului, modificarea atât a deciziei, a sentinței cât și a încheierii interlocutorii, în sensul excluderii de la masa de partaj a contravalorii autoturismului în cuantum de 7000 euro. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor anterioare ca legale și temeinice.
Arată intimatul reclamant, prin apărător, că prin acțiunea formulată a solicitat, printre altele, și aducerea la masa de partaj a sumei de 7000 euro ce reprezintă contravaloarea unui autoturism pe care pârâta l-a înstrăinat cu o săptămână înainte de a părăsi domiciliul comun.
Susține intimatul reclamant că pârâta a încercat să inducă instanța în eroare, că autoturismul a fost obținut cu banii proveniți de la fratele său, dar nu a făcut nici un fel de dovezi în acest sens, iar la instanța de apel recurenta pârâtă a încercat să facă altă dovadă, cum că autoturismul ar fi fost vândut de către soți iar banii ar fi fost folosiți pentru o intervenție chirurgicală pentru intimatul reclamant, dar prin biletul de ieșire din spital s-a făcut dovada că intervenția chirurgicală a avut loc cu mult timp înainte de intrarea în țară a autoturismului.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, instanțele au considerat în mod corect că cei 7000 euro trebuie incluși la masa de partaj. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta (fosta ), solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea în cote de fiecare a tuturor bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu aceasta, obligarea pârâtei să-i restituie 13 grame de aur de 18 karate, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta din anul 1997 și până în anul 2006, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 6003/2006 pronunțată de Judecătoria Ploiești, iar în timpul căsătoriei cu pârâta, au dobândit în cote de 1/2 fiecare, o serie de bunuri mobile: - combină frigorifică marca DAEWOO, mașina de spălat, calculator PC achiziționat în luna mai 2006 și care se afla în posesia pârâtei.
Reclamantul a mai susținut că tot în timpul căsătoriei a dobândit și un autoturism marca OPEL, achiziționat în luna mai 2005, autoturism cumpărat de fratele pârâtei și pe care ulterior, aceasta l-a vândut fără știrea sa și și-a însușit banii.
De asemenea, reclamantul a mai susținut că tot în timpul căsătoriei, pârâta și-a însușit și 13 grame de aur de 18 karate, care se afla tot în posesia acesteia, aur care îi aparține, respectiv un lănțișor cu medalion dăruite acestuia de către mama sa.
In dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La data de 24.10.2006 pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că în perioada căsniciei a dobândit împreună cu reclamantul doar 3 bunuri mobile, respectiv: o combină frigorifică marca Daewoo, mașina de spălat și un calculator PC-singurul bun rămas în posesia sa fiind calculatorul, ce a fost contractat pe numele său, în cursul lunii mai 2005, restituirea c/val acestuia urmând a se face în rate lunare pe o perioada de 4 ani - urmând a se ține seama de el numai pentru partea din prețul plătit până la data pronunțării divorțului.
In ceea ce privește autoturismul marca Opel, pretins de reclamant ca aparținând masei bunurilor partajabile, a învederat că autoturismul a fost cumpărat cu bani proprii de fratele său - - din Germania în cursul lunii mai 2005 și cu toate că au dorit să păstreze autoturismul, au fost în imposibilitate financiară și au fost obligați să-l vândă pentru a-și achita obligațiile.
Prin sentința civilă nr. 3287/10.04.2007 Judecătoria Ploieștia admis acțiunea și a dispus partajul conform încheierii din data de 12.01.2007 și a variantei unice din raportul de expertiză.
Pentru a pronunța aceasta sentință, instanța de fond a reținut că după administrarea probatoriului, prin încheierea mai sus menționată, a fost admisă în parte în principiu acțiunea, s- constatat că părțile au avut calitatea de soți și că în timpul căsătoriei au dobândit cu contribuții egale o serie de bunuri mobile.
Împotriva sentinței declarat apel pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență faptul că în mod greșit instanța de fond inclus în masa bunurilor partajabile suma de 7000 euro, reprezentând valoarea autoturismului marca Opel, deși în cauză operau dispozițiile art. 112 cod pr. civilă.
A susținut apelanta că bunul respectiv nu aparținut niciodată comunității fiind cumpărat de fratele ei, din Germania, întocmindu-se doar o factură pe numele apelantei - pârâte, intenția fratelui său fiind aceea a înstrăinării autoturismului.
