Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 321/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.321/2008-
Ședința publică din 04 martie 2008
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta (fostă din O,-, - 64,.11, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimatul reclamant din O,-, - 6,.45, Cod poștal -, jud. B, împotriva deciziei civile nr.921/A din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 2133/26.03.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta pârâtă - - lipsă, reprezentantul acesteia avocat în HG baza împuternicirii avocațiale nr. 5 din 26 februarie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, pentru intimatul reclamant lipsă, reprezentantul acestuia avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.29 din 03.03.2008 emisă de Baroul Bihor - Societate civilă de avocați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că prezentul recurs este legal timbrat cu suma de 9,5 lei achitată prin chitanța nr.- din 21.02.2008 emisă de Municipiul O - Direcția Economică și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentantul recurentei pârâte - - depune la dosar, extrasul de cont la contul 2511.0215/23746 emis de CEC. O din 06.02.2006, graficele de rambursare din 01.05.2005 și respectiv 12.09.2006 emise de CEC. O și adresele nr.3656 din 21.02.2008 și nr.3655 din 21.02.2008 emise de CEC.
La întrebarea instanței, reprezentanții părților arată că nu mai au probe sau cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și a sentinței instanței de fond, în sensul stabilirii în favoarea recurentei a cotei de 99,8 % din apartamentul în litigiu, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs. În motivare arată că, contribuția fiecărei părți este în raport de ceea ce a realizat fiecare parte.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate, cu cheltuieli de judecată în recurs, în valoare de 300 lei conform facturii nr.008 și a chitanței 007 din 25.02.2008, pe care le depune la dosar. În motivare arată că, părțile au achiziționat apartamentul din litigiu sub durata căsătoriei și nu s-a făcut dovada că în perioada conviețuirii părților, ratele au fost achitate de către partea recurentă, sumele respective provenind din veniturile comune ale soților. Recurenta pârâtă nu a făcut vreo expertiză pentru a se vedea cât din sumă a fost achitată în comun și cât a fost achitată doar de partea recurentă, tribunalul în mod corect procedând la respingerea apelului.
În replică, reprezentantul recurentei pârâte arată că, intimatul reclamant era alcoolic și nu contribuia la achitarea ratelor.
Reprezentantul intimatului reclamant arată că, reclamantul a avut venituri, a fost angajat așa cum rezultă și din cartea de muncă a acestuia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2133/26.03.2007 a Judecătoriei Oradeas -a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților - - - (fostă ) și CEC. - Sucursala B, constatând că reclamantul și pârâta - - (fostă ) au dobândit sub durata căsătoriei, prin contribuție egală, imobilul înscris în 53744 O, cu nr. top 3893/5/11 în natură apartament cu 2 camere situat în O str. - -.64,.11 în valoare de 136.142 RON.
A dispus sistarea stării de codevălmășie existentă între părți prin atribuirea imobilului mai sus indicat în favoarea numitei - cu obligarea ei la plata unei sulte în sumă de 68.071 RON în favoarea reclamantului și intabularea în a dreptului de proprietate al pârâtei - cu titlu de sistare de indiviziune, obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 3,59 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 28.06.1991, iar prin sentința civilă nr.3914/2005 a Judecătoriei Oradeas -a desfăcut căsătoria din vina exclusivă a reclamantului, iar pârâtei i s-a încredințat spre creștere și educare minora -, atribuindu-i-se beneficiul folosinței locuinței conjugale, iar reclamantul a fost evacuat din imobil.
Sentința a rămasă definitivă și irevocabilă la data de 04.08.2005 prin neexercitarea căilor de atac.
A constatat că în timpul căsătoriei prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr.1697/97, părțile au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în O str. - -.64,.11, înscris în 53744 O cu nr. top 3893/5/11, iar pentru achiziționarea imobilului părțile au contractat un credit cu dobândă subvenționată în sumă de 93.000.000 ROL de la Sucursala CEC. pe un termen de 20 ani, ratele fiind reținute din salariul pârâtei.
A reținut că, soții au avut venituri sensibil egale pe parcursul căsătoriei, reclamanta fiind angajata CEC. - Sucursala B, iar pârâtul angajat al Depoului CFR.
În raport de art. 30 din codul familiei a stabilit că, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, achiziționate în mod egal de soți în devălmășie, iar această prezumție relativă poate fi infirmată prin orice mijloc de probă de oricare din părți, care pretinde că a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune.
A apreciat că în cauză cotele de contribuție ale soților se analizează numai până la desfacerea căsătoriei în mod irevocabil, deoarece ceea ce foști soți au achitat din surse proprii după această dată, în contul datoriilor comune, le conferă un drept de creață în limita părții din debit achite de un soț pentru celălalt soț, iar nu cota de proprietate.
