Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 299/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr. 299/
Ședința publică din 13 mai 2008
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 3: Romeo
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta, cu domiciliul ales în G- -/7.42, și pârâtul, domiciliat în I- Bloc 988 B.A.31, împotriva decizie civile nr.665 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 8 mai 2008 și s-au consemnat în încheierea din aceeași dată, care face parte integrală din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 13 mai 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
Prin cererea înregistrată sub nr. 331 din 11 martie 2005 pe rolul Judecătoriei L jud. G, reclamanta în contradictoriu cu pârâtul, a solicitat instanței a dispune partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
In motivarea cererii arată că în timpul căsătoriei prin contribuție egală au dobândit următoarele bunuri: un imobil construcție situat în comuna Independența- jud. G, compus din 7 camere și dependințe - 800.000.000 lei, autoturism Volswagen Passat Avant, cu nr. de înmatriculare WF - 522 AZ, în valoare de 150.000.000 lei, remorcă, în valoare de 50.000.000 lei și bunuri mobile.
A arătat că imobilul - teren, dobândit odată cu construcția este proprietatea sa exclusivă întrucât pârâtul este cetățean străin, situație în care acesta nu a dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului.
A precizat că a fost nevoită să formuleze prezenta acțiune întrucât fostul ei soț nu dorește să împartă de comun acord toate aceste bunuri dorind să rămână coproprietari însă ea nu înțelege să mai conviețuiască cu acesta în același imobil, separat fiind, nimeni nu o poate vizita datorită atitudinii sale, este izolată fără a avea posibilitatea să locuiască în alt imobil, situație în care a solicitat instanței de judecată să admită acțiunea așa cum a fost formulată.
În urma probatoriului administrat, la data de 17.05.2005, s-a admis în principiu acțiunea.
S-a luat act de tranzacția părților cu privire la bunurile mobile.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei o casă de locuit din 7 camere și dependințe situat în comuna Independența,-, județul
S-a constatat că părțile au o cotă de fiecare din construcția casă de locuit.
S-a dispus în cauză efectuarea expertizei imobilului casă de locuit și teren împrejmuitor.
Prin raportul de expertiză nr.582/16.06.2005 efectuat de expert, s-a stabilit că valoarea imobilului este de 192.096.585 lei și nu este comod partajabil în natură.
Prin sentința civilă nr.488/2005 Judecătoria L jud. G, a admis acțiunea, a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului și i-a atribuit reclamantei casa de locuit situată în comuna Independența,-, județul G, în valoare totală de 192.096.585 ROL. Reclamanta a fost obligată să-i plătească pârâtului o sultă de 96.048.292 lei în termen de 30 de zile, iar pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 RON.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât reclamanta cât și pârâtul.
Reclamanta a criticat hotărârea doar cu privire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, în sensul că, deși a depus chitanța prin care a achitat un onorariu de avocat de 2000 RON, instanța i-a acordat doar suma de 1000 RON.
În motivarea apelului său pârâtul a solicitat să se constate că terenul proprietatea personală a reclamantei a fost dobândit cu contribuția lui exclusivă, că locuința este perfect partajabilă în natură și a fost dobândită de asemenea cu contribuția exclusivă a sa, iar valoarea imobilului este mult superioară celei menționate în raportul de expertiză, motiv pentru care a solicitat efectuarea unei noi expertize.
La termenul din 08.02.2006 s-a prezentat în instanță doar apelanta-reclamantă, care a declarat că renunță la judecarea apelului.
Tribunalul Galați, prin decizia 58/08.02.2006, a luat act de renunțarea la judecarea apelului formulată de apelanta-reclamantă.
A anulat ca netimbrat apelul declarat de apelantul pârât împotriva sentinței civile nr. 488/2005 a Judecătoriei
A obligat apelantul pârât către apelanta reclamantă la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 517/06.06.2006, Curtea de Apel Galația admis recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile 58/08.02.2006 a Tribunalului Galați, pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea că instanța de apel a soluționat cauza cu procedura de citare viciată.
In rejudecare, prin decizia civilă nr. 665 din 11 decembrie 2007 Tribunalul Galația admis apelul, a schimbat în parte sentința civilă nr.488 din 4 octombrie 2005 Judecătoriei L jud.
A dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului format din casă de locuit și teren aferent situat în comuna Independența- județul
A atribuit reclamantei lotul format din construcții colorate cu roșu, în suprafață de 71,90. și anexe gospodărești, în valoare totală de 39.269,38 lei, identificate conform raportului de expertiză imobiliară întocmit de expert, și completărilor depuse de același expert, și suprafața de teren aferentă de 507,96. în valoare de 9.053 lei, identificată conform raportului de expertiză topometrică întocmit de expert și completărilor depuse de același expert.
A atribuit pârâtului, lotul format din construcții - colorate cu albastru, în suprafață de 84,30. în valoare de 24.998,53 lei, identificate conform raportului de expertiză imobiliară întocmit de expert și completărilor la acest raport și suprafața de teren aferentă de 609,06. în valoare de 10855 lei, identificată conform raportului de expertiză topometrică întocmit de expert și completărilor la acest raport.
A dispus rămânerea în indiviziune a părților cu privire la holul de acces colorat cu galben, în suprafață de 14,80. conform raportului de expertiză întocmit de expert, în răspunsul la obiecțiuni.
S-a dispus ca rapoartele de expertiză întocmite de experții și, împreună cu completările lor, astfel cum au fost identificate prin indicarea filelor din dosar, să facă parte integrantă din hotărâre.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 6234,43 lei cu titlu de sultă.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a înlăturat dispozițiile contrare.
A anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe civile.
A compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți în apel și la fond.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Din conținutul rapoartelor de expertiză și coroborând probatoriile administrate în cauză a reținut că sunt îndreptățite criticile formulate de apelantul - pârât cu privire la subevaluarea imobilului și la posibilitatea partajării în natură a acestuia. Aceasta pentru că, în cadrul procesului de partaj, instanța trebuie să dea prioritate, în măsura în care este posibil, partajării în natură a bunurilor. Bunurile stăpânite în comun se împart efectiv și material între copărtași, fiecare devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate din bun, în măsura în care formează fiecare câte o unitate distinctă.
Mai rezultă din aceste rapoarte că pentru transformarea locuinței unifamiliare în două locuințe, se pot face lucrări ce presupun anumite cheltuieli, dar demersul nu este imposibil. Mai mult, părțile au realizat deja un partaj de folosință cu privire la construcție și terenul aferent.
Dacă la data formulării acestor motive, posibilitatea partajării în natură și a terenului nu exista, după data de 01.01.2007, apelantul pârât a solicitat să se aibă în vedere dispozițiile art. 44 din Constituție.
Potrivit acestor dispoziții, proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală.
În aceste condiții, apelantul pârât a solicitat instanței să aibă în vedere că legea ă permite cetățenilor români să dobândească dreptul de proprietate asupra terenurilor, ceea ce conduce la concluzia că și cetățenii i pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România( declarație - fila 174 dosar apel).
Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.741 cod civil potrivit cărora la formarea și compunerea loturilor trebuie să se dea în fiecare lot, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură sau valoare.
Iar potrivit art. 673 indice 9 cod proc. civilă la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Raportat la aceste dispoziții legale, la principiul consacrat de Constituția României, Tribunalul a dat eficiență partajării în natură a imobilului.
Cu privire la solicitarea pârâtului de a se reține că a avut o contribuție de 100% la dobândirea imobilului a constatat că regimul comunității de bunuri este un regim matrimonial, legal, unic și obligatoriu și ca urmare nu se pot reține cote diferite la achiziționarea bunurilor mobile și imobile.
Cu privire la apelul declarat de reclamanta, s-a luat act de renunțarea la judecarea apelului, dar prioritate are examinarea achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar, sens în care s-a anulat apelul ca netimbrat.
Impotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâtul.
Reclamanta, invocă motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 cod pr. civilă, criticând hotărârea pentru următoarele motive;
- prima critică vizează modalitatea în care instanța de apel a soluționat partajarea terenului în comuna Independența-, în suprafață de 1117,01.
A precizat că pârâtul fiind cetățean străin nu are posibilitatea legală să dobândească un drept de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit.
- a doua critică vizează modalitatea de partajare a imobilului (teren și construcție) în sensul formării a două loturi ce au fost atribuite fiecărei părți cu echivalarea valorică a cotei în sensul obligării reclamantei - apelante la plata sumei de 6.234,43 lei către pârâtul - apelant.