Apelanta a mai invocat de asemenea, faptul că i- fost încălcat dreptul la apărare, modalitatea de administrare a probatoriilor în fața primei instanțe fiind haotică și părtinitoare.
Apelanta criticat faptul că greșit s-a reținut că autoturismul este bun comun al soților în condițiile în care nu fost luat în calcul faptul că acesta deși figura pe numele soților a fost înstrăinat în timpul căsătoriei acestora, respectiv la data de 24.09.2005.
Tribunalul Prahova, prin decizia nr. 432 din 18 septembrie 2008, respins apelul pârâtei, obligând-o la 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova la 17.01.2008 s-a dispus în baza disp. art. 295 cod pr. civilă, completarea probatoriilor administrate în fața primei instanțe, cu înscrisuri și cu un martor pentru fiecare dintre părți, fiind audiați și . Aceștia au relatat instanței împrejurări legate de modalitatea de achiziționare autoturismului marca Opel, susținerile acestora fiind contradictorii,prin faptul că martorul propus de apelantă susținut că între el și fratele apelantei intervenit o înțelegere privind înstrăinarea acestui bun, iar martorul propus de intimat a arătat faptul că are cunoștință de împrejurarea că soții au dobândit în timpul căsătoriei un autoturism, prețul acestuia fiind de 7000 euro, cei doi soți folosindu-se de autoturismul respectiv până în luna septembrie 2005.
Din înscrisul aflat la fila 64 în dosarul tribunalului, a rezultat faptul că pentru autoturismul în litigiu s-a formulat o solicitare de activitate, de către - fratele apelantei - reclamante, acesta menționând faptul că titularul actului de deținere al autovehiculului este apelanta, respectivul înscris fiind întocmit la 30.08.2005.
Prin urmare, nici prin completarea probatoriului dispus de instanța de control judiciar nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută de prima instanță și materializată prin încheierea interlocutorie pronunțată la data de 12.01.2007 prin care s-a stabilit că autoturismul marca Opel aparține comunității de bunuri dobândite de soți în timpul căsătoriei.
Pentru a ajunge la concluzia mai sus menționată, prima instanță în mod corect a reținut că această împrejurare a rezultat și din recunoașterea pârâtei la interogatoriu, care susținut că în timpul căsătoriei cu pârâtul a dobândit acest autoturism ce a fost cumpărat în luna mai 2005 cu 5500 euro și fost adus din Germania de fratele său.
Prima instanță în mod corect a reținut de asemenea, faptul că atâta timp cât nu s-a dovedit că înstrăinarea autoturismului la data de 24.09.2005, radiat de pe numele pârâtei la data de 26.09.2005, nu s-a făcut cu acordul reclamantului - intimat, suma obținută urmare vânzării acestui bun aparține masei de partaj, respectiv suma de 7000 euro, contravaloare autoturism și taxe vamale aferente.
Nefondata a fost considerată și critica apelantei în sensul ca i- fost încălcat dreptul la apărare, prin modalitatea haotica și părtinitoare în care au fost administrate probatoriile de către prima instanță.
Tribunalul a considerat că nu numai că beneficiat de respectarea dreptului la apărare, ci chiar că prima instanță a dat dovadă de maximă îngăduință atunci când prin încheierea din 04.12.2006 a revenit asupra măsurii dispuse la termenul anterior din 01.11.2006 când a sancționat lipsa martorului propus de pârâtă, precum și neprezentarea acesteia în fața instanței pentru a i se lua interogatoriu.
Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, tribunalul a constatat că nu este afectată legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe și, că în mod corect s-a reținut situația de fapt dedusă judecății, rezultată și în urma completării probatoriilor, astfel încât în baza disp. art. 296 cod pr. civilă, a respins apelul pârâtei, ca nefondat, menținându-se hotărârea primei instanțe.
În baza art. 274 cod pr. civila, a fost obligată apelanta pârâtă să plătească intimatului - reclamant suma de 200 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva deciziei a formulat în termen legal recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
Susține recurenta pârâtă, în primul motiv de recurs, că din punct de vedere procedural este în termenul prevăzut de lege pentru a formula motivele de recurs deoarece nu a primit hotărârea instanței de apel la adresa indicată chiar în cuprinsul dispozitivului deciziei atacate, precum și printr-o cerere depusă la registratura Tribunalului Prahova după pronunțarea hotărârii sus enunțate, cu toate că și-a îndeplinit obligația procedurală de a inica noul domiciliu.