A apreciat că, pentru jumate din ceea ce a plătit după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii de divorț, pârâta are un drept de creanță împotriva reclamantului, iar acest drept de creanță nu poate fi stabilit în cadrul acestui litigiu, deoarece pârâta nu a comunicat sumele pe care le-a achitat în perioada 4 august 2005 și până la zi.
Astfel a concluzionat că, până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, părțile au contribuit cu câte 50% fiecare la dobândirea imobilului bun comun, nefiind făcut dovada că, vreunul din soți ar avea vreo cotă majorată, deși s-a susținut acest aspect.
Valoarea de circulație a apartamentului a fost stabilită la suma de 136.142 RON conform expertizei efectuată în cauză de exp. ing., iar în baza art.30 din Codul familiei, instanța a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei prin contribuții egale imobilul descris mai sus, urmând ca în baza art.36 din Codul familiei, art.673/10 din cod procedură civilă să dispună sistarea stării de codevălmășie, atribuind imobilul în favoarea pârâtei cu obligarea acesteia la plata sulei de 60,071 RON în favoarea reclamantului.
La atribuirea imobilului pârâtei, a ținut cont de faptul că după desfacerea căsătoriei, beneficiul folosinței locuinței i-a fost atribuit pârâtei, acesteia fiindu-i încredințată minora spre creștere și educare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, la 17.05.2007 pârâta - - a declarat apel împotriva sentinței 2133/26.03.2007 a Judecătoriei Oradea învederând instanței faptul că aceasta este netemeinică și nelegală, motiv pentru care solicită admiterea apelului, schimbarea acesteia și a se reține contribuția sa la achiziționarea apartamentului din litigiu, situat în O-,.3,.11, înscris în 53744 O cu nr.top 3893/5/11.
Precizează că, instanța de fond nu a interpretat în mod corect probele administrate în cauză și nu a stabilit raporturile concrete dintre părți, încălcând în mod vădit legea, reținând o cota de 50% pentru fiecare din părți din valoarea de circulație a imobilului.
A subliniat că, sumele rămase de achitat din cadrul contractului de credit actualizate la nivelul prețurilor lunii octombrie 2006 sunt rate de achitat 5380 RON, actualizată 31.356 RON, iar dobânda este de 4.713 RON, iar actualizată de 2746 RON.
De asemenea, a învederat că ratele și dobânzile de achitat, actualizate sunt de 58852 RON, adică 43,21% din valoarea apartamentului credit luat pe 20 ani până în septembrie 2017, menționat că toate aceste credite au fost luate în timpul căsătoriei și le plătește singură, iar decizia Curții Supreme de Justiție la care s-a referit instanța de fond în motivare cu nr.2094/2005 nu este aplicabilă în prezenta cauză deoarece are un caracter izolat în raport cu alte decizii ale Curții Supreme.
Prin decizia civilă nr.921/A din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta (fostă ) --- din O-, -.64,.11 în contradictoriu cu intimatul din O-, -.6,.45 împotriva sentinței civile nr.2133/26.03.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a păstrat-o în totalitate.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele:
Criticile formulate de apelantă prin apelul declarat au fost găsite de instanță ca nefondate, deoarece așa cum corect a reținut instanța de fond, cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunului comun se analizează numai până la desfacerea căsătoriei, sentință de divorț care a rămas definitivă și irevocabilă la 04.08.2005.
Părțile au dobândit în timpul căsătoriei prin contractul de vânzare cumpărare autentificat nr.1697/97 dreptul de proprietate asupra imobilului situat în O-, -.64,.11, înscris în 53744 O cu nr. top 3893/5/11.
La achiziționarea acestui imobil, părțile au contractat un credit cu dobândă subvenționată în sumă de 93.000.000 lei de la CEC. pe un termen de 20 ani, ratele fiind reținute din salariul apelantei.
Ceea ce soții au achitat din surse proprii după această dată în contul datoriilor comune, le conferă doar un drept de creanță în limita părții din debit achitată de un soț pentru celălalt soț, iar nu cote de proprietate, așa cum a stabilit și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.2094/2005.
În prezenta cauză, plata a fost făcută de unul din soți pentru achitarea apartamentului, după rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț, fapt ce nu este de natură să-i confere apelantei o cotă majorată ci doar un drept de creanță din partea din datorie ce revine celuilalt soț.
Așa cum a stabilit și instanța de fond acest drept de creanță nu poate fi stabilit în cadrul acestui litigiu, deoarece apelanta nu a indicat sumele pe care le-a achitat în perioada 4 august 2005 la zi, pentru a putea fi reactualizate și puse în discuția părților.