Invederează recurenta că este nelegală atribuirea în proprietatea exclusivă pârâtului a suprafeței de teren de 609,06. în valoare de 10.855 lei teren aferent lotului de construcție în suprafață de 84,30.
De asemenea, mai arată că din dovezile administrate a rezultat imposibilitatea locuirii împreună cu pârâtul în același imobil, în sensul că au fost generate numeroase conflicte.
Pârâtul, solicită modificarea hotărârii atacate invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 cod pr. civilă, criticând-o sub următoarele aspecte;
- cu privire la solicitarea pârâtului - apelant de a se schimba soluția primei instanțe în sensul de a reține că a avut contribuție de 100% la dobândirea imobilului.
Astfel, precizează că este greșită concluzia pe care instanța și-a însușit-o, că nu se pot reține cote diferite la achiziționarea bunurilor mobile și imobile.
Că prin întreg probatoriu administrat în cauză se dovedește clar faptul că, pârâtul cetățean a dobândit cele două imobile cu contribuția sa exclusivă, prezumția de dobândire în cote egale a bunurilor comune fiind răsturnată.
Că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra încălcării dispozițiilor art.142 alin.1 și 129 alin.2 cod pr. civilă, în condițiile în care a reținut că pârâtul a beneficiat de apărare calificată în primă instanță și a solicitat în mod expres să se constate că părțile au o contribuție de 50% la dobândirea imobilului și nu mai poate fi primită cererea pârâtului prin care se solicită să se rețină în favoarea sa o contribuție de 100% la dobândirea bunului imobil.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate și dispozițiilor art.304 pct.9 cod pr. civilă, constată ambele recursuri nefondate, pentru următoarele considerente;
Critica reclamantei cu privire la imposibilitatea legală a pârâtului de a dobândi teren în România, este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art.3 din Legea nr.312 din 10 noiembrie 2005, cetățeanul unui stat membru cu domiciliul într-un alt stat membru sau în România, poate dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în aceleași condiții cu cele prevăzute de lege pentru cetățenii români.
Așadar, chiar dacă în cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare se face mențiunea că terenul nu intră în proprietatea soțului, cetățean străin, potrivit legislației de la momentul respectiv, după aderarea României la Uniunea Europeană, interdicția nu mai există.
Dacă s-ar fi menținut interdicția legală de a dobândi terenuri în România pentru cetățenii străini, atunci pârâtul - recurent ar fi avut dreptul să primească suma ce a fost achitată cu titlu de preț, sumă ce are regimul juridic de bun comun.
In ceea ce privește critica cu privire la partajarea în natură a imobilului, reține că instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.673/5 alin.2 cod pr, civilă, fiind posibilă împărțeala în natură, a dispus formarea a două loturi și atribuirea lor părților cu respectarea cotei legale.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul, reține următoarele;
Potrivit dispozițiilor art.29 codul familiei, soții sunt obligați să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsniciei.
Părțile au conviețuit și gospodărit împreună,înainte de a se stabili în România, și a achiziționa bunuri.
Ambele părți au realizat venituri și recurentul nu a răsturnat cu nici o probă prezumția comunității de bunuri.
In ce privește încălcarea dispozițiilor art.142 alin.1 cod pr. civilă, reține că pârâtul sau apărătorul ales nu au învederat instanței că nu cunoaște limba română.
Chiar dacă este cetățean, dar locuind în România din anul 2001, dacă nu a solicitat traducător, concluzia instanței de apel este corectă.
Cu privire la taxa judiciară de timbru, reține că deși a solicitat în fața instanței de apel să i se recunoască o cotă de 100% la dobândirea bunurilor comune, nu a timbrat corespunzător.
Astfel, urmează a face aplicațiunea dispozițiilor art.20 alin.5 din Legea nr.146/1997 și a dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 940,50 lei taxă judiciară de timbru.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art.312 alin.1 cod pr. civilă, va respinge ca nefondate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta, cu domiciliul ales în G- -/7.42, și pârâtul, domiciliat în I- Bloc 988 B.A.31, împotriva deciziei civile nr.665 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați.
Dispune darea în debit a pârâtului, cu suma de 940,50 lei reprezentând taxă judiciară aferentă cererii de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /02.06.2008
Tehn.
2 ex./4.06.2008
fond - -
apel - -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Valentina Gabriela Baciu, Romeo