Al doilea motiv de recurs, arată recurenta se referă la faptul că hotărârea atacată este afectată de motivul de nulitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă deoarece decizia s-a dat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece în mod nelegal a fost inclusă în masa bunurilor partajabile și suma de 7000 de euro, reprezentând val. autoturismului marca Opel, deși din probatoriul administrat s-a făcut dovada că acest autoturism a fost cumpărat în timpul căsătoriei, vândut tot în timpul căsătoriei, înainte de separarea în fapt a soților, cu acordul intimatului reclamant.
Astfel, din înscrisurile existente la dosar rezultă faptul că autoturismul a fost vândut la data de 24.09.2005, înainte de despărțirea în fapt a soților, iar căsătoria a fost desfăcută în iulie 2006, dar instanța în mod greșit a reținut că nu s-a făcut dovada că înstrăinarea s-a făcut cu acordul reclamantului și că acesta ar fi beneficiat în vreun mod de suma obținută cu titlu de preț.
Tot astfel și martorul audiat la instanța de fond a relatat faptul că perioada reală a vânzării autoturismului a avut loc cu două luni înainte de încheierea actului de vânzare cumpărare, respectiv la sfârșitul lunii iulie 2005, susținerile acestuia coroborându-se cu înscrisurile comunicate de
Se solicită de către recurenta pârâtă admiterea recursului, modificarea deciziei, a sentinței și a încheierii interlocutorii, în sensul excluderii de la masa de partaj a contravalorii autoturismului în sumă de 7000 euro.
Curtea examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art.304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
Din punct de vedere procedural, Curtea a lămurit aspectele atât cu privire la termenul în care s-a declarat cât și în care s-a motivat recursul, întrucât deși recurenta a indicat noul domiciliu, tribunalul nu a comunicat decizia la noua adresă.
Revenind la criticile aduse deciziei, Curtea va reține că motivul principal care o nemulțumește pe recurentă este cel legat de includerea în masa bunurilor partajabile a sumei de 7000 euro, reprezentând contravaloarea autoturismului marca Opel.
Probele administrate în cauză au primit o justă interpretare din partea celor două instanțe - fond și apel - cu atât mai mult cu cât, în baza art.295 Cod pr.civilă, tribunalul a dispus prin încheiere completarea probelor, tocmai pentru a lămuri aspectul legat de bunul din litigiu - autoturismul.
Situația de fapt, conturată de ansamblul probator administrat la fond nu s-a schimbat nici după completarea probelor,în sensul că într-adevăr autoturismul aparține comunității de bunuri dobândite de soți în timpul căsătoriei.
Proba puternică de la dosarul cauzei în a concluziona astfel, constă în recunoașterea recurentei-pârâte la interogatoriu, că în perioada căsătoriei, împreună cu soțul, intimatul-reclamant a cumpărat autoturismul adus din Germania de fratele său în sumă de 5500 euro, indicând și luna în care a fost dobândit, mai 2005.
Recurenta -pârâtă nu a reușit să producă dovezi privind suma de 7000 euro contravaloarea autoturismului vândut la data de 24.09.2005, radiat de pe numele său la 26.09.2005, când a părăsit domiciliul comun, achiziționarea făcându-se în luna mai 2005, deci în timpul căsătoriei din bani comuni.
Concluzionând, Curtea va respinge ca nefondat recursul, conform art.304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, cele două instanțe reținând corect, din probe că în timpul căsătoriei soții au cumpărat autoturismul adus din Germania, marca Opel, iar înstrăinarea s-a făcut în 24.09.2005, cu câteva zile înainte ca recurenta-pârâtă să părăsească domiciliul comun.
Urmează ca în conformitate cu prevederile art.274 Cod pr.civilă recurenta să fie obligată la plata sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, cu domiciliu ales la Cabinet de Avocatură din P,-,. 31,. C,.51, județul P, împotriva deciziei civile nr. 432/18 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-, județul
Obligă recurenta la 200 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Elena Subert
- - - - - -
Grefier,
Red.EG/BA
2 ex./6.04.2009
f- Jud. Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
a- Trib.
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Elena Subert