Nici în apel, apelanta nu a depus la dosar chitanțele ce atestă plata sumelor, indicate în motivele de apel și nici nu a solicitat reactualizarea acestora, ci doar stabilirea unei cote majorate față de intimat la dobândirea bunului comun.
În raport de actele și lucrările dosarului, în mod corect a reținut instanța de fond că părțile au contribuit în mod egal în proporție de 50% la dobândirea imobilului și nici una din părți nu a reușit să facă dovada că are o cotă mai mare, motiv pentru care a constatat că părțile au dobândit în contribuție egală imobilul descris mai sus.
Sistarea stării de codevălmășie existentă între părți a fost făcută în mod corect prin atribuirea imobilului în favoarea apelantei, cu obligarea la sultă față de intimat, avându-se în vedere expertiza efectuată în cauză, dar și faptul că acesteia i-a fost atribuit beneficiul folosinței locuinței conjugale după divorț iar minora încredințată acesteia spre creștere și educare.
Împotriva acestei decizii, în termen a formulat recurs pârâta - care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârilor și reținerea unei cote de contribuție pentru reclamantă privind apartamentul din litigiu de 99,8 %.
În motivarea recursului s-a susținut că reclamanta este îndreptățită la reținerea unei atare cote de contribuție deoarece a achitat exclusiv ratele la imobil atât înainte de despărțirea soților cât și după despărțire, ratele achitate îndreptățind-o la cota solicitată.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Criticile formulate de recurentă sunt în parte fondate.
Din probele administrate în cauză, expertiza efectuată în fața instanței de fond, rezultă fără dubiu că recurenta a achitat rate din prețul apartamentului bun comun, după despărțirea în fapt și după pronunțarea sentinței de fond, aspect care rezultă și din înscrisurile depuse de recurentă în fața Curții, înscrisurile emanând de la Casa de Economii și Consemnațiuni, instituție care a creditat cumpărarea apartamentului.
Curtea reține la fel ca și instanța de fond și apel, că apartamentul înscris în CF. 53744 Oaf ost cumpărat de părți sub durata căsătoriei, astfel că acesta este bun comun, la care soții au cote egale.
Apartamentul a fost cumpărat în anul 1997, dată de la care prețurile imobilelor au crescut semnificativ la nivelul întregii Românii.
Acest profit rezultat din creșterea prețurilor la imobile, nu-i poate fi atribuit în exclusivitate pârâtei, așa cum aceasta solicită. Creșterea valorii de piață a imobilului achiziționat trebuie să profite ambilor soți, fiecare dintre aceștia fiind îndreptățit doar la restituirea actualizată a ratelor pe care le-au achitat exclusiv către societatea creditoare.
În speță, pârâta a dovedit că după iunie 2005 rambursat exclusiv către CEC. credit și dobândă în sumă de 1201,25 și respectiv 1999,23 în total suma de 3200,48 lei, acest total urmând a fi scăzut din sulta pe care pârâta i-o datorează reclamantului.
Urmează a fi redusă sulta și cu cuantumul soldului de credit și dobânzii aferente ce urmează a fi achitată de reclamantă până la data stingerii creanței către societatea creditoare - CEC. Acest cuantum rezultă din înscrisul depus de recurentă, este în sumă de 4495 lei și urmează a fi scăzut din sulta datorată de pârâtă.
Se impune aceasta deoarece odată cu atribuirea imobilului către una din părți, regimul juridic al acestuia se impune a fi reglementat definitiv, la fel ca și datoriile reciproce ale părților.
Aspectele mai sus invocate, constituie motiv de nelegalitate a deciziei instanței de apel, aceasta fiind rezultatul greșitei aplicări a dispozițiilor Codului familiei privind regimul bunurilor comune ale părților și împărțeala acestora, astfel în temeiul art. 304 pct.9 cu referire la art. 316, 312 și 296 Cod procedură civilă, se va admite recursul pârâtei, se va modifica decizia instanței de apel în sensul admiterii apelului, schimbarea în parte a sentinței de fond și reducerea sultei datorate de pârâtă la suma de 60.375, 52 lei.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe intimat la cheltuieli parțiale de judecată, urmare a modificării în parte a hotărârilor, în cuantum de 300 lei în recurs și apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alineat 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul introdus de pârâta (fostă din O,-, - 64,.11, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimatul reclamant din O,-, - 6,.45, Cod poștal -, jud. B, împotriva deciziei civile nr.921din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate.
Admite apelul pârâtei - - în contra sentinței civile 2133/26.III.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o modifică în parte în sensul că:
Reduce sulta la care a fost obligată pârâta în favoarea reclamantului la suma de 60.375,52 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe intimat la 300 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs și apel.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 4 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.R /19.03.2008
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./19.03.2008
Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
